Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 44 R
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil formulat de reclamanții, domiciliați în com. jud. V, domiciliată în F,-, jud. V, domiciliată în F, str. - -. 6,. 1 jud. V, împotriva deciziei civile nr.173 din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL com. jud. V, domiciliat în com. jud. V, domiciliată în com. jud. V, a, G, toți cu aceleași domicilii, domiciliată în F, str. Ma-,. 57,. 9 jud. V, domiciliată în jud. I, Primăria com. jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect servitute trecere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a amânat pronunțarea cauzei, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, la data de 20.01.2009, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1213/17.02.2004 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, și au solicitat obligarea pârâților să le asigure trecerea pe terenul lor la calea publică.
În motivarea cererii arată că sunt proprietarii unor suprafețe de teren situate în intravilanul comunei, dobândit prin cumpărare, respectiv moștenire.
Ieșirea la cale publică de pe aceste terenuri s-a făcut pe un drum de acces ce traversează proprietățile pârâților.
Că în anul 1993 pe unul din loturile traversate de drumul de acces la ieșirea publică s-a aflat o moară a care a fost vândută succesiv mai multor persoane, în final ajungând proprietar pârâtul care a refuzat să respecte servitutea de trecere și a închis drumul care trecea prin fața morii.
De asemenea, mai arată că și pârâții și au procedat la închiderea drumului, făcând imposibilă ieșirea la calea publică.
Prin completarea acțiunii s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a - Com SRL.
Pârâții și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece terenul în litigiu aparține altor persoane.
Judecătoria Focșani prin sentința civilă nr. 964/22.03.2005 a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâta privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a admis excepția invocată de pârâții și privind lipsa calității procesuale pasive.
A respins ca neîntemeiată cererea.
Ca urmare a apelului declarat de reclamanții, și, Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 394/7.11.2005 a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că deși apelanții reclamanți au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului pe a cărui proprietate trece drumul de acces, instanța de fond, deși avea toate documentele nu s-a pronunțat cu privire la proprietarul care a închis calea de acces.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1142/3.03.2008 Judecătoria Focșania respins ca neîntemeiată cererea și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 616 cod civil, terenurile reclamanților dispun de la o dată anterioară introducerii cererii de un drum de acces la calea publică, drum ce a fost creat în anii 1990, cu prilejul punerii în aplicare în comună a dispozițiilor Legii 18/11991.
Că potrivit concluziilor experților topografi desemnați, procesele verbale de cercetare la fața locului și dispozițiilor martorilor, acest drum de acces, care face legătura între calea publică și terenurile reclamanților, se întinde pe o lungime de aproximativ 60 n ( până la primul dintre terenurile dominante, care aparțin reclamantului ), are o lățime variabilă de la 6 până la 3, este delimitat de terenurile pârâților, Primăria com. și moștenitorii defunctului, pe latura dinspre vest, și malul râului, pe latura dinspre est.
În consecință, reclamanții nu sunt îndreptățiți la constituirea unei alte căi de acces care să treacă peste terenurile aflate în proprietatea pârâților.
Instanța constată lipsa de temeinicie a cererii reclamanților și pentru ipoteza în care s-ar admite o interpretate extensivă a art. 616 civ. în sensul că servitutea de trecere s-ar putea institui nu numai în cazul unei imposibilități absolute în privința accesului la calea publică, ci și în situația când, deși acest acces există, el prezintă inconveniente grave sau este periculos.
În acest sens, potrivit acelorași probe, calea de acces existentă în prezent este practicabilă pentru trecerea cu piciorul și utilajele agricole, asigurând reclamanților condiții optime pentru exploatarea agricolă eficientă a fondurilor pe cale le stăpânesc. Împrejurarea că, în situația căderii unor precipitații atmosferice însemnate, drumul de acces devine impracticabil pentru trecerea cu piciorul nu reprezintă un inconvenient grav, fiind posibil accesul cu utilaje auto, și în plus, trebuie avut în vedere și faptul că, în condițiile meteo menționate, toate terenurile din zonă, din cauza unor amenajări hidrotehnice, sunt afectate în egală măsură.
Drumul existent nu este nici periculos, având o lățime suficientă pentru deplasarea în siguranță a utilajelor agricole, potrivit experților desemnați, care nu au făcut nici o referire cu privire la un eventual risc de prăbușire sau alunecare a malului.
De asemenea, folosirea acestuia pentru accesul cu utilaje auto nu contravine Legii apelor nr. 107/1996. reclamanții au invocat ca un impediment legal pentru folosirea drumului de acces în discuție, dispozițiile art. 25 din lege, care dispun că pe malurile apelor aparținând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricții, orice persoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere. Aceste prevederi nu au însă incidență în cauză, deoarece se referă strict la malurile râului, în înțelesul de porțiune îngustă de pământ situate, de regulă în, de-a lungul râului ( anexa 1 pct. 38 la Legea nr. 107/1996), și în nici un caz porțiuni de teren riverane cu o lățime de 3 - 6 măsurată de la malul apei.
Nu sunt încălcate nici prevederile art. 40 alin. 1 din aceeași lege, care, în scopul asigurării protecției albiilor și malurilor, instituie zone de protecție pentru albia minora a cursurilor de apa. Zona de protecție a albiei minore, care ăn cazul râului, are o lățime de 15 ( anexa 2 lit. a la lege), are rolul de a asigura curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obișnuite, potrivit anexei 1 pct. 5 la lege.
Un eventual regim de restricționare a modului de folosire a terenurilor riverane trebuie însă stabilit, în baza art. 40 din Legea nr. 107/1996, de Regia Autonomă " Apele Române", cu consultarea deținătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri, or din adresele Direcției Apelor - V, depuse la dosar, nu rezultă existența vreunui astfel de regim pentru terenurile din com. limitrofe râului, care ar împiedica accesul unor utilaje autor pe aceste terenuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive;
Sunt proprietarii unui loc înfundat potrivit dispozițiilor art. 616 civ. și că până în anul 2002 au circulat pe un drum care este cuprins în planul urbanistic general înainte de anul 1990 și care a fost închis de către intimați.
Au mai precizat că în mod greșit a reținut instanța de fond că exista o cale de acces practicabilă pe malul rîului, pentru că această cale nu este cuprinsă în planul urbanistic general și nu reprezintă un drum, ci este zona de protecție a albiei rîului și potrivit art. 43 din OG 43/1997 este interzisă circulația autovehiculelor pe zonele de siguranță, instanța ignorând aceste dispoziții legale.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 173/10.06.2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Apelanții solicită să se instituie o servitute de trecere pe terenul proprietatea intimaților pretinzând că proprietarii unui loc înfundat și pretinzând în același timp că drumul reclamat reclamat a fost folosit de peste 80 de ani.
Se reține că terenurile apelanților și a unora din intimați sau a autorilor de la care aceștia au dobândit proprietatea, au făcut obiectul Legii 18/1991, anterior acestei date fiind folosite ca loturi în folosință.
Cu ocazia punerii în posesie, la 22.04.2002 s-a întocmit un proces verbal prin care s-a hotărât să se retragă gardurile construite pentru a se respecta drumul de 5. lățime de la malul râului.
Din titlurile de proprietate emise părților rezultă că terenurile acestora se învecinează cu drumul existent pe malul râului, astfel că apelanții nu pot invoca faptul că au folosit anterior drumul pe care îl reclamă prin proprietatea intimaților, relevantă fiind situația de la data reconstituirii dreptului de proprietate, precum și planul cadastral, în care nu se regăsește această cale de acces.
Câtă vreme reclamanții au acces la calea publică pe un drum care este accesibil nu se află în situația prev.la art.616 cod civil pentru a putea reclama o sentință de trecere pe proprietatea vecină, drepturile civile trebuind exercitate cu bună credință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, și, considerând-o nelegală pentru următoarele considerente;
Prin interpretarea extinsivă a disp. Art. 616 cod civil instanțele au ajuns la concluzia că se poate institui servitutea și în cazul în care drumul de acces exista dar prezintă inconveniente grave sau este periculos.
Precizează că recurenții au avut acces la terenurile lor pe calea de acces pe care solicită acum atribuirea unui drept de servitute, până în anul 2002 când, pârâții au construit un gard închizând drumul și blocând accesul proprietarilor din spate.
Că nu se poate reține susținerea instanței de apel, referitoare la existența unui drum de acces pe malul râului întrucât conform planului urbanistic general al comunei pe malul râului nu exista nici un drum de acces.
Instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 43 din nr.OG 43/1997 potrivit cărora circulația autovehiculelor pe zonele de siguranță constituie infracțiune.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate constată recursul fondat pentru următoarele considerente;
După intrarea în vigoare a Legii 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferite suprafețe de teren, părților din prezenta cauză.
La momentul emiterii titlurilor de proprietate și a punerii efective în posesie s-a avut în vederea crearea unui drum de acces ceea ce a permis tuturor proprietarilor folosirea suprafeței de teren retrocedată.
Din raportul de expertiză topometrică instrumentat la instanța de fond rezultă că zona cu litigiu se află situată pe malul stâng al pârâului, în satul, com., jud. V, Tarlaua 6, Parcela 1147.
Că anterior anului 1990 terenul a fost în patrimoniul CAP care a construit Fabrica de.
După anul 1991, Comisia de aplicare a Legii 18/1991 a com. împreună cu Comisia de lichidare a au înstrăinat suprafața de 146 mp lui G, suprafața de 294 mp. lui, au reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor C suprafața de 700 mp, lui suprafața de 428 mp, lui suprafața de 580 mp, suprafașa de 500 mp, 500 mp, suprafața de 536 mp, suprafața de 3.800 mp și lui suprafața de 2500 mp.
Pentru asigurarea servituții de trecere Comisia de aplicare a Legii 18/1991 a întocmit planul parcelelor unde drumul propus ocupa aliniamentul A-B-C cu o lățime de 3,5 ( anexa 1 raport expertiză fila 75 dosar fond), cu mențiunea că acest drum este trecut în schița G - sat.
S-a mai reținut prin raportul de expertiză topometrică instrumentată la instanța de fond că terenul primit în proprietate de moștenitorii lui C este în suprafață de 700 mp, iar prin închiderea drumului de acces a acaparat suprafața de 130 mp, care nu îi aparține.
Proprietarii din această zonă au primit titlurile de proprietate conform planului de parcelare și la vecinătăți este menționat la Vest -.
Atât expertiza instrumentată la instanța de fond de expert - cât și cea instrumentată la instanța de apel d e expert, concluzionează că accesul permanent de la drumul județean către proprietățile reclamanților nu îl asigură decât soluția din planul urbanistic general, deoarece drumul de lângă malul stâng al râului, devine impracticabil pe timp de ploaie.
Față de cele reținute mai sus constată că drumul de acces la proprietățile reclamanților a fost configurat de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, situație acceptată de toți proprietarii de teren din zona ca o servitute de trecere în sensul dispozițiilor art. 616 cod civil.
Instanțele au apreciat greșit că terenul reclamanților nu este un loc înfundat în sensul art. 616 civ. în condițiile în care crearea unui alt drum de acces pe malul râului nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor OG43/1997 privind regimul drumurilor și a Legii 107/1996.
Stabilirea drumului de acces pe malul râului, presupune, de asemenea, schimbarea al comunei.
Potrivit disp. art. 13 din OG43/1997 propunerile de modificare a încadrării unui drum vicinal sau a unei străzi în drum comunal și invers se fac prin hotărâre a Consiliului local cu avizul Ministerului Transporturilor.
Instanțele au pornit de la premisa greșită că reclamanții la momentul formulării acțiunii nu aveau un drum de acces și solicită să fie constituit.
De fapt, drumul de acces exista, dar pentru că pârâții l-au blocat au solicitat să li se permită accesul la calea publică pe drumul - " " ce a fost constituit la momentul reconstituirii dreptului de proprietate.
Instanța de apel reține greșit că punerea în posesie a avut loc în data de 22.04.2002, în condițiile în care titlurile de proprietate au fost emise în anii 1996 - 1998 și care potrivit procedurii Legii 18/1991 s-au întocmit în baza proceselor verbale de punere în posesie.
Procesul - Verbal încheiat în data de 22.04.2002 ( fila 32 dosar fond) este un proces verbal de cercetare la fața locului în care s-a încercat soluționarea litigiului cu privire la închiderea accesului la calea publică.
Este adevărat că dispozițiile art. 616 cod civil se referă la dreptul de a reclama o trecere în cazul când nu are o ieșire la calea publică. Totuși, textul trebuie interpretat în sensul că trecerea poate fi cerută nu numai când locul nu are nici o ieșire, adică în caz de imposibilitate absolută, dar și atunci când are o ieșire insuficientă pentru exploatarea sa.
Deși textul nu cuprinde o asemenea extensie a dreptului de trecere, în condițiile în care pe drumul acceptat de proprietarii pârâți ieșirea nu se poate face fără inconveniente grave, constată că această extindere este conformă cu spiritul legii și cu echitatea.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 cod proc.civilă va admite recursul, va modifica în tot decizia civilă nr. 173/10.06.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare;
Va admite apelul, va schimba sentința civilă nr. 1147/3.03.2008 a Judecătoriei Focșani în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții să permită reclamanților să folosească drumul de acces spre calea publică pe "drumul - " creat de Comisia de aplicare a Legii 18/1991 prin Proiectul Parcelar și prevăzut în al satului, com. jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliați în com. jud. V, domiciliată în F,-, jud. V, domiciliată în F, str. - -. 6,. 1 jud. V, împotriva deciziei civile nr.173 din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în sensul că;
Modifică în tot decizia civilă nr. 173/10.06.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare;
Admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1142/3.03.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani pe care o schimbă în tot și în consecință;
Admite acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, a, G, - Com SRL și Primăria com..
Obligă pârâții să permită reclamanților să folosească drumul de acces spre calea publică pe " drumul - " creat de Comisia de aplicare a Legii 18/1991 prin Proiectul Parcelar și prevăzut în al satului, com., jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.GB/2.02.2009
Dact.IS/2ex./3.02.2009
Apel./
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Valentina Gabriela
