Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 892/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 892

Ședința publică din data de 03 iunie 2008

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă denumire SC SA) B - prin reprezentant legal Cabinet Avocatură și Asociații, cu domiciliul ales în B, sector 1, - - nr. 19,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 520 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în Scăieni, Calea nr. 189, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat G, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 138 din 3.06.2008, și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 3.06.2008 emisă de Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SA B, depune la dosar un set acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de către Comisia Paritară a SC SA din 31.03.2008; Hotărâre dată de SC SA, adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC către și Asociații; Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010; certificat de înregistrare mențiuni privind schimbarea denumirii recurentei în SA și Încheierea nr. 28702/02.04.2008, solicitând să se ia act că în prezent societatea recurentă nu mai are denumirea de SC SA ci SA, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalul București la data de 02 aprilie 2008.

Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act de precizarea făcută de apărătorul recurentei-pârâte în sensul că noua denumire a acestei societăți este SA și nu SC SA B, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalului București la data de 02 aprilie 2008.

De asemenea, se ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SA B, având cuvântul arată că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și

De asemenea, precizează că hotărârea comisiei paritare la nivelul SC SA din 6.11.2007 are putere obligatorie atât pentru SC cît și pentru salariați, reprezintă legea părților și nici o altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.

Totodată, menționează că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a raporta solicitările reclamanților la valoarea salariului mediu de bază, așa cum ar fi fost corect, potrivit adresei nr. 938/1.04.208, ci raportându-se la valoarea salariului mediu brut. Așadar, prevederile art. 168 alin.2 din CCM își produc efectele și în cadrul contractelor negociate și semnate pentru anii următori, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime Paști și C, odată incorporate în salariul de bază, din elementele variabile, considerate astfel deoarece sunt acordate numai în anumite condiții și la anumite perioade, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent.

Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumelor calculate la valoarea salariului mediu de bază cu deducerea din drepturile datorate reclamantei a sumelor privind CAS și CASS.

Fără cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimata-reclamantă, având cuvântul arată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005, întrucât din conținutul acestora rezultă că drepturile salariale suplimentare prevăzute la alin.1 se păstrează în fiecare an. Așadar, precizează că alin.2 al art. 168 din contractele colective de muncă se referă la procedura de plată a drepturilor salariale suplimentare pentru anul 2003, drepturi care nu privesc prezenta cauză și nu anulează drepturile prevăzute la alin.1, art. 168 din contractul colectiv de muncă.

Totodată, menționează că susținerea recurentei în sensul că primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.

Față de motivele invocate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală, sens în care depune la dosar concluzii scrise.

Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.520 din data de 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:

Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 4851,50 lei, reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști 2005 - 2006 și 2004 - 2005, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază defunctul său soț urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.

Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă arătată mai sus a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma 4851,50 lei brut reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004 - 2005 și Paște pentru anii 2005 - 2006, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plații efective.

Prin aceeași sentința s-a dispus ca pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a apreciat că cererea a fost înregistrată în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.

Drept urmare, în baza disp.art.137 pr.civ. instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.

Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.

Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariații beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, s- constatat că soțul reclamantei fost salariatul pârâtei până la decesul survenit în mai 2006, conform certificatului de deces nr. -, însă, în perioada 2004 - 2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantei, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.

S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C pentru anii 2004-2005 și Paști pentru anul 2005, drepturile salariale ale acesteia fiind în sumă de 4851,50 lei.

Totodată s- reținut că nu se justifică acordarea dobânzii legale, instanța de fond respingând acest capăt de cerere, asigurându-se integrală despăgubire pentru neplata la termen sumelor datorate prin actualizarea în raport de indicele de inflație.

De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantei are la bază o pură speculație.

Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere valoarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr. 938/01.04.2008.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.

În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.

Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății recurente doar pentru anul 2003.

Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.

De altfel, salariul de bază mediu la nivel de societate, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.

Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că recurenta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși intimatului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-

Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.

Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.

Adresa emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.

Referitor la al doilea motiv de recurs Curtea reține că la instanța de fond au fost depuse adrese din care rezultă valoarea salariului de bază mediu pe fiecare an începând cu 2004 până în 2007. La pronunțarea soluției, prima instanță avut în vedere aceste adrese astfel încât, actul nou depus în recurs nu poate fi luat în discuție mai ales că nu precizează valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de și de Paște.

Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC ""SA), cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1 și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură SC ȘI ASOCIAȚII - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 520 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (soția defunctului ), cu domiciliul în Scăieni, Calea, nr. 189, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu

- - - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. /MD

2 ex./10 iunie 2008

Dosar fond - - Tribunalul Prahova

Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 892/2008. Curtea de Apel Ploiesti