Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 8930/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 4761/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8930
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*******
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.2950/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Clinic Municipal C, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2950 din 21 aprilie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtului Spitalul Clinic Municipal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost angajată a Spitalului Clinic Municipal " " C în calitate de asistent medical având locul de muncă la cabinetul stomatologic din cadrul Colegiului Național, " " C și o vechime în muncă de peste 30 de ani și urmare cererii sale, unitatea pârâtă i-a acordat un număr de 25 zile de concediu de odihnă în anul 2008, pentru care a și încasat drepturile bănești cuvenite.
Susținerea reclamantei că i se cuvin 36 de zile de concediu de odihnă, nu a putut fi primită întrucât Contractul colectiv de muncă nr. 2678/2005 la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei la data de 12.12.2005 și dispozițiile lui au fost aplicabile și reclamantei,chiar dacă nu este membru de sindicat, având in vedere mențiunile art. 165 din acest contract, precum și ale art. 9 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații.
In ar. 124 al 1 din Contractul colectiv de muncă nr. 2678/2005 se prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătore, iar în al 3 lit. f se prevede că pentru o vechime de peste 20 de ani, concediul de odihnă anual este de 30 zile lucrătoare.
De asemenea, potrivit art. 124 al 4 din același contract,concediile de odihnă de la al 3 pct. b, c, d și e se suplimentează cu câte 1 zi pentru fiecare 5 ani de vechime neîntreruptă în aceeași unitate.
Conform art. 5 din ordinul 665/17 04 2007 privind unele măsuri de aplicare a unor prevederi ale Contractului Colectiv de muncă nr. 2678/2005, conducătorii unităților sanitare publice vor dispune efectuarea concediilor de odihnă în conformitate cu prevederile art. 124 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și vor acorda suplimentarea cu câte o zi pentru fiecare 5 ani de vechime neîntreruptă în aceeași unitate.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară înregistrat la la 12.12.2005 și-a încetat însă aplicabilitatea la 12.12.2007, întrucât, potrivit art. 16 al 1 din acest contract, el a fot încheiat pentru o perioadă de 2 ani de la data înregistrării la, iar art. 33 al 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede că Contractul colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei din concluziile scrise, în sensul că Contractul colectiv de muncă nr. 2678/2005 a continuat să-și producă efectele prin acordul tacit al părților.
Aceasta deoarece există dispoziția specială prevăzută în art. 16 al 5 din Contractul colectiv de muncă nr. 2678/2005, potrivit căreia, cu cel mult 60 zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, părțile vor conveni asupra prelungirii contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară potrivit prevederilor legale.
Părțile nu au convenit o asemenea prelungire, în termenul de 60 de zile prevăzut în art 16 al 5, astfel încât efectele Contractul colectiv de muncă nr. 2678/2005 au încetat la 12 12 2007.
Reclamanta a invocat în sprijinul susținerilor sale art. 33 al 4 din Legea nr. 130/1996, care cuprinde dispoziții generale, potrivit cărora încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă va fi notificată, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare.
Dispozițiile alin. 4 au fost interpretate însă prin coroborarea cu dispozițiile alin. 1 al art. 33 din Legea nr. 130 / 1990, potrivit cărora Contractul colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Rezultă că al 4 se referă la situațiile în care se dorește încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă înainte de împlinirea termenului pentru care a fost încheiat și, prin urmare, nu se aplică situației de față.
Reclamanta a mai arătat că i se mai cuvin suplimentar 6 zile de concediu de odihnă, în baza art. 5 din ordinul 665/17 04 2007 al Ministrului Sănătății Publice.
Insă acest ordin privește unele măsuri de aplicare a unor prevederi ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară nr. 2678/12 12 2005 și cum acest contract colectiv de muncă nu mai este în vigoare din 12 12 2007, pe cale de consecință, nici ordinul dat pentru aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă nu mai poate fi aplicabil.
In aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior, respectiv cel la nivel național, care prevede in art. 56 al 1 că salariații au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minim 21 de zile lucrătoare.
De asemenea, art. 37 al 1 din OUG 115/2004 prevede că personalul salarizat potrivit prevederilor acestei ordonanțe au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă în condițiile stabilite pentru personalul contractual din sectorul bugetar, iar art. 1 al 2 din HG 250/1992, care nu a fost abrogată, prevede că salariații din unitățile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit de 25 zile lucrătoare pentru o vechime de peste 15 ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivare susține că potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe intervalul 2005-2007, trebuia să beneficieze de un concediu de odihnă cu durata de 30 de zile lucrătoare la care se adaugă câte o zi pentru fiecare tranșă de câtre 5 ani vechime neîntreruptă în aceeași unitate, în total trebuia să beneficieze de 36 zile lucrătoare.
Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2005-2007 continuat să-și producă efectele și în anul 2008, întrucât în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 130/1996, părțile semnatare ale contractului nu au depus notificare organului la care se înregistrează acest contract, adică Ministerul Muncii și nici nu a fost demarată procedura de negociere.
Solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Clinic Municipal C solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței ca fiind legală și temeinică,arătând că la 12 decembrie 2007 au încetat prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu atât mai mult, Ministerul Sănătății a comunicat că la 24 iulie 2008 au fost finalizate negocierile asupra conținutului Contractului colectiv de muncă care, la 4 septembrie 2008 fost semnat.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor de la dosar, precum și din oficiu conform art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, nu este întemeiată susținerea recurentei care se referă la faptul că instanța nu a avut în vedere prevederile Contractului colectiv de muncă și ale Ordinului nr. 665 din 17 aprilie 2007 Ministerului Sănătății Publice în condițiile în care instanța reținut că efectele acestuia au încetat la împlinirea termenului (12 decembrie 2007) și părțile nu au convenit prelungirea aplicării acestuia.
In acest sens, sunt și prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă potrivit căruia "Contractul colectiv de muncă încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia".
Instanța a apreciat corect că Ordinul nr. 665 din 17 aprilie 2007 al Ministerului Sănătății Publice privește unele măsuri de aplicare a unor prevederi ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară nr. 2678 din 12 decembrie 2005 și acesta nemaifiind în vigoare din 12 decembrie 2007, nici ordinul nu mai poate fi aplicabil.
Nu este întemeiată nici critica recurentei care privește faptul că nu au fost efectuate demersuri pentru procedura de negociere a unui alt contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară în condițiile în care din comunicatul de presă al Ministerului Sănătății Publice, rezultă că la 24 iulie 2008 s-au finalizat negocierile asupra Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară, dintre conducerea acestui minister și reprezentanții organizațiilor sindicale și patronale, reprezentative la nivel de ramură sanitară.
In speță, instanța făcut o interpretare și aplicare corectă prevederilor legale și concluzionat just că au încetat efectele Contractului Colectiv de Muncă la 12 decembrie 2007 și că devin aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel superior, așa cum prevăd dispozițiile art. 247 Codul Muncii "In cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există Contract Colectiv de Muncă, se aplică Contractul Colectiv de Muncă la nivel superior".
In temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea constată că sentința criticată este legală și temeinică, neexistând nici un motiv de casare sau modificare și nici motive de ordine publică, care în temeiul art. 306 cod procedură civilă pot fi puse în discuția părților din oficiu, astfel că recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.2950/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Clinic Municipal
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2 ex/IE/3.11.2008
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Cristina Raicea
