Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 922/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 922
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL împotriva sentinței civile nr. 4486 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.4486 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Clinic Municipal.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01.10.2004 - 31.01.2006, dar nu mai mult de 20 tichete lunar.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Municipal, în funcția infirmieră, având locul de muncă la Creșa nr. 18 - Nouă, având încheiat contract individual de muncă.
Cu privire la cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța reține următoarele:
Tichetele de masa reprezintă o alocație individuala de hrana acordata titularilor unui contract individual de munca, suportata integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masa salariaților cu locul de munca in secțiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente funcționale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Aceasta diferențiere in acordarea tichetelor de masa nu rezulta din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masa fiind aceea a încadrării intr-o unitate publica finanțată din venituri proprii.
Astfel, se constata că reclamanta are contract individual de munca încheiat cu spitalul, deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispozițiile art. 5 alin 1 si art. 39 alin 1 lit. d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga si nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masa în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masa reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care în articolul 35 alin 1 definește ˝spitalele publice˝ definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. Art. 23, personalul încadrat in unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile în domeniul sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Municipal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 prevede că salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita bugetelor pe venituri și cheltuieli.
Reclamanta nu a putut beneficia de prevederile OUG 115/2004, deoarece având locul de muncă la o creșă, intră sub incidența Legii nr.512/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005.
S-a mai arătat în motivarea recursului că instanța nu a avut în vedere toate mijloacele de probă neținând cont de adresele depuse la dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila clinic unde reclamanta nu se încadrează deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical, nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
În cadrul spitalului clinic așa cum este definit de Legea 95/2006 există mai multe subunități în care se desfășoară activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical. Reclamanta nu a făcut dovada desfășurării acestor activități.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă îndeplinește funcția de infirmieră în cadrul nr.18 Nouă în baza contractului individual de muncă nr.570/31.10.2002.
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1, că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unitățile sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale.
De asemenea OUG 115/2004 anexa 1 prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Este adevărat că, legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare și creșelor, însă funcția de infirmieră se regăsește numai în grila de salarizare pentru unitățile sanitare, altele decât cele clinice din anexa 1 din OUG nr.115/2004, nu și în grila de salarizare pentru unitățile clinice, institute și centre medicale.
Curtea reține însă faptul că reclamanta intimată nu a solicitat diferența de salarizare dintre salariul pentru unitățile clinice și cele neclinice, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui astfel capăt de cerere.
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Se constată că reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu Spitalul Clinic Municipal, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii - cum este situația spitalelor, sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC MUNICIPAL împotriva sentinței civile nr. 4486 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Mihaela Mitrancă
