Obligația de a face. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 211
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 26.02.2008 privind judecarea recursurilor declarate de reclamantul și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 209 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, intimații pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, intimat DGFP G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la data 26. 02. 2008 au fost consemnate într-o încheiere de ședință, separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 7255 din 16.11.2006, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr. 969/2006, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererilor, excepție formulată de pârâta DGFP G și pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții DGFP și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul situat în Tg. J,-, județul G, a intrat în proprietatea privată a statului, iar vânzarea acestui imobil se efectuează potrivit legilor speciale în materie, respectiv OG nr. 128/1998 și HG 514/1999, modificată și completată prin HG 2175/2004.
Potrivit dispoz. art. 2 din OG 2175/2004, bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului pentru care titularii contractelor de închiriere existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri își exprimă intenția de cumpărare, pot fi valorificate direct prin negociere cu aceștia la un preț care nu poate fi mai mic decât cel stabilit de către comisia de evaluare pe baza raportului de evaluare.
S-a mai reținut de către instanță că toți chiriașii au fost chemați la negociere, în acest sens încheindu-se procesul verbal nr. 4471/2006, aceștia însă au refuzat să cumpere imobilul la prețul stabilit de comisia de evaluare, situație în care valorificarea imobilului se va realiza prin licitație publică.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamanții, și intervenientul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții și au criticat sentința, arătând că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea întrucât și-au exprimat dorința de cumpărare a imobilului ai cărui chiriași sunt, însă prețul stabilit de către stat nu corespunde realității, că în ceea ce-i privește au acceptat să cumpere și procentual imobilul.
Intervenientul a criticat sentința arătând că, în mod greșit, s- reținut de către instanța de fond că nu a oferit prețul stabilit de comisia de evaluare întrucât încă din perioada anului 1999 a solicitat pârâtei să- înstrăineze imobilul construcție împreună cu terenul aferent, cu toate acestea însă pârâta a refuzat să-i vândă imobilele.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, prin întâmpinarea formulată, a solicitat să fie respinse apelurile, arătând că vânzarea unui bun imobil intrat în proprietatea privată a statului se efectuează potrivit procedurilor legale reglementate de OG nr. 128/1998 și HG nr. 514/1999 modificată și completată prin HG nr. 2175/2004, iar instanța nu se poate substitui acestor proceduri pentru a pronunța o hotărâre de obligare la încheierea vânzării la prețul dorit de chiriași.
Că prețul de vânzare nu poate să fie mai mic decât cel stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de evaluare, în caz contrar, procedându-se la înstrăinare prin licitație publică, iar reclamanții nu au fost de acord să cumpere imobilul la prețul stabilit de comisie, iar în apelul formulat nu au făcut decât afirmații tendențioase la adresa pârâtei, fără arătarea vreunui motiv de netemeinicie sau nelegalitate al sentinței.
În ceea ce- privește pe intervenientul, s- arătat de către pârâtă că acesta nu deține contract de închiriere cu proprietarul, la dosar existând contractul nr. 13964/2006, transmis prin poștă intervenientului (de către DGFP G) și restituit de către acesta nesemnat.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 209A din 14.05.2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții, și intervenientul, împotriva sentinței civile nr. 7255 din 16.11.2006, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr. 969/2006.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Imobilul situat în Tg. J,-, județul a intrat în proprietatea privată a statului, conform certificatului de moștenitor nr. 191/1997, în imobilul menționat locuind în calitate de chiriași apelanții reclamanți și apelantul intervenient.
Potrivit prevederilor art. 2 din HG 2175/2004, bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului pentru care titularii contractelor de închiriere aflate în ființă la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri își exprimă intenția de cumpărare pot fi valorificate direct prin negociere cu aceștia la un preț care nu poate fi mai mic decât cel stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de evaluare.
La dosar se află mai multe adrese prin care apelanții au fost invitați la negociere în vederea înstrăinării imobilului, în acest sens fiind întocmit și procesul verbal nr. 4471/2006, aflat la fila 14 din dosar, chiriașii însă au apreciat că prețul stabilit prin raportul de evaluare, aflat la fila 91 din dosar, este prea mare, depășind posibilitățile lor de achiziționare.
În atare situație, în mod corect prima instanță respins acțiunea apreciind că pârâții nu pot să fie obligați la înstrăinarea imobilului la alt preț decât cel reglementat de disp. HG nr. 2175/2004, motiv pentru care apelurile reclamanților și intervenienților au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamantul a criticat soluțiile instanțelor, în sensul că acestea s-au bazat pe acte normative care nu mai erau în vigoare în momentul soluționării cererii.
Astfel, instanțele, la stabilirea prețului, au invocat dispoz. art.2, alin.2 din HG 2175/2004, dispoziții care în momentul soluționării cererii nu mai erau în vigoare fiind abrogate prin OG 14/31.01.2007.
Recurentul mai arată că prin abrogarea dispozițiilor Lg. 128/1998 și HG 514/1999, modificată și completată prin HG 2175/2004, urmează să se aplice dispozițiile dreptului comun privind stabilirea prețului imobilului.
În recursul său, intervenientul arată că hotărârile instanțelor sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a HG 1275/2004 și că în mod abuziv DGFP G refuză să-i vândă imobilul la valoarea stabilită de expertiza judiciară.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la data de 19.01.2006, și au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții DGFP G și Statul Român, prin MFP B, aceștia din urmă să fie obligați să vândă reclamanților partea din imobil pentru care au contract de închiriere, la un preț ce urmează să fie stabilit în baza unei expertize tehnice.
De asemenea, în dosar a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților să-i vândă imobilul la valoarea stabilită prin expertiză tehnică.
Motivele invocate de recurenți, în sensul că instanța a aplicat dispoziții legale care erau abrogate la data soluționării, sunt neîntemeiate.
Vânzarea unui bun imobil, proprietate privată a statului, se efectuează potrivit reglementărilor legale în vigoare și cu procedura prevăzută de lege la data solicitării recurenților.
La acea dată, în vigoare erau OG 128/1998 și HG 514/1999, modificată și completată prin HG 2175/2004.
Potrivit art. 2, alin.2 din HG 2175/2004, bunurile imobile intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului, pentru care titularii contractelor de închiriere, aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, își exprimă intenția de cumpărare, pot fi valorificate direct, prin negociere cu aceștia, la un preț care nu poate fi mai mic decât cel stabilit de Comisia de Evaluare, pe baza raportului de evaluare.
În cazul în care titularii contractelor de închiriere nu oferă cel puțin prețul stabilit de Comisia de Evaluare, se va proceda la valorificarea imobilelor prin licitație publică.
Rezultă deci că intenția de cumpărare a recurenților pentru imobilele intrate în proprietatea statului s-a manifestat când erau în vigoare dispozițiile legale sus menționate, din actele dosarului rezultând că DGFP Gaf ăcut o ofertă de vânzare chiriașilor, la un preț stabilit de Comisia de Evaluare, pe baza raportului de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, urmându-se procedura prevăzută de lege, în vigoare la acea dată, încheindu-se procesul verbal cu nr. 4471/2006, prin care chiriașii au fost chemați la negociere și pentru care s-a propus prețul stabilit de Comisia de Evaluare, preț refuzat de aceștia.
În consecință, dreptul chiriașilor de a-și cumpăra casele intrate în proprietatea privată a statului și pentru care au contract de închiriere, s-a născut sub imperiul vechilor legi, aceștia refuzând prețul propus de comisie.
Apariția ulterioară a OG 14/2007 și HG 731/2007 nu îndreptățesc pe chiriași să solicite aplicarea acestor dispoziții legale, care nu se mai regăsesc în vechile dispoziții, deoarece drepturile prevăzute de HG 2175/2004 s-au născut, modificat și stins sub imperiul acestei reglementări.
Potrivit principiului "tempus regit actum", orice lege nouă se aplică situațiilor juridice ivite după intrarea lor în vigoare și nu faptelor juridice constitutive, modificatoare sau extinctive, realizate în întregime înainte de apariția ei.
Așa cum s-a arătat însă, drepturile chiriașilor s-au născut și stins sub imperiul vechii reglementări, astfel că aplicarea noilor reglementări asupra unor situații juridice constitutive sub imperiul vechii reglementări ar însemna încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut atât în legea fundamentală cât și în art. 1 din Codul civil, potrivit căruia, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Validitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea aplicabilă în momentul încheierii actului juridic, astfel că soluțiile instanțelor sunt legale sub acest aspect, argumentele aduse de recurent fiind neîntemeiate.
Nu este întemeiat nici motivul invocat privind aplicarea dreptului comun în materie, după abrogarea dispozițiilor legilor speciale OG 128/1998 și HG 514/1999, modificate și completate prin HG 2175/2004.
Valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se face potrivit normelor speciale, respectiv OG 14/2007 și HG 731/2007, care au abrogat vechile reglementări, în cauză făcându-se ci aplicarea principiului că legea specială derogă de la legea generală.
Dreptul comun și-ar fi găsit aplicarea numai în situația în care nu am fi avut reglementări speciale privind valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.
Nici recursul formulat de intervenientul nu este întemeiat, deoarece din actele dosarului rezultă că acesta nu are calitatea de chiriaș, neexistând un contract de închiriere între proprietar, în speță DGFP G, și recurent, contractul de închiriere nr. 13964/31.03.2006, transmis prin poștă către recurent nu a fost însușit și semnat de acesta.
În consecință, recursurile sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse în baza art. 312 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 209 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, intimații pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, intimat DGFP
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.03.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
