Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 938

Ședința publică din data de 5 mai 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SA prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B, sector 1,-, etaj 3.7, împotriva sentinței civile nr. 39 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, IU, A, IA, G, G, G,

- 2 -

, G si toți cu sediul ales la.Av. & in P,-, -.3,.3.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații reclamanți de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale din 24.03.2009 depusă la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.

Arată că actele depuse la dosar de recurentă nu se referă la și nu s-a făcut dovada transferului acestor reclamanți, doar pentru câțiva apărând mențiunea transferului în carnetul de muncă.

Conform contractului colectiv la nivel de ramură în toate redactările, din art. 176 nu se înțelege că la nivelul contractului colectiv la nivel de unitate se regăsesc aceste drepturi, nefiind prevăzută expres la această includere în salarii.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza

Lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanții:, IU, A, IA, G,

- 3 -

, G, G, G si au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005-2007 - sume care să fie actualizate cu indicele inflației la data efectivă a plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt ori au fost salariați ai societății pârâte (fostă SC SA) calitate în care aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu le-au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006, 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.

În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri constând în copiile carnetelor lor de muncă (filele 31-300 vol I și vol.II).

La data de 9 decembrie 2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând și plata contravalorii aprovizionării toamnă-iarnă pentru anul 2008

Societatea pârâtă, a fost legal citată dar nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la judecata cauzei.

Prin sentința civilă nr.39 pronunțată la 6 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată a reclamanților, cu excepția reclamantului care a renunțat la judecată, obligând societatea pârâtă să plătească fiecăruia dintre aceștia suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, conform art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură,

- 4 -

calculate la nivelul câte unui salariu minim pe ramură, pentru anii 2005-2007 - toate sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Prin aceeași sentința a fost respins ca neîntemeiată cererea privind contravaloarea drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2008, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de câte 70 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare dintre reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la Actul Adițional nr.397/2007 s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.

Tribunalul a mai constatat că din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamanților, iar sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care nu a administrat nici un fel de dovezi în cauză.

În plus, s-a argumentat că lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează pe pârâtă de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, cu excepția anului 2008,pentru care nu a fost încheiat un Contract colectiv de muncă la nivel de ramură, iar cel anterior nu produce efecte juridice pentru anul 2008.

Împotriva acestei sentințe, la data de 30 ianuarie 2009 exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 11-12) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare (filele 13-14) prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

La termenul de judecată din 24 martie 2009, recurenta-pârâtă a depus înscrisuri (filele 19-41) și care au fost comunicate intimaților-reclamanți.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care succed:

Reclamanții au fost ori sunt și în continuare salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse atât la instanța de fond.

- 5 -

Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 (filele 9-13 dosar fond).

Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.

Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.

În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.

Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arăta în continuare:

Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract (fila 28 dosar recurs).

Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 (fila 25) prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 27 dosar recurs).

Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).

Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși

- 6 -

reglementarea nu mai este stipulată (filele 29-30) nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.

Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia (filele 21-24 dosar recurs) inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.

Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.

În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod pr.civ. și modificând în tot sentința, va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC SA, prin reprezentant legal și Asociații cu sediul în B, sector 1,-, etaj 3.7, împotriva sentinței civile nr. 39 din data de 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții:, IU, A, IA, G, G, G,

- 7 -

, G si, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură &, cu sediul în P,-, -.3,.3, și în consecință:

Modifică în tot sentința sus-menționată în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- - - - - - -

Grefier,

Tehnored.

3 ex./29 mai 2009

f- - Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Ploiesti