Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 936
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat - P, str. -, nr. 65, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 71 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - - cu domiciliul procesual ales la Av. - și Asociații-B,-, etaj 3,.7, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimata -reclamantă avocat, lipsind recurentul-reclamant.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că reprezintă societatea intimată, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, depunând la dosar, în xerocopie, decizia nr. 2/31.03.2009 dată de administratorul judiciar, prin care se mențin contractele de asistență juridică încheiate cu casele de avocați expres enumerate în aceasta.
Curtea dispune introducerea în cauză INSOLVENCY SPECIALISTS, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, în calitate de administrator judiciar al intimatei-pârâte - -, pentru care are împuternicire avocațială Casa de avocați și Asociații, fiind reprezentată la acest termen de judecată de avocat.
Avocat având cuvântul depune la dosar cerere prin care se solicită suspendarea cauzei în baza disp.art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, atașând în xerocopie certificat de grefă eliberat de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât sentința instanței de fond a soluționat problemă de procedură pronunțând o hotărâre de declinare a competenței și nu asupra fondului dedus judecății.
Avocat arată că nu mai are ale cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2756,88 lei reprezentând suplimentări ale drepturilor salariale incluse în salariul de bază, achitate lunar in perioada 2005-2007, actualizate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a avut calitatea de salariat al acesteia până în anul 2007 și a beneficiat, începând cu anul 2003, conform art.168 din CCM încheiat la nivel de SNP, de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care s-au menținut și după constituirea în anul 2002 -, ca urmare a reorganizării, prin divizare a SNP.
De asemenea, s-a arătat că la nivelul societății s-a încheiat, în anul 2003, un CCM prin care s-a prevăzut că aceste suplimentări sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, clauză contractuală ce se regăsește și în CCM pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, iar în respectarea acestei obligații contractuale, reclamanta a inclus în martie 2003 suplimentările salariale reprezentând 1/12 din primele cumulate acordate anterior ca atare, iar ulterior, în perioada de referință 2005-2007 regăsindu-se prin menținerea lor în salariul de bază.
A mai susținut reclamanta că deși a încasat aceste drepturi, pârâtul, contrar acestei situații, a obținut prin sentința civila nr.894/17.03.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI din data de 24.06.2008, obligarea acesteia la plata sumei de 9550 lei reprezentând drepturi salariale aferente primelor de Paște și C 2005-2007, fiind astfel îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, prin mărirea patrimoniului pârâtului cu suma totală de 2756,88 lei, achitată în tranșe lunare de reclamantă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei materiale, susținând că disp.art.281 din Codul muncii sunt de strictă interpretare, astfel încât o acțiune promovată în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză este un litigiu civil și nu un litigiu de muncă, fapt ce atrage competența instanței de drept comun, respectiv a Judecătoriei Ploiești.
Pârâtul a mai invocat și excepția nulității cererii pentru netimbrare, precum și excepția autorității de lucru judecat în raport de soluția pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, printr-o hotărâre irevocabilă.
La termenul de judecata din 09.01.2009, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, motivat de faptul că reclamanta își are sediul in municipiul
Prin sentința civilă nr.71/9.01.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția de necompetență materială invocată de pârât și a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de pârât, că obiectul cauzei îl constituie pretenția fostului angajator la restituirea sumelor încasate de către pârât și nedatorate, fapt reglementat de disp.art.272 din Codul muncii.
Referitor la excepția de necompetență teritorială, instanța a reținut că în conformitate cu disp.art.284 al.2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.
Această dispoziție a legii, a arătat tribunalul, derogă de la dreptul comun reprezentat de art.5 Cod pr.civilă, potrivit căruia cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului.
A mai reținut prima instanță că fiind vorba de o normă derogatorie, aceasta este de strictă interpretare, având un caracter imperativ, concluzionându-se că din punct de vedere al teritorialității, părțile nu pot să deroge și nici conveni asupra competenței instanței.
Așa fiind, constatând că reclamanta își are sediul în municipiul B, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală, susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de acesta și tot greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Susține recurentul că excepția de necompetență teritorială este o excepție relativă și nu absolută, neputând fi invocată decât de către persoana care este vătămată și nu de către reclamant, care a ales instanța pe care să o învestească neputându-și invoca propria culpă procesuală.
Fiind vorba de o nulitate relativă, recurentul susține că singurul în măsură să invoce excepția este pârâtul, nici instanța și nici reclamantul neavând posibilitatea invocării ei.
Se mai învederează că tribunalul nu este competent material să soluționeze litigiul pentru motivele expuse de către recurentul-pârât în întâmpinarea depusă la instanța de fond și că tribunalul trebuia să-și decline competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului, în conformitate cu disp.art. 5 Cod pr.civilă, respectiv Judecătoriei Ploiești.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Întrucât prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, în baza disp.art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei - -, fiind desemnat administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, Curtea a dispus, la termenul din 05.05.2009, introducerea în cauză a acestuia, respingând la același termen de judecată cererea administratorului judiciar al intimatei-reclamante, de suspendare a cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, cu motivarea că prin sentința atacată s-a soluționat problemă de procedură pronunțându-se o hotărâre de declinare a competenței și nu o hotărâre asupra fondului dedus judecății.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentului prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență materială a instanței și că în realitate, fiind vorba de un litigiu civil, competența de soluționare a pricinii, în primă instanță ar reveni Judecătoriei Ploiești potrivit art. 1 alin. 1 Cod pr.civilă și art. 5 Cod pr.civilă.
Aceasta, deoarece, litigiul de față se poartă între - - și fostul angajat al acesteia, recurentul-pârât, iar raportat și la obiectul acțiunii, prin care se solicită restituirea unor sume de bani derivând din raporturi de muncă, reprezentând suplimentări ale drepturilor salariale, ce s-a susținut că au fost incluse în salariul de bază al pârâtului, achitate lunar în perioada 2005-2007, actualizate, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, este vorba despre un conflict de muncă, revenind tribunalului, în primă instanță, competența de soluționare a acestuia, potrivit art. 2 pct. 1 litera c din Codul d e procedură civilă și nu judecătoriei, așa cum pretinde în mod nejustificat recurentul, nefiind aplicabile disp.art. 1 pct.1 din Codul d e procedură civilă invocate de acesta.
Nici critica potrivit căreia în mod greșit a fost invocată din oficiu necompetența teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București nu este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu disp.art.284 alin.1 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă-așa cum este și litigiul de față-este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar potrivit art. 2 alin.1 lit.c din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe - situația de excepție neregăsindu-se în speță.
De asemenea, art.284 alin.2 din Codul muncii statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Din termenii textului respectiv al Codului Muncii rezultă că în domeniul conflictelor de muncă competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, fiind vorba de o competență imperativă și exclusivă.
Câtă vreme norma de competență teritorială este una absolută, de la care părțile nu pot deroga, excepția de necompetență teritorială putea fi invocată de oricare dintre părți, precum și de instanță, din oficiu, iar raportat la considerentele ce preced, în mod corect prima instanță a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței declinând competența în favoarea Tribunalului București -Secția Conflicte de Muncă, reprezentând instanța competentă în a cărei circumscripție intimata-reclamantă își are sediul.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat - în P, str. -, nr. 65, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 71 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta - -, cu domiciliul procesual ales la Av. - și Asociații-B,-, etaj 3,.7, sector 1, având ca administrator judiciar pe INSOLVENCY SPECIALISTS, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2009-05-28
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
