Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9507/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9507
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr. 3505/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, prin serviciul registratură recurentul-pârât a depus concluzii scrise, iar intimatul-reclamant - întâmpinare (2 exemplare).
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării. acordarea cheltuielilor de judecată, dacă sunt dovedite.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.3505 din 21.05.2008, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean De Urgență
A obligat pârâta să stabilească reclamantului, începând cu data de 01.01.2007 un salariu de bază brut de 880 lei și să achite acesteia diferența dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2007 -30.09.2007, diferențe lunare ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
A obligat pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este angajata unității pârâte, îndeplinind funcția de medic rezident, așa cum rezultă din adeverința emisă de unitatea pârâtă.
La data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub nr. 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010.
În urma negocierii acestui contract colectiv de muncă, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de condiția de pregătire a acestora, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 alin. 1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 1, respectiv 1,2 - pentru muncitorii necalificați ( lit. a pct. 1), respectiv calificați ( lit. 1 pct.2); de 1,2 și 1, 25 - pentru personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală ( lit. b pct. 1), respectiv postliceală ( lit. b pct.2); de 1,3 și 1,5 - pentru personalul de specialitate încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri ( lit. c pct. 1), respectiv studii superioare de scurtă durată( lit. c pct.2) și de 2 - pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare( lit. d).
Potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, salariul de bază minim brut a fost negociat în cuantum de 440 lei.
Pentru ocuparea funcției de medic, Ordonanța de Urgență 115/2004 prevede condiția ca nivelul studiilor absolvite să fie de studii superioare, iar potrivit actelor de studii depuse de reclamantă la dosar, rezultă că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fiind absolventă, cu diplomă de licență, a unei instituții de învățământ superior.
Ca urmare, instanța a constatat că, începând cu data de 01.01.2007, unitatea pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național și anume la acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare 2 corespunzător condiției de pregătire a reclamantei, rezultând un salariu de bază minim brut de 880 lei.
Or, potrivit adeverințelor de salariu și statelor de salarii eliberate de pârât, rezultă că reclamanta are pe perioada 01.01.2007-31.12.2007 un salariu de încadrare inferior celui prevăzut de art. 40 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național de 880 lei, rezultat din aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei.
În acest fel, pârâtul a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin 1 lit. c din Codul Muncii aceea de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu reclamantei.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului în sensul că salarizarea personalului din spitalele publice se stabilește prin lege și deci nu ar fi aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2010, deoarece potrivit art. 236 din Codul Muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art. 243 Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
La încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariale au un caracter minimal potrivit art. 238 alin.3 din Codul Muncii.
Prin urmare, chiar dacă salariile sunt stabilite prin lege nimic nu împiedică părțile să negocieze prin contracte colective de muncă drepturi salariale mai mari. Legea garantează un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractele colective de muncă pot prevedea drepturi în plus, mai mari. Nu este necesar ca drepturile din contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate, cu atât mai mult cu cât contractul colectiv de muncă este ulterior legii de salarizare invocată de pârât.
Mai mult, potrivit art. 3 alin 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național", iar potrivit art. 241 alin. 1 lit. d din Codul Muncii " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâtul a susținut că prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 privind salariul minim de 880 nu se aplică cauzei de față întrucât dispozițiile art. 40 alin. 1 lit."a" din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, salarizarea personalului din spitale publice și alte categorii de personal stabilindu-se prin lege.
Că art. 3 alin. 1 lit."a" din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național prevede indubitabil " clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți salariații încadrați în țară, indiferent de forma de capital social", dar cheltuielile de personal pentru anul 2007, cu privire la medicii rezidenți, au fost suportate de la bugetul de stat.
Cu atât mai mult, salariile personalului din spitale nu se stabilesc prin negociere între angajat și angajator, fiind stabilite prin lege, iar suportarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, astfel că nu se aplică Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Naționale pe anii 2007-2010.
Solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinare, reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, întrucât Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național produce efecte pentru toți salariații încadrați în țară, indiferent de forma de capital social și că acest contract reprezintă "legea părților".
Recursul se respinge pentru considerentele care se expun în continuare:
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de criticile invocare, și din oficiu conform art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu pot fi primite.
Astfel, nu este întemeiat motivul care se referă la faptul că dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național pentru perioada 2007-2010, privind salariul minim de 880 lei nu se aplică în speță și că salarizarea personalului din spitale este stabilită prin lege, în condițiile în care instanța a apreciat corect că recurentul intimat a încălcat prevederile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, conform căruia avea obligația "să acorde salariaților, toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Chiar dacă salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin lege, aceasta nu înseamnă că devin inaplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național și, cu atât mai mult, potrivit art. 238 alin. 3 din Codul Muncii "la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal" și în temeiul art. 236 alin. 4 din același cod "contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
In speță nu s-a făcut dovada că aceste contracte au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale invocate de recurentul intimat, respectiv OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar și Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, reținând judicios că în temeiul art. 3 alin. 1 lit."a" din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pentru anii 2007-2010 "clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
Cu atât mai mult, în temeiul art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare", iar potrivit art. 159 din Codul Muncii " salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin Hotărârea Guvernului după consultarea sindicatelor și a patronatelor".
Motivele invocate de recurentul intimat nu sunt de natură a duce la concluzi a că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național.
Ca atare, sentința pronunțată, fiind legală și temeinică și neexistând nici motive de casare sau modificare și nici motive de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. 2 cod procedură civilă pot fi pus în discuția părților din oficiu, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr. 3505/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/11.11.2008
fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu
