Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9629/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9629
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr.4269/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, precum și intimații pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și CLUBUL ȘCOLAR SPORTIV TG J, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 4269 din 1 iulie.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- a respins cererea de suspendare a judecății formulată de intimatul Ministerul Educației Cercetării și
S-a admis acțiunea formulată de petentul împotriva intimaților Consiliul local Tg. J, Inspectoratul Școlar Județean G și Ministerul Educației, Cercetării și
Au fost obligați intimații să aloce și să plătească petentului contravaloarea drepturile bănești reprezentând majorarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 față de cel anterior în raport de tranșele suplimentare de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani pe perioada 27 martie 2005 la 01 decembrie 2007, precum și la plata coeficienților de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 220/2007, pe perioada 01.01.2007-01.12.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății.
S- dispus obligarea intimaților la plata către petent a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut:
Referitor la cererea de suspendare formulată formulată de intimatul, s-a reținut că legiuitorul nu instituit prin dispozițiile art. 244 alin.l cod procedură civilă obligativitatea suspendării cauzei în situația dată, ci o posibilitate în cazul în care instanța apreciază că dezlegarea pricinii ar atârna de existența unui drept ce face obiectul altei judecăți. In speță, instanța a apreciat că judecata nu este împiedicată de soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată într-un alt dosar.
Petentul, pensionat pentru limită de vârstă, a fost cadru didactic la Colegiul Național și inspector la Inspectoratul școlar județean G, având o vechime de 39 ani,
În conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.128/1997 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ, iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe și arată că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime (30, 35 și peste 40 de ani) se acordă o creștere a coeficientului ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Conform art.154 alin.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar alin.2 al aceluiași text de lege instituie dreptul salariatului la un salariu pentru munca prestată, fiind interzisă conform alin.3 orice discriminare.
Potrivit art.156 din Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Potrivit Legi nr. 84/1995 privind învățământul preuniversitar, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, fiind nominalizate distinct în respectivele bugete.
Referitor la cererea privind acordarea coeficientului de multiplicare, instanța constatat cererea întemeiată pentru următoarele motive:
In art. 1 pct."b" din OUG nr. 11/2007 aprobat prin Legea nr. 220/2007 se prevede "In cursul anului 2007, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare pentru funcțiile didactice"
Întrucât bugetul local se aprobă de către Consiliul local, este întemeiată obligarea acestuia la plata sumelor ce reprezintă drepturile salariale, alături de unitatea școlară (acesteia revenindu-i și obligația calculării sumelor pentru fiecare din cadrele didactice reprezentate de sindicat).
Împotriva sentinței au declarat recurs de pârâții Consiliul local al municipiului Tg. J și Ministerul Educației Cercetării și invocând nelegalitatea și netemeinicia.
Consiliul local al municipiului Tg. J, susține petentul nu s-a adresat cu cerere, în sensul acordării acestor drepturi salariale, Consiliului local al municipiului Tg.
Că în mod greșit s-a dispus obligarea consiliului local la plata acestor diferențe salariale, deoarece potrivit prevederilor art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată "Inspectoratele școlare sunt organe descentralizate, de specialitate, subordonate Ministerului Educației Cercetării și T " deci finanțarea acestora se asigură direct din bugetul și nu din bugetele locale, cum greșit a reținut instanța de judecată care a considerat că au rol intermediar.
Consiliul local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractele colective de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, astfel că, nu are calitate procesuală pasivă.
Ministerul Educației, Cercetării și T, prin cererea de recurs formulată la data de 25 iulie 2008, critică hotărârea primei instanțe în sensul că în mod greșit s-a dispus obligarea sa, alături de Consiliul local al municipiului Tg. J, la plata drepturilor bănești cuvenite petentului în condițiile în care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In acest sens s-a susținut că salariile cadrelor didactice nu se găsesc în bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nici nu asigură și nici nu monitorizează aceste cheltuieli, finanțarea unităților de învățământ preuniversitare realizându-se prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin.
Pe fondul cauzei, a critica hotărârea primei instanțe susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în sensul că tranșele de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ nu au un coeficient de ierarhizare diferite la care se aplică 1/25, ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară, astfel încât reclamanții au solicitat și primit în mod nelegal, prin admiterea acțiunii, o plată dublă.
Recursurile sunt nefondate.
In ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Tg. J se constată că este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.16 din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din 30 nov.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În baza art.40 alin.2 din aceleași Norme, consiliile locale adaugă sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
Conform art.40 alin.3 din Norme după aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Consiliul local este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitatea în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare, Consiliul local are calitate procesual pasivă în cauză întrucât în baza reglementărilor menționate aprobă prin hotărâre proiectul de buget și adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că nu au calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate, întrucât Consiliul local are calitate procesuală conform considerentelor expuse, iar Primarul are calitate procesuală deoarece și acesta potrivit atribuțiilor pe care le are stabilite în baza art.68 lit."f" din Legea 215/2001 este obligat să aloce fondurile necesare plății salariilor în cazul în care se constată că mecanismul de calcul al salariilor nu a fost aplicat corespunzător, rezultând sume mai mici decât cele legal datorate.
Prin urmare, este neîntemeiată și critica privind faptul că reclamantul nu a făcut dovada că unitățile de învățământ au înregistrat în evidențele lor aceste sporuri care au solicitat suplimentarea sumelor alocate și că ele nu ar fi fost repartizate de consiliile locale.
Reclamantul nici nu era obligat să facă o astfel de dovadă în condițiile în care mecanismul de calcul nu a fost corect de la începutul acordării acestor drepturi bănești.
Recurenții mai critică și faptul că aceștia nu pot fi obligați la calcularea ori recalcularea drepturilor salariale, critică de asemenea neîntemeiată.
Instanța de fond nu a admis acțiunea doar față de recurenți, ci și de pârâtul reprezentat de unitatea școlară la care sunt angajați intimații-reclamanți.
Prin urmare, în sarcina unității de învățământ, respectiv școala unde cadrul didactic intimat își desfășoară activitatea, revine obligația de întocmire efectivă a statelor de plată, de calcul al salariului și sporurilor aferente corespunzător atribuțiilor menționate la art.3 și urm. din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat. De aceea unitatea de învățământ care are personalitate juridică are și calitate procesuală pasivă și stă în judecată în calitatea de pârâtă, astfel că, acesteia îi revin sarcinile menționate mai sus și nu Primarului sau Consiliului Local, care au calitate procesuală pasivă dar numai pentru atribuțiile care au fost menționate anterior.
Este nefondat și recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T B, avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește excepția invocată referitor la lipsa calității procesuale pasive se constată că motivul de recurs este neîntemeiat, întrucât reclamantul avut calitatea de angajat al Inspectoratului Școlar Județean G, începând cu anul școlar 2001-2002, fiind pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 1 septembrie 2007 din cadrul aceleiași instituții.
Referitor al fondul cauzei, sunt nefondate motivele de recurs formulate de același pârât.
Legea 128/1997 prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime. Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii 128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic este salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceste crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările efectuate tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG 467/1997 includ în rezultanta finală "salariul" și aceste tranșe de vechime(creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală, ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare( ierarhizare) se modifică de la o tranșă(segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe. Este așadar evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Gorj este legală, nefiind afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă astfel încât în baza art.312 alin. 1 cod procedură civilă,recursurile declarate de cei doi pârâți se privesc ca nefondate și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr.4269/01.07.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, precum și intimații pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și CLUBUL ȘCOLAR SPORTIV TG J, având ca obiect "drepturi bănești".
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008
Președinte Judecător
- - - -
Grefier:
OPINIE SEPARATĂ.
Drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi salariale decurgând din calitatea lor de salariați. Debitorul obligației de plată a acestor drepturi nu poate fi decât cel în folosul căruia salariatul prestează munca sau angajatorul care l-a angajat pe salariat și cu care a încheiat un contract de muncă, contract în care este stipulată atât obligația de prestare a muncii de către salariat, cât și cea de plată a salariului de către angajator.
În speță, din actele depuse la dosar nu reiese că reclamantul ar avea încheiat un contract de muncă cu consiliul local, acesta fiind fost titular la Colegiul Național " " și promovat în funcția de inspector de specialitatea biologie la
În această situație consiliul local și primăria nu pot fi debitorii obligației de plată a drepturilor salariale, astfel că în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și 312 Cod pr.civilă va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de Consiliul Local al Municipiului Tg.J, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea față de acesta. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Judecător,
- -
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Moțățăianu, Sorin
