Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9983/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - tichete de masă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9983
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - - judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D, împotriva sentinței civile nr.4934/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI și GRĂDINIȚA NR. 24 C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4934/19 09 2008 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat GH, V C, T, M, GH în contradictoriu cu pârâții Grădinița -, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06 06 2008,Sindicatul Învățământului Preuniversitar D în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, a chemat in judecată pe pârâții Grădinița nr 24 C, Consiliul Local C și Primăria C - Instituția Primarului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtilor la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivare, s-a arătat că, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 11 1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit a și b și art. 41 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b, art. 42 al 2 din CCM la nivel național pe anii2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1997, art. 1 alin. 5, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituție,art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04. 11. 1950.
In dovedire, reclamanții au depus extrase din legislația invocată, practică judiciară, tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât intre aceștia și reclamanți nu există niciun fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului C și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanții, membrii ai D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte Grădinița nr. 24 C.
Având în vedere obiectul cererii de chemare in judecată, instanța constată că unitatea administrativ teritorială pârâtă și Consiliul Local C nu au calitate procesuală pasivă, între acești pârâți și reclamanți neexistând vreun raport juridic de muncă și, prin urmare, ei nu pot fi obligați la plata drepturilor bănești rezultând din raportul de muncă încheiat între reclamanți și pârâtul Grădinița nr. 24.
Pentru aceste considerente,Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C și Primăriei C - Instituția Primarului, cu consecința respingerii acțiunii față de acești pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța reține că Lg nr 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art 1 al 2 din Lg nr 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008,admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp. art. 1 al 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, susținând că este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, se critică soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local C și Primarului Mun. C, ca neîntemeiată, în condițiile în care cele două autorități administrative au calitatea de ordonatori în ceea ce privesc drepturile salariale cuvenite reclamanților.
În ceea ce privește fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, dispozițiile Constituției României și a Cartei Sociale Europene Revizuite, dispoziții ce reglementează principiul nediscriminării și la măsurile de protecție socială.
Astfel, atâta timp cât CCM la nivel național prevede dreptul reclamanților la acordarea tichetelor de masă, acestea se cuvin necondiționat tuturor categoriilor de salariați din diferitele ramuri ale sectorului bugetar.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Potrivit rt. 1(1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Art. 2 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Se retine in acest sens ca unitatea de învățământ, in cadrul căreia funcționează reclamanții, este instituție publica ce face parte din cadrul unităților din sectorul bugetar.
Potrivit art. 40 din 511/2044 privind bugetul de stat pe anul 2005, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit rt. 24 din 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Potrivit art. III din OUG 88/2006, nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Observând dispozițiile legale mai sus menționate se retine ca instituția recurenta este instituție publica ce face parte dintre instituțiile prevăzute de către legile de reglementare a bugetului de stat mai sus precizate.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Ori,odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția reclamanta.
Potrivit art. II din OUG 90/2007, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.
Ca atare in mod legal unitatea nu a acordat pentru anii respectivi tichetele de masa.
Nu se pot retine ca imperative si cu aplicare obligatorie prevederile din contractul colectiv de munca la nivel național, in condițiile in care acordarea tichetelor de masa, potrivit chiar textului respectiv, se face in raport de prevederile legale si potrivit înțelegerii părților.
Ori, așa cum rezulta din textele legale mai sus menționate, au fost excluse de la acordarea tichetelor de masa instituțiile cuprinse in textele legale menționate.
Nu se poate retine nici faptul ca s-ar fi realizat o discriminare intre acești salariați si alți salariați din domeniul bugetar in condițiile in care, pe de o parte, nu exista o obligație imperativa de stabilire a unui astfel de drept, ci doar o facultate, ce creează premisa stabilirii dreptului in raport de îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege iar, pe de alta parte, dispozițiile legale menționate se aplica tuturor instituțiilor prevăzute de actele normative respective.
Referitor la critica privind greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Și a Primăriei C, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, întrucât bugetul local se aprobă de către Consiliul local, acesta are obligația de a asigura finanțarea întrucât, potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, HG nr.1942/2004 și art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează de către unitățile care îndeplinesc în mod direct și nemijlocit calitatea de ordonatori de credite.
Se constată, de asemenea, că primarul are calitatea de ordonator de credite la nivelul localității potrivit Legii 215/2001, fiind forul ce aprobă cheltuielile bugetare la acest nivel.
Curtea are, însă, în vedere faptul că, acțiunea reclamanților a fost corect respinsă pe fond, astfel încât, recurentul nu are interesul practic să critice respingerea acțiunii pe excepție față de cei doi pârâți, întrucât o respingere pe fond a acțiunii - iar nu pe excepție - față de acești doi pârâți ar echivala cu o agravare a situației în propria cale de atac, împrejurare ce ar contraveni dispozițiilor art. 316 rap. la art. 296 Cod procedură civilă.
In raport de cele mai sus menționate,în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 teza a doua, Curtea va respinge recursul în întregime, menținând ca legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat GH, V C, T, M, GH în contradictoriu cu pârâții Grădinița -, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI. împotriva sentinței civile nr. 4934/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /16 nov. 2008
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Mariana Pascu, Carmen Tomescu
