Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 100/2007. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- litigiu de muncă
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 100
Ședința publică din 6 februarie 2007
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de contestatorul, cu domiciliul în municipiul B,-, -. A,. II,.9, județul B și pârâta SC SA B ( B), cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței nr. 1483 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru contestatorul recurent, lipsă fiind reprezentantul recurentei SC SA
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursurile fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru contestatorul recurent, reiterând motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Cu privire la recursul pârâtei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că în mod corect prima instanță a reținut că data încetării contractului de muncă pentru contestator este nelegală. De asemenea, referindu-se la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtă, consideră că în mod corect s-a reținut de către prima instanță faptul că pe toată perioada preavizului contestatorul avea dreptul să primească tichete de masă corespunzătoare zilelor lucrătoare. A solicitat cheltuieli de judecată conform chitanței atașate la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1483 din 25 octombrie 2006, admis în parte acțiunea contestatorului și, pe cale de consecință, a constatat că:
- au încetat raporturile de muncă dintre reclamant și pârâta "" B, începând cu data de 5 iulie 2006;
- a obligat pârâta să-i acorde bonuri de masă pentru perioada de preaviz;
- a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect, anularea deciziei de concediere nr. 56 din 5 mai 2006, plata diferenței de indemnizație de concediere.
- a obligat intimata SA B, să-i plătească contestatorului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată:
- a luat act de renunțarea contestatorului la judecarea în contradictoriu cu intimata SC SA Zona
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în esență, a reținut că, urmare a desființării postului, în baza art. 65 și 66 din Legea nr. 53/2003, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului. În cuprinsul deciziei nr. 56 din 5 mai 2006, emisă de "" B se reține că acest contract încetează pe data comunicării sale, anume pe 5 mai 2006.
Potrivit art. 48 din Contractul colectiv de muncă, în ipoteza dată, cel în cauză trebuie să beneficieze de 60 zile calendaristice de preaviz și, deci, contractul individual de muncă ar fi trebuit să înceteze la 5 iulie 2006, nicidecum la 5 mai 2006.
Fiind vorba de zile lucrătoare, se relevă în considerentele aceleiași hotărâri, reclamantul (contestatorul) avea drepturi și la bonuri de masă. Susținerile unității pârâte, în sensul că aceste bonuri nu pot fi acordate, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 nu pot fi reținute întrucât obligația eliberării tichetelor de masă se naște încă înainte de luna pentru care se eliberează acestea, în ultima decadă a lunii anterioare. Pe de altă parte, potrivit art. 176 din Contractul colectiv de muncă, salariații "" beneficiază de tichete de masă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul (contestatorul) și ""
Reclamantul o critică pretinzând că: a) nu i s-au acordat în mod cumulativ drepturile compensatorii solicitate, prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, în sumă de 5312 lei; b) nu poate fi aplicat în cauză Amendamentul la Planul Social încheiat de SA cu sindicatele.
Unitatea pârâtă (intimată) critică hotărârea atacată pretinzând că au fost încălcate dispozițiile: a) art. 74 din Contractul colectiv de muncă; b) art. 241(1) lit. d din Codul muncii; c) art. 6(1) din Legea nr. 142/1998.
În esență, susține că obligația angajatorului de a-i achita o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună există doar în cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără a i se acorda preaviz și, deci încetarea contractului de muncă intervine cu data de 5 mai 2006.
De asemenea, tichetele de masă nu sunt drepturi bănești (art. 49 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă), iar emiterea și acordarea lor cad sub incidența unui regim juridic și fiscal special, solicitând respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere nr. 56 din 5 mai 2006.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reține că ambele recursuri care, în drept, pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 od procedură civilă, sunt nefondate.
Această cale de atac are un caracter extraordinar. În cadrul său sunt examinate exclusiv chestiuni de nelegalitate.
Cât privește preavizul, acesta constituie un drept prevăzut de art. 48 din Contractul colectiv de muncă, care se acordă în natură (art. 73 din Codul muncii ), decizia de concediere producându-și efectul de la data comunicării ei salariatului și care nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, astfel că în mod corect s-a constatat încetate raporturile juridice de muncă dintre contestator și intimată cu data de 5 iulie 2006.
Pe de altă parte, cât privește pe contestator, concedierea pentru motive care nu țin de persoana acestuia s-a făcut cu faza procedurilor prevăzute de art. 68 și urm. din Codul muncii și a Contractului colectiv de muncă, așa încât actul respectiv (de concediere) nu este lovit de nulitate absolută.
Cât privește tichetele de masă, acordarea acestora ține seama de numărul zilelor lucrătoare existente în perioada de preaviz și care (perioadă) constituie vechime în muncă.
Interdicția utilizării acestora în afara zilelor în care cel în cauză nu-i prezent la lucru în unitate nu conduce invariabil la teza potrivit căreia dreptul respectiv este legat exclusiv de prestarea în natură a obligațiilor de serviciu și în ipoteza examinată, câtă vreme prima instanță, în mod corect, a constatat încetate raporturile de muncă cu data de 5 iulie 2006, nicidecum cu data de 5 mai 2006. Prin urmare, art. 6(1) din Legea nr. 142/1998 n-are incidență sub acest aspect.
Cum, din considerentele arătate, ambele recursuri sunt nefondate, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, acestea urmează să fie respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și de pârâta, împotriva sentinței nr. 1483 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2007.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond:; N,
14.02.2007
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
