Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 102/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Culturii și cultelor, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimatului reclamant Sindicatul Liber al Național Tg.M -, și numita mandatara moștenitorilor actorului, lipsă fiind recurentul pârât Ministerul Culturii și Cultelor și intimatul pârât Teatrul Național Târgu-
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu moștenitorii actorului respectiv și, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite cu mențiunea "persoana citată schimbându-și aresa nu s-a putut afla noua adresă".
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Mandatara moștenitorilor actorului, numita care este mama celor doi moștenitori, depune la dosar o procură specială precum și un certificat de moștenitor de calitate, astfel că procedura de citare se consideră a fi îndeplinită cu moștenitorii actorului și declară că nu mai are alte cereri.
Reprezentanta reclamantului intimat declară de asemenea că nu mai are cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1060/20.07.2007 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii Cultelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Teatrul Național Tg. M în numele și pe seama membrilor de sindicat (indicați în tabelul de la filele 2-3 din dosarul acestei cauze, file ca fac parte integrantă din prezenta hotărâre), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii Cultelor și Teatrul Național Tg. M.
A obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecăruia dintre membri de sindicat (indicați în tabelul de la filele 3-6 din dosarul acestei cauze, file care fac parte integrantă prezenta hotărâre), a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 5 % din salariul de bază, începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul ramurii Culturii, pentru anii 2006 - 20008, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub numărul 197/08.02.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 7 mai 2007 la Tribunalul Mureș, reclamantul Sindicatul Liber al Național Târgu-M a chemat în judecată pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Teatrul Național Târgu-M, solicitând instanței obligarea acestora la acordarea către membrii de sindicat identificați în anexa acțiunii a sporului de 5% pentru vechime neîntreruptă de 10 ani în cadrul Național Târgu-M, conform art. 45, lit. g) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii cultură, începând cu data de l februarie 2006, pe toată durata valabilității prevederii amintite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit art.45, lit. g) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii cultură,"personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de fidelitate de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale". A mai arătat că s-a solicitat conducerii Național Târgu-M, efectuarea de demersuri în vederea acordării sporului, iar directorul instituției amintite a formulat adresa nr.214/2007 către Ministerul Culturii și Cultelor. Acest din urmă pârât a emis adresa nr.219/2007 prin care, a răspuns, în sensul că, sporul solicitat se poate acorda doar personalului din bibliotecile publice și celor din muzee, conform Legii nr. 334/2002 și a Legii nr. 311/2003.
Reclamantul a mai arătat că aceste dispoziții nu au relevanță în cauză. A susținut că prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii cultură si pe cele ale art. 30 alin. l și 2 din Legea nr. 130/1996.
În drept, au fost invocate prevederile art. 281 și urm. Codul muncii, art. 45, lit. g) din Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii cultură, art. 30, alin. l din Legea nr. 130/1996.
Pârâtul Teatrul Național Târgu-M nu a depus la dosar întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției invocate, pârâtul a arătat că din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că natura pretențiilor reclamantului are ca origine, raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă, deci raporturi juridice dintre angajator și salariați. De asemenea, a arătat că, potrivit art. 282, lit. a) și b) din Codul muncii, pot fi parte în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale, salariații și angajatorul. Or, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor nu are calitatea de angajator în raport cu reclamantul, în plus, s-a susținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.281 și următoarele din Codul muncii, iar drepturile salariale pot fi valorificate doar față de angajator, care este Teatrul Național Târgu-
Invocând aceste motive, a susținut că în prezenta cauză nu are relevanță calitatea pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor de ordonator principal de credite, nu are calitatea de partener social la care face referire art.281 din Codul muncă, astfel a solicitat admiterea excepției invocate.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că, sporul prevăzut de art. 45, lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură - Cultură pe anii 2006-2008 "se poate acorda diferențiat, în condițiile legii", îsusținând că acest spor se acordă doar personalului din bibliotecile publice și din muzee, conform Legilor nr. 334/2002 și 311/2003. A mai susținut că,per a contraria,rezultă că acest spor nu poate fi acordat personalului din instituțiile de spectacole, cele două acte normative amintite fiind norme speciale, de strictă interpretare, aplicându-se cu precădere față de norma generală instituită de art.45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură - Cultură
Pârâtul a arătat că personalul din instituțiile de spectacole pot benefica de sporurile prevăzute de HG nr.281/1993 (spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare și spor pentru condiții grele de muncă), sporuri care le-au fost acordate.
În concluzie, pârâtul a arătat că aprobarea unor sporuri, în vederea acordării lor, se efectuează pe cale administrativă, prin negocieri la nivelul partenerilor sociali implicați, consideră și apreciază că nu instanța judecătorească este cea competentă în acordarea sporurilor, ci urmează a se avea în vedere parcurgerea procedurii dialogului social reglementat de art. 214-216 din Codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie adresă nr.98/9 februarie 2007 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor (fila 7); copie adresă nr. 214/8 februarie 200" emisă de Teatrul Național Târgu-M (fila 8); copie extras contract colectiv de muncă unic la nivel ramură - cultură (filele 40-41).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform anexei 2, pct. 27 din HG78/2005 republicat, finanțarea pârâtului Teatrul Național Târgu-M, instituție care funcționează în subordinea, sub autoritatea Ministerulir Culturii și Cultelor ori în coordonarea ministrului culturii și cultelor, se realizează din venitur proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, iar potrivit art.11, alin. 3 din același act normativ, ministrul culturii și cultelor este ordonator principal de credite.
De altfel, chiar pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a recunoscut, prin întâmpinarea depusă la dosar, că are calitatea de ordonator principal de credite.
Faptul că acest pârât nu are calitate de angajator față de membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea sau calitatea de partener social la care face referire art. 281, alin. l din Codul muncii, instanța a apreciat că aceasta nu poate conduce la concluzia că acest pârât est lipsit de calitate procesuală pasivă, atâta timp cât acesta are calitatea de ordonator de credit în ceea ce privește drepturile bănești solicitate de membrii de sindicat, și astfel a respins excepția invocată.
Analizând acțiunea formulată, instanța a apreciat că aceasta este fondată în parte, pentru următoarele considerente:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea (lista de la filele 3-6 dosar) sunt personal angajat al pârâtului Teatrul Național Târgu-M, aspect necontestat de acest pârât în calitate de angajator.
Potrivit art. 41 alin. 5 din Constituție, forța obligatorie a contractelor colective de muncă este garantată.
De asemenea, art.11, alin. l, lit. c) din Legea nr. 130/1996 statuează că, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate, pentru care, s-a încheiat contractul colectiv de muncă, iar conform art. 2, alin. l din Contractul colectiv de munca la nivel de ramură-cultură pentru anii 2006-2008, prevederile acestui contract colectiv de muncă "se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității".
Potrivit art.4. alin.l din Contractul colectiv de munca la nivel de ramură-cultură pentru anii 2006-2008, acesta cuprinde drepturile și obligațiile patronilor și ale salariaților, cu privire la stabilirea condițiilor generale de muncă, iar potrivit art. 30, alin. l din Legea nr.130/1996, " executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, aceleași dispoziții fiind prevăzute și de art. 243, alin. l din Codul muncii. De asemenea, conform art. 236, alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Potrivit art. 45, alin. l, lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-cultură pentru anii 2006-2007, "personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale, Din analiza acestor prevederi legale a reieșit că de acest spor beneficiază personalul din oricare dintre instituțiile de - cultură, pentru fiecare treaptă/gradație profesională, iar nu doar acela pentru care acest drept este prevăzut și în alte acte normative care reprezintă norma specială.
Instanța a apreciat că expresia "conform prevederilor legale" nu se referă la faptul că sporul de fidelitate poate fi acordat doar personalului cu privire la care acest spor este prevăzut și în alte acte normative (ex. Legea nr. 334/2002, Legea nr. 311/2003), ci se referă la faptul că acest spor de fidelitate face parte - "conform prevederilor legale", din salariul de bază al personalului îndreptățit la acordare.
Faptul că membrii de sindicat reprezentați de reclamant beneficiază de alte sporuri prevăzute de alte acte normative nu are relevanță în cauză, acestea fiind acordate în baza altor prevederi legale.
Nici susținerea pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor referitoare la faptul că acordarea acestor sporuri presupune parcurgerea procedurii dialogului social nu are relevanță în cauză în condițiile în care, astfel cum s-a reținut, acest drept este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură (acesta este publicat în Monitorul Oficial), contract care este obligatoriu între părți, acesta constituind legea părților conform art. 236, alin. 4 din Codul muncii, în plus, instanța reține că încheierea contractului colectiv de muncă este rezultatul negocierilor care se realizează în cadrul dialogului social dintre patronat și sindicate.
Așadar, reținând că pârâții nu au făcut dovada acordării către membrii de sindicat instanța de fond a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței descris mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor prin care, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasivă.
În drept, s-au invocat prev.art.3 alin.3, 299 alin.1, 302, 303 alin.1, 304 pct.8, 9, 3041, 305 și 312 alin.2 și 4 Cod pr.civilă, rap.la art.80. 81 alin.1 și 82 din Legea nr.168/1999,coroborate cu art.284, 290 și 291 Codul muncii.
În motivarea recursului, a arătat, în ceea ce privește motivul de recurs prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, că instanța de fond a indicat greșit în cuprinsul considerentelor, din eroare, obiectul acțiunii și natura punctuală a sporurilor solicitate, confundând sporul de suprasolicitare neuropsihică cu cel de finalitate pentru vechime neîntreruptă de 10 ani și chiar indicarea procentelor, în care sunt precizate aceste sporuri, generând în acest fel o motivare ambiguă, de natură a schimba înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actul actului juridic dedus judecății.
Mai critică, tot din perspectiva disp.art.304 pct.89 Cod pr.civilă și greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea unei soluții de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției lor, având în vedere disp.art.281 și 282 lit.a,b Codul muncii, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator. Drepturile salariale ca drepturi subiective relative, opozabile CERTA, pot fi valorificate exclusiv împotriva Național Tg.M, cu care se află în raporturi de muncă, în calitatea sa de instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, care stă în justiție în nume propriu - Anexa nr.2, poz.26 la HG nr.78/27.01.2005.
În cadrul jurisdicției muncii este irelevantă calitatea pârâtului de ordonator principal de credite, o asemenea interpretare putând fi avută în vedere doar sub incidența disp.Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art.304 pct.9 Cod pr.civilă - văzând disp.art.47 Cod pr.civilă. Instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare.
Calitatea de ordonator principal de credite nu este de natură a angaja ab initio răspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum stabilesc disp.OG nr.22/20.01.2002.
Obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența art.282 din Codul muncii, raportul obligațional vizează strict partenerii sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, recurentul neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme el nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamanții.
Intimatul Sindicatul Liber al Național Tg.M a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În considerentele întâmpinării s-a arătat că într-adevăr instanța de fond din eroare a menționat, doar la începutul considerentelor " spor de fidelitate" în loc de " spor pentru solicitare neuropsihică". Este vorba despre o simplă eroare de tehnoredactare.
Recurentul are calitatea procesuală pasivă, potrivit anexei 2 pct.27 din HG 78/2005 R, art.11 alin.3 din aceeași HG, art.282 lit.d din Codul muncii.
Cauza obligației fiecăruia dintre pârâți este comună - art.45 alin.1 lit.g din CCM la nivelul ramurii-cultură.
În fața instanței de recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, constând în: tabel nominal cu funcțiile și data angajării angajaților (46-49), contract de management (55-59), copia CCM ramură-cultură pe anii 2006-2008, copiile contractului individual de muncă ale reclamanților.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prev.art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Motivul indicat de pârât ca fiind de nelegalitate și încadrabil în prev.art.034 pct.8 Cod pr.civilă, este neîntemeiat. În mod clar este vorba de o eroare materială de tehnoredactare. Într-adevăr, în primele alineate ale considerentelor s-a înserat, pe lângă sporul de solicitare neuropsihică și mențiunea - spor pentru vechime neîntreruptă și spor de fidelitate iar în pa.3 - alin.8 s-a indicat din nou spor de fidelitate. Se constată însă că temeiul legal a fost corect citat ca fiind art.45 alin.1 lit.g din CCM care prevede sporul de solicitare neuropsihică, în aliniatul final al considerentelor acest spor este corect indicat și, ce este mai important, obligația a fost neechivoc stabilită în dispozitivul sentinței, neexistând nici un dubiu că este vorba despre sporul de solicitare neuropsihică și nu despre sporul de fidelitate sau de vechime neîntreruptă.
Această eroare materială nu generează o motivare ambiguă și nici nu este de natură a considera că datorită acestei erori instanța de fond a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
Nici motivele de recurs privind greșita reținere a calității procesuale pasive a recurentului și a solidarității pârâților nu sunt întemeiate. Recurentul a făcut o greșită interpretare a disp.art.282 lit.a Codul muncii, atunci când a apreciat că pot fi părți în conflictele de muncădoarsalariații și angajatorul. Litera a vorbește despre "orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiulcontractelor de muncă."
Reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată în principal pe prevev.art.45 alin.1 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivelul de ramură - cultură - pentru anii 2006-2008. Părțile contractante ale acestui contract sunt salariații, reprezentat și prin Uniunea Sindicală din -Cultură și Patronat, care este reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor.
Chiar și numai sub acest aspect, de parte contractantă a unui contract colectiv, din care derivă drepturile reclamanților și implicit obligațiile corelative ale recurentului, se poate constata indubitabil calitatea procesuală pasivă a Ministerului Culturii și Cultelor.
Nu trebuie omisă nici corecta aplicare de către instanța de fond a prev.art.11 alin.3 din HG 78/2005 și anexa nr.2 pct.27 a HG sus-menționat, nefiind lipsită de efect juridic calitatea recurentului de ordonator principal de credite.
Pe de altă parte, potrivit OG nr.22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii se realizează de ordonatorii principal și de credite bugetare.
Trebuie de asemenea precizat că, potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se instituie dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune printre altele ca procesul să se finalizeze printr-o punere în executare într-o perioadă rezonabilă (a se vedea în acest sens "Immobiliare împotriva Italiei", cererea nr.22774/1993 sau " împotriva României", cererea nr.67289/2001), or, chemarea în judecată a pârâtului - recurent are menirea de a asigura punerea în executare în cel mai scurt timp a obligației ordonatorului principal de credite de plată a drepturilor salariale.
Sub acest aspect nu se poate înlătura nici solidaritatea pârâților, cauza obligației fiind comună - plata sporului prevăzut în CCM, în care parte contractantă este recurentul-pârât.
Instanța de recurs având obligația de a examina cauza sub toate aspectele, în virtutea prev.art.3041Cod pr.civilă, constată că recursul este fondat sub următorul aspect:
Reclamanții au solicitat acordarea unui drept prevăzut de CCM la nivel de ramură-cultură pentru anii 2006-2008. Au omis însă a observa că în art.2 din CCM se prevede că"prezentul contract nu se aplică persoanelor care încheie cu instituțiile de cultură contracte de comandă (autori, traducători, scenografi, artiști plastici, graficieni, fotografi, etc.), contracte de prestații artistice în baza Legii nr.8/1996 (dirijori, soliști, muzicieni, regizori, actori, etc.) precum și acelor persoane care au încheiate contracte de management".
La dosarul de recurs s-a depus contractul de management nr.20/03.01.2007 încheiat între Ministerul Culturii și Cultelor și reclamantul, în calitate de director gheneral al Național Tg.M pe o perioadă de 3 ani.
Cum acest reclamant are încheiat contract de management rezultă că nu poate beneficia de sporul prevăzut de contractul colectiv de muncă, pentru perioada cât e în ființă contractul de management și respectiv CCM, ultimul fiind încheiat pe 2 ani -08.02.2006-08.02.2008.
Ca atare, în baza art-.3041Cod pr.civilă rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de Sindicat în numele și pe seama domnului, în ceea ce privește perioada 03.01.2007 (data încheierii contractului de management) - 08.02.2008 (data încetării valabilității contractului colectiv de muncă).
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute, având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și probarea calității de angajat a celorlalți reclamanți în virtutea contractelor individuale de muncă încheiate cu Teatrul Național Tg.M (conform copiilor depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Național Tg.M, în numele și pe seama numitului, în ceea ce privește perioada 03.01.2007-08.02.2008.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
07.02.2008
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
