Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 10902/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10902
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE " FORȚA LEGII " PENTRU și pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT C, împotriva sentinței civile nr. 2231/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT C, reprezentată de avocat, lipsind recurentul reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE " FORȚA LEGII ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a recursului formulat de C și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, iar față de recursul declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" solicită respingerea acestuia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 08.02.2008, Sindicatul Administrației Publice Forța Legii în numele salariatului său reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei Regia Autonomă de Transport C 4006,8 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate in perioada 01.08.2005 - 31.12.2007 în ce privește acordarea tichetelor de masă.
În fapt a arătat că reclamantul, membru de sindicat, a avut in perioada 2005 - 2007 raporturi de muncă cu pârâta și că nu a beneficiat de tichetele de masă deși erau prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile in anii 2005/2006 și 2006 / 2007.
A mai arătat că pârâta este Regia Autonomă de interes local care se finanțează integral prin venituri proprii, fără să primească subvenții de la bugetul de stat sau local și că la finele anilor 2004, 2005, 2006 nu a avut datorii la bugetul de stat sau local, astfel că, nu avea motiv să nu acorde tichetele de masă. În plus în anii respectivi a realizat profit îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege pentru a putea acorda tichetele de masă.
Dreptul la acordarea tichetelor de masă este reglementat prin Legea nr. 142/1998, care prevede că " salariații din cadrul sectorului bugetar, inclusiv din cadrul regiilor autonome de interes local beneficiază de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă " iar prin negocierea contractelor colective de muncă, pârâta și-a asumat obligația acordării acestora.
Nerespectând această obligație a încălcat dreptul reclamantului, drept câștigat care nu poate fi restrâns decât in condiții exprese potrivit art. 53 din Constituția României, condiții ce nu se regăsesc in acest caz.
În drept a invocat prevederile contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2007 și Codul muncii.
În scop probator a depus la dosar cererea reclamantului, adresată Sindicatului pentru reprezentare, modul de calcul al sumei cuvenite și contractele colective de muncă aplicabile.
La 12.03.2008, pârâta a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că intr-adevăr reclamantul a desfășurat activitate în anii 2005 - 2007, fiind angajat cu contract individual de muncă, că s-a prevăzut in contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006 și 2006 - 2007 dreptul salariaților cu contract individual de muncă de a beneficia de tichete de masă conform Legii 142/1998 insă, acordarea nu s-a putut face efectiv deoarece au existat datorii la bugetul de stat din anii anteriori pe care conform Codului fiscal trebuia să le plătească în următorii cinci ani și potrivit legii bugetului de stat pe anii 1999 in această situație era interzisă acordarea tichetelor.
Existând datorii la bugetul de stat așa cum rezultă din adresa 9200/20 02 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D unitatea nu a putut să prevadă sumele necesare in bugetul de venituri și cheltuieli, aceasta fiind o altă condiție prevăzută de Legea nr. 142 / 1998 pentru acordarea tichetelor.
În concluziile scrise pârâta a arătat că in anii 2005,2006 și 2007 unitatea a înregistrat profit, dar conform legislației financiare contabile a avut obligația să plătească datoriile la bugetul de stat acumulate in anii 2002 - 2004.
A mai susținut că în cazul admiterii acțiunii unitatea s-ar afla in imposibilitatea de a plăti sumele reprezentând contravaloarea tichetelor deoarece profitul este nesemnificativ și insuficient pentru a acoperi întreaga sumă și s-ar ajunge in situația ca unitatea să nu mai aibă profit și atunci acordarea tichetelor nu ar mai fi legală.
A depus la dosar contractele colective de muncă, Legea nr. 142/1998, Ordonanța 79/2001, adresa nr. 9200/20 02 2008 Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii D, copia bugetelor de venituri și cheltuieli pe anii 2005 - 2007, copia contractului individual de muncă.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2231/4 aprilie 2008 admis în parte cererea formulată de Sindicatul Administrației Publice Forța legii cu sediul în C-, județul D in numele reclamantului, membru de sindicat, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT C, cu sediul in C-, județul
A obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.08.2005- 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare.
A respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru perioada 26.07.2006 - 31.01.2007
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamantul, membru al Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, a desfășurat în perioada 2005 - 2007 activitate pentru unitatea pârâtă fiind angajat al acesteia cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În contractele colective aplicabile la nivel de unitate în această perioadă, părțile au inserat o clauză referitoare la tichetele de masă, în art. 124.
Astfel, potrivit acestui articol din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005-2006, înregistrat sub nr. 9270/21 06 2005 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj, "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 08 2005".
Potrivit art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006-2007, înregistrat sub nr. 13009/26 07 2006 la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj, "salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă conform prevederilor Legii nr. 142 / 1998, iar acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor in vigoare începând cu data de 01 02 2007". În alin. 2 se prevede obligația angajatorului de includere a sumelor necesare în Bugetul de venituri și cheltuieli.
S-a constatat că această clauză face trimitere la dispozițiile Legii nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, ce reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Așa cum stabilește art. 1 alin 1 din această lege, tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, ce are calitatea de angajator. De asemenea, conform alin. 2, acordarea acestor tichete este condiționată de,limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Legile bugetului de stat din perioada examinată au restricționat instituțiilor publice acordarea tichetelor de masă, lăsând această posibilitate doar instituțiilor finanțate integral din venituri proprii (art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, art. 24).
Pârâta este organizată și funcționează ca regie autonomă de interes local ce se finanțează integral din venituri proprii. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 15/1990,regiile autonome sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară". Ca urmare, funcționează pe principiul autonomiei financiare, fără să primească subvenții de la bugetul de stat sau local, iar în anii 2005 - 2007 realizat profit și nu a înregistrat datorii la bugetul de stat sau local, astfel că îndeplinea condițiile prevăzute de legea 142/1998 pentru a acorda tichete de masă. Cu toate acestea nu a prevăzut sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli anual și nu a acordat reclamantului tichetele de masă cuvenite.
În cazul în care, la nivel de unitate, a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract, în condițiile Legii nr. 142/1998.
Instanța a reținut că în contract nu s-a precizat numărul de tichete ce se acordă, lunar, fiecărui salariat, părțile limitându-se la a face trimitere la Legea nr. 142/1998. Cu toate acestea, Legea nr. 142/1998 nu distinge asupra acestui aspect, singura prevedere regăsindu-se în Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, în art. 11 fiind prevăzut că,angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din luna pentru care se efectuează distribuirea".
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților" și potrivit art. 5 din Contractul colectiv de muncă "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar,neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate" ( alin. 2).
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a constatat că prin încheierea contractelor colective de muncă menționate anterior, voința părților a fost aceea de a se acorda / primi tichete de masă, în acest sens pârâta având obligația includerii, respectiv alocării sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, obligație nerespectată de aceasta.
În acest sens, instanța nu a reținut apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat tichete de masă deoarece au existat datorii restante din anii 2002 - 2004 la bugetul de stat, așa cum rezultă din adresa 9200/20.02.2008 emisă de Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii D, datorii pe care, Conform Codului fiscal, a trebuit să le plătească în următorii cinci ani consecutivi și, în această situație era interzisă acordarea tichetelor.
Existența acestor datorii nu este imputabilă reclamantului și nu trebuie să afecteze dreptul acestuia, ci reprezintă o altă nerespectare a obligațiilor legale ce-i reveneau pârâtei, respectiv obligația de plată a contribuțiilor specifice către bugetul de stat.
Nu s-a reținut nici apărarea pârâtei în sensul că existența datoriilor la bugetul de stat mai vechi a determinat neincluderea sumelor necesare în bugetul de venituri și cheltuieli, buget supus aprobării Consiliului Județean D căruia i se subordonează.
Faptul că nu a prevăzut sumele necesare in bugetul de venituri și cheltuieli îi este de asemenea imputabil și constituie o altă încălcare a prevederilor art. 124 alin 2 teza finală din contractul colectiv de muncă, precum și a prevederilor art. 2 din Legea nr. 142/1998.
În plus, la negocierea contractelor colective de muncă, pârâta știa deja de existența datoriilor la bugetul de stat din anii anteriori și avea posibilitatea să nu prevadă acest drept în contractele colective de muncă.
Pârâta nu poate invoca în apărare propria culpă privind încălcarea și a altor dispoziții legale și contractuale.
Astfel, legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementari, deoarece in art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, respectiv în art. 24 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 instituțiile finanțate integral din venituri proprii -cum este și situația pârâtei - sunt excluse din categoria instituțiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
Instanța a constatat astfel că, prin neacordarea tichetelor de masă pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate și ale Legii 142/1998, precum și prevederile art. 40 alin 2 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea tichetelor de masă, prejudiciu pe care in temeiul art. 269 din Codul muncii, are obligația să-l repare. Astfel, potrivit art.269 din Codul muncii " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Ca urmare, instanța a admis in parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi beneficiat reclamantul potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.08.2005- 25.07.2006 și 01.02.2007 - 31.12.2007, dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, în condițiile prevăzute de art. 11 din normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998.
Pentru perioada 26.07.2006 - 31.01.2007, instanța a reținut că reclamantului nu i se cuvin tichete de masă deoarece nu există prevedere contractuală expresă în acest sens, motiv pentru care a respins acțiunea privind această perioadă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii, ce poate fi negociat și inclus în contractele colective de muncă.
Prin negocierea Contractelor colective de muncă patronatul și sindicatul au înțeles să stabilească condițiile concrete ale acordării tichetelor de masă, astfel încât să se încadreze în limitele bugetului de venituri și cheltuieli.
Împotriva sentinței, la data de 27.05. 2008 și respectiv 6.06. 2008, au declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" și pârâta C, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs formulate de reclamant, s-a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a admis doar în parte acțiunea formulată, acordându-se o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă, făcându-se însă specificarea că nu se va acorda mai mult de un tichet pe zi lucrătoare. Se arată că această sintagmă "dar nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare"dă posibilitatea unității angajatoare să acorde salariaților o sumă mult mai mică față de valoarea unui tichet individual de masă, deoarece nu îi este interzisă nici un fel de limită minimă, ci doar maximă.
În motivele de recurs formulate de pârâta C este criticată soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța a dat o greșită și unilaterală interpretare probelor administrate în cauză, stabilind o situație de fapt ce nu corespunde realității și nu s-a raportat la toate dispozițiile legale incidente în cauză.
Se arată că instanța a interpretat simplist prevederile Legii 142/1998, fără raportare la alin. 2 al art. 1 din această lege care accentuează faptul că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.
Recurenta precizează că în CCM reprezentanții salariaților din cadrul organizațiilor sindicale nu au stabilit clauze fundamentale în raport de Norma din 14 ianuarie 1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 26/25 ianuarie 1999, prin care să se fi prevăzut numărul salariaților care puteau primi tichete, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună, criteriile de selecție a salariaților pentru a se putea aprecia asupra posibilităților financiare ale unității de acordare a acestor tichete. Pentru anii 2005, 2006, 2007 proiectul a fost respins la discuțiile purtate în comisia de specialitate din cadrul Consiliului Local
Se mai precizează că pentru perioada în care au fost solicitate aceste drepturi, recurenta pârâtă a înregistrat datorii la bugetul de stat, situație în care erau incidente dispoz. art. 15 din OUG 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare care prevedea interdicția de a acorda tichete de masă pe perioada în care se înregistrau obligații fiscale restante.
În criticile sale, recurenta concluzionează faptul că nu s-au lămurit aspecte importante, existând contradicție între conținutul probelor și concluzia pe care instanța și-a fundamentat în fapt și în drept hotărârea, care este vădit netemeinică și esențial nelegală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriul administrat și având în vedere prevederile art. 304.pr.civ. se apreciază că recursul reclamantului este nefondat, iar recursul pârâtei este fondat și se va admite din următoarele considerente:
Prin Legea 142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi. Aceste tichete reprezintă o alocație individuală de hrană, suportată integral pe costuri de angajator.
Au dreptul la tichete de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli. ( art. 1 alin. 2 din Legea 142/1998).
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatorii și organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz.
Conform art. 2 din Norma de aplicare a Legii 142/1998 din 14 ianuarie 1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă trebuie să prevadă: numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, precum și valoarea nominală a tichetului, în limita celei prevăzute de lege, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor; numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichetele; criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care le primesc.
Din aceste dispoziții legale rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație pentru angajator, ci doar o posibilitate, sub condiția cuprinderii lor în buget, ținându-se seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorului.
În cauza de față, potrivit prevederilor art. 124 din contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Autonome de Transport C pe anul 2005-2006, salariații cu contract individual de muncă beneficiază de tichete de masă, conform prevederilor Legii 142/1998, iar potrivit alin.2 al art. 124 acordarea tichetelor de masă se face conform legislației și reglementărilor în vigoare începând cu data de 01 august 2005, în condițiile respectării prevederilor legale, suma necesară fiind prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2005-2007, respectiv art.40 din Legea 511/2004, art. 24 din Legea 379/2005 și art. 18 din Legea 487/2006, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art. 3 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al C, recurenta pârâtă își desfășoară activitatea sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului C, iar potrivit art. 20 alin. 2, bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual și se supune aprobării Consiliului Local al Mun. C, rectificările în cursul anului putând fi făcute numai cu aprobarea Consiliului Local
Potrivit dispoz. art. 15 alin.2 din OUG 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare, începând cu luna în care înregistrează obligații bugetare restante sau pierderi înlesniri la plata acestora, angajatorii nu mai pot acorda tichete de masă salariaților pe perioada în care înregistrează obligații bugetare restante, în condițiile legii.
Din adresa nr. 9200/20 februarie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, rezultă că Regia Autonomă de Transport a avut sume restante pe perioada 2005-2007 astfel: la 31.12.2005 - 1.448.907 RON; la 31.12.2006 - 1.222.742 RON; la 31.12.2007 - 500 RON.
Prin urmare, este dovedit faptul că pe perioada 2005-2007, unitatea pârâtă înregistrează restanțe la plata obligațiilor bugetare, astfel că nu mai există posibilitatea acordării tichetelor de masă conform art. 124 din CCM, devenind aplicabile prevederile alin. 2 al art. 124, care condiționează acordarea tichetelor în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli.
În condițiile dovedirii faptului că unitatea înregistra restanțe la plata obligațiilor bugetare, pentru anul 2005 nu s-a mai aprobat o rectificare de buget în sensul alocării unor sume necesare acordării tichetelor de masă, iar în bugetul unității pârâte pe anul 2005 nu au fost prevăzute sume cu această destinație.(fila 39 verso, dosar fond).
Pentru anul 2006 Comisia de specialitate din cadrul Consiliului local a respins capitolul din proiectul de buget al C în ceea ce privește alocarea sumelor privind tichetele de masă, astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței Consiliului Local din 31 ianuarie 2006 (fila 90 dosar fond). Din adresa 9200/2008 a DGFP D rezultă că pentru anul 2006 C avea restanțe la obligațiile bugetare în sumă de 1.222.742 RON.
De asemenea, pentru anul 2007 nu au fost prevăzute sume în bugetul unității pârâte necesare acordării tichetelor de masă.
Instanța de fond reține în mod greșit faptul că unitatea pârâtă face parte din categoria instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 40 din Legea 511/2004, art. 24 din Legea 379/2005 și art. 18 din Legea 487/2006. Din bugetul de venituri și cheltuieli al unității pârâte pe anii 2005- 2006-2007, la cap. VIII - Surse de finanțare, sunt indicate atât surse proprii, cât și alocații de la buget (filele 40,43 și 47 dosar fond). Prin urmare, unitatea pârâtă nu face parte din categoria instituțiilor publice excluse de la aplicarea prevederilor menționate din legile bugetului de stat pe anii 2005-2007, în bugetul C neaprobându-se sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Față de aceste considerente, se va aprecia ca fondat recursul pârâtei.
Criticile recurentului reclamant în sensul că prin modul în care instanța de fond a dispus acordarea tichetelor, respectiv nu mai mult de un tichet pe zi lucrătoare, micșorându-se astfel drepturile salariaților, sunt neîntemeiate în condițiile în care Curtea apreciază față de considerentele expuse ca fiind nelegală acordarea acestor tichete. În aceste condiții, recursul reclamantului este apreciat ca nefondat.
Față de dispoz. art. 312.pr.civ. se va respinge recursul reclamantului și se va admite recursul pârâtei, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea, iar în baza art. 274.pr.civ. va fi obligat reclamantul către pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în contradictoriu cu Regia Autonomă de Transport C împotriva sentinței nr,2231/4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de Regia Autonomă de Transport C împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în totalitate sentința instanței de fond în sensul că respinge acțiunea promovată de reprezentantul reclamantului, Sindicatul Administrației Publice "Forța legii" împotriva pârâtului
Obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. T,
2 ex/6.01.2009
Tehn.red.
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
