Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1094/R-CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții ORAȘUL și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.534/CM din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor în calitate de lider al Sindicatului Învățământului Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat:, C, G și, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurenții-pârâți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26.02.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții G, C, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia au chemat în judecată pe pârâții Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași, Grădinița cu Program Normal nr.1, Școala, Orașul, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, în prezent Ministerul Educației Cercetării și, Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, respectiv pe perioada octombrie 2001-30.10.2003 pentru reclamantul G, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, la reducerea normei didactice de predare cu două ore și la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt încadrați în funcție didactică la Școala.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada octombrie 2001 - 2003 nu sunt prescrise întrucât potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Ministerul Educației, Cercetării și nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale niciunui cadru didactic.
Art. 16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către pârât că Acordul invocat de reclamanți, aprobat prin nr.OUG 17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord, nici nr.OUG 17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, avându-se în vedere art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 3 alin. 48 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționare
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 500/2002 - art.19-35.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice aflate în subordine potrivit legii. Ordonator principal de credite al reclamanților este ministrul educației și cercetării.
Pârâtul a susținut, de asemenea, că dreptul la acțiune este prescris, fiind exercitat cu depășirea termenului de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Consiliul Județean Aai nvocat, la rândul său, excepția lipsei calității procesuale pasive motivată prin inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamanți și pârât și pe procedura de defalcare de la bugetul de stat a fondurilor necesare suportării cheltuielilor de personal din învățămât.
A arătat că repartizarea sumelor destinate acesteia finanțări se face, potrivit art. 7 alin. 4 și 5 din Legea nr. 388/2007, prin decizie a directorului direcției județene de finanțe publice, operație la care consiliul județean are numai un rol consultativ.
La data de 30.09.2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, aceasta solicitând obligarea pârâților Orașul, Școala " ", Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și la plata drepturilor salariale cu același titlu pentru perioada octombrie 2001- 1.09.2003, actualizate cu indicele de inflație la data achitării și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Temeiurile de fapt și de drept ale cererii sunt cele arătate și în acțiunea inițială.
Prin sentința civilă nr.534/CM/11.03.2009, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acești pârâți.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar A și față de Grădinița cu Program Normal nr.1.
A admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâții Școala " " și Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași să plătească reclamantelor C, diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, reclamantului G aceleași drepturi pe perioada octombrie 2001 - 30.10.2003 și intervenientei drepturile de mai sus pe perioada octombrie 2001 - 01.09.2003, drepturi ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâții Școala " " și Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
A obligat pe pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune.
A respins cererea privind reducerea normei didactice și a obligat pe pârâții Școala " " și Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate xcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Consiliului Județean A și a reținut că aceștia nu au calitatea de angajatori ai reclamanților, nu sunt nici ordonatori de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și a fost apreciată ca neîntemeiată, avându-se în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
Instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995 coroborat cu art. 44 din Legea nr. 198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă, avându-se în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția extinctivă se întrerupe prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art. 43 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art. 43 alin. 1 lit. c) din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art. 45 pct. 1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art. 45 pct. 1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 coroborat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 alin. 1 lit. a) din lege.
Având în vedere că printre atribuțiile Inspectoratului Școlar prevăzute de art. 142 din Legea nr. 84/1995 nu se află și cele privind plata drepturilor solicitate prin acțiune și nici reducerea normei didactice și faptul că nu este ordonator de credite, instanța de fond a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții Orașul, reprezentat de primar și Ministerul Educației, Cercetării și.
Primul dintre recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de unitatea administrativ-teritorială.
Orașul nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Orașul este ordonator secundar de credite și potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Finanțelor Publice.
Sumele de bani necesare finanțării cheltuielilor de învățământ provin de la bugetul de stat și doar tranzitează bugetul local.
Mai mult, susține recurentul-pârât, sumele de bani solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în bugetul local și nu există baza legală pentru achitarea acestora.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Nu operează întreruperea termenului de prescripție deoarece Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale reprezentative din învățământ nu constituie recunoașterea dreptului pretins de reclamanți. Acordul nu face referire la plata orelor suplimentare ca urmare a reducerii normei didactice. Pe de altă parte, produce efecte numai față de părțile semnatare.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia tribunalul a respins cererea de chemare în garanție reținâd greșit lipsa calității procesuale pasive a Județului A și a Ministerului Finanțelor Publice. în garanție a acestor persoane s-a întemeiat pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice este cel care repartizează prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene către bugetele locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate de această parte în cauză.
Legat de excepția lipsei calității procesuale pasive, se arată că ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți, nici pe aceea de ordonator de credite deoarece potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Ministerul Educației Cercetării și elaborează, coordonează și aplică politica națională în domeniul educației, așa cum prevede art. 12 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Aceasta înseamnă, în opinia recurentului-pârât, că nu poate fi obligat la plata diferențelor salariale față de cadrele didactice și nu se poate reține că îi revine atribuția întocmirii planului de învățământ pentru norma didactică din învățământul școlar și cel preșcolar.
La soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune nu s-a ținut seama de faptul că dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG 17/2006 și de nr.3351/2006.
Litigiile anterioare nu se refereau la reducerea normei didactice, ci la sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
De altfel, instanța nu a motivat soluția adoptată, nici nu a îndepărtat în vreun fel susținerile părții privitoare la prescripție.
În fine, se arată, s-a reținut greșit temeinicia pretențiilor reclamanților.
Avându-se în vedere încadrarea distinctă a educatorilor, învățătorilor, institutorilor pe post și nu pe normă didactică, nu este posibil și legal să se reducă postul. Reducerea normei didactice implică reducerea orelor de predare aferente unei singure specializări, spre deosebire de postul educatoarelor, învățătorilor, institutorilor, a cărui activitate implică efectuarea de ore diferite.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursurile nu sunt fondate.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale prevăzute de lege pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar - aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Chiar și pentru situația în care parte din cheltuielile de personal se suportă de la bugetul de stat, cum este cazul reglementat de art. 6 lit. b) coroborat cu art. 7 alin. 5 din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, repartizarea sumelor defalcate din pe comune, orașe, municipii prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene nu conferă Ministerului Finanțelor Publice sau direcțiilor acestuia calitatea de ordonator de credite.
Potrivit dispozițiilor art. 18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art. 19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
sumelor de la bugetul de stat se face direct către bugetele locale conform art. 6 lit. b) din Legea nr. 388/2007, fiind vorba de cheltuieli descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, etc.
Consultarea consiliului județean nu îi conferă acestuia, pentru motivele de mai sus, calitatea de ordonator de credite.
Iar implicarea Ministerului Educației Cercetării și prin inspectoratul școlar aflat în subordine este prevăzută numai pentru asigurarea asistenței tehnice de specialitate în limita atribuțiilor reglementate de art. 14 lit. g) din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare constând în verificarea modului de respectare a normelor financiar-contabile, de execuție bugetară.
Asistența tehnică de specialitate vizează criteriile de stabilire a bazei de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ pentru finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, nu mărimea efectivă a acestor fonduri. Baza de calcul o constituie costul standard pe elev/preșcolar, la a cărui determinare se utilizează criteriile prevăzute de lege - art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Planul-cadru de învățământ și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației, Cercetării și, cu consultarea factorilor interesați, iar norma didactică cuprinde tocmai ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării respectivului cadru didactic.
Prin urmare, recurentul are atribuții în stabilirea conținutului normei didactice și a drepturilor de personal din fondurile defalcate de la bugetul de stat prin asistența de specialitate a inspectoratului școlar, organ descentralizat de specialitate subordonat acestui minister, conform art. 142 din Legea nr. 84/1995, republicată.
Acordul menționat în considerentele sentinței a fost semnat la data de 28.11.2005 de reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și pentru reparația prejudiciilor salariale produse personalului didactic din învățământul de stat în perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, în aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997 la calculul drepturilor salariale.
Cum nr.OUG 17/2006 emisă în baza acestui acord nu distinge după tipul drepturilor salariale atunci când stabilește plata diferențelor, iar prezenta acțiune are ca obiect plata diferențelor rezultând din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997, în mod corect a considerat tribunalul că a operat întreruperea termenului de prescripție de trei ani prin recunoașterea debitului, conform art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Legat de ultima critică trebuie reținut că instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 norma didactică pentru funcția de învățător/institutor.
Norma didactică a acestora este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, ci pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat în mod corect că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art. 45 din lege pentru cadrele didactice reclamante, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, prin aplicarea art. 51 pct. 8 din lege.
De aceea, condiția de a cere în prealabil reducerea efectivă a normei didactice nu poate opera decât în cazul profesorilor, a căror normă didactică este stabilită pe ore și numai pentru o anumită disciplină.
Nu se pune problema contestării modalității de calcul a acestor drepturi salariale. În acțiune nu s-a făcut referire la un alt cuantum decât cel prevăzut de lege sau la o altă modalitate de calcul. Reclamanții au solicitat aplicarea dispozițiilor legale care consacră dreptul la reducerea normei didactice și la salariul corespunzător muncii prestate peste această normă.
De altfel, recurentul a emis un ordin prin care a lămurit modalitatea de acordare a acestor drepturi bănești încă din anul 2007, însă dovada plății lor nu a fost făcută până în prezent.
Pentru aceste considerente, reținând că nu se regăsesc cu privire la hotărârea tribunalului motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți ORAȘUL și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.534/CM din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții G, C, și intervenienta, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia și pârâții CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR COLIBAȘI, CONSILIUL JUDEȚEAN A, GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR.1, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și ȘCOALA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./17.06.2009/Jud.fond: /
OPINIE SEPARATĂ
Consider că se impune admiterea recursului declarat de pârâtul Orașul și schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru cele ce preced:
Potrivit art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform aceluiași text de lege bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art.13 din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare.
Cu toate acestea, pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal - bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor în conformitate și cu art.14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001 - 2003, se impune respingerea excepției calității sale procesuale pasive invocată prin întâmpinarea depusă la fond.
Prin acest motiv de recurs, Orașul susține că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea de chemat în garanție, susținere însă care nu poate fi reținută, întrucât nu s-a formulat o cerere de chemare în garanție în condițiile art 60 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Judecător,
Red.
TC/2 ex.
23.06.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florina
