Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 6669/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1101/
Ședința publică din 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - - - (fostă - -) împotriva sentinței civile nr.1685 din data de 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - -, prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.7995/20.02.2009, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei - -, cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta - -, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea formulată de, ca neîntemeiată. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, reclamanta a chemat in judecată pârâta - - B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 119,4 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2007, precum și a sumei de 459,1 lei cu titlu de daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr. 1685/21.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman Secția litigii de muncă-asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal a admis, cu majoritate, in parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - - și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de C pe anul 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații -, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
A concluzionat instanta de fond ca, din cele expuse, a rezultat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pentru anul 2003 întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Tribunalul a apreciat ca adresa Comisiei Paritare, in cuprinsul careia se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu este de natura sa confirme susținerile pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În această situație, înscrisul nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea pârâtei conform art.287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe - - și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 04.07.2008 pârâta - - (fostă - -), înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.08.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, în realitate nefiind judecată pricina.
. greșit conceptul includerii sporurilor și adaosurilor (inclusiv primele de sărbători) în salariul de bază, aspect invocat în primele dosare ale -, tribunalul nu a făcut decât să copieze soluția în dosarele -, deși acesta a avut o apărare diferită. Astfel, s-a susținut teza includerii primelor în salariul de bază în anul 2003, ceea ce a avut valoarea unei novații, prima, din element exterior salariului de bază, devenind componentă în structura acestuia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent - -) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C pe anul 2004, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamant și, respectiv, în apărare de către pârâtă nu este lămuritor. Este de observat că reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată numai copia carnetului de muncă și copia notei de lichidare. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamantul face vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, precum și la cuantumul salariului de bază mediu în unitate, partea nu a înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși avea sarcina probațiunii sub acest aspect în temeiul art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta - -, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 07.02.2008, la care nu a anexat înscrisuri în combaterea pretențiilor reclamantului, așa cum prevede art.287 Codul muncii.
Pe baza acestor probe, tribunalul a hotărât admiterea in parte a pretenției dedusă judecății și, prin urmare, a dispus obligarea pârâtei la plata către salariatul reclamant a unor drepturi bănești pentru anul 2004, motivând măsura luată pe clauze din contractele colective de muncă din această perioada, clauze asupra cărora a făcut o interpretare, și cu înlăturarea înscrisurilor emanate de la Comisia paritară constituită la nivelul unității. Or, tocmai contractul colectiv aferent anului 2004 pentru care s-au formulat pretenții în temeiul art. 168 nu se găseste la dosarul cauzei și nu putea fi analizat și aplicat. În plus aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosar nici în recurs.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza fiind în realitate necercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel că acțiunea reclamantului ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, adică dreptul de a încasa suma de bani cu titlu de primă a încetat să mai existe. Această argumentație ar fi posibilă dacă se acceptă teoria consacrată potrivit căreia în salariul de bază se pot include anumite sporuri, care astfel își încetează existența, devenind element constitutiv al salariului.
Această situație de fapt și de drept trebuie analizată și lămurită atât pentru anul 2003 care nu face obiectul litigiului, cât mai ales pentru anii următori prin raportare la prevederile contractelor colective de muncă.
Curtea, față de lipsa din dosar a actelor juridice care conțin prevederi asupra primelor de Paște și de C în perioada solicitată, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare.
În lipsa acestor probatorii, a înscrisurilor despre care fac vorbire părțile, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de
procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2005 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003. Instanta de fond avea obligatia sa incuviinteze din oficiu proba prin raportul de expertiza judiciara contabila, chiar daca partile se impotrivesc, sa fixeze cuantumul onorariului provizoriu si sa dispuna decaderea din aceasta proba numai in cazul unui refuz clar de achitare a onorariului. Decaderea din proba numai pe considerentul ca parata nu este de acord cu o astfel de proba nu are temei legal, neputand fi justificata nici macar de prevederile art. 288 Codul muncii.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură. După administrarea probei cu înscrisuri, se impune cu necesitate ordonarea efectuării unei expertize contabile pentru a se lămuri aspectele relevate anterior de C, dar și lămurirea împrejurării executării suplimentărilor salariale pretinse prin includerea în salariul de bază pentru anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă " " împotriva sentinței civile nr. 1685/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamanta .
Casează sentința atacata și trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red. jud. /2ex./04.03.2009
Jud.fond:,
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
