Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 111/R/27.01.2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str. G-ral C-tin nr. 11 bis, sector 1 și prin administrator judiciar, cu sediul în B, bd. - - nr. 35, - 27,. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 148/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cauza a fost suspendată la data de 05.10.2009 pentru lipsa părților; prin cererea adresată instanței societatea recurentă a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecarea recursului în absența sa; avocat, apărătorul ales al intimaților-reclamanți a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului; a atașat fotocopie extras a contractului colectiv de muncă pe anul 2006, după care:
Față de cererea de suspendare a executării hotărârii recurate până la soluționarea cererii de recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune soluționarea acesteia apreciind cauza în stare de judecată. Având în vedere că societatea recurentă SC SA a solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- din 02.06.2009;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 148 din 13 februarie 2009, Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea promovată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta " "
A obligat pârâta să plătească reclamantului primele de C pentru anii 2005 - 2006 și primele de Paști pentru anii 2006-2007, iar celorlalți reclamanți primele de C pentru anii 2005 - 2007 și primele de Paști pentru anii 2006-2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A respins ca nefondată cererea privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- la 23.10.2008 reclamanții, și -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale, constând în primele de Paști și de C neacordate în perioada 2005 - 2007 actualizate cu rata inflației la data plății și daune morale în cuantum de 5.000 lei, în baza art. 145 al. 5 din Contractul Colectiv de Muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanții arată că au fost salariații societății pârâte în perioada pentru care se solicită plata drepturilor salariale. In baza prevederilor contractului individual de muncă, în afara drepturilor stipulate în mod expres, pârâta le datora și prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, așa cum este prevăzut în art. 168 al. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, text preluat și de contractul individual de muncă al reclamantului.
Potrivit textului citat, de Paști și de C reclamanții trebuiau să încaseze o suplimentare a drepturilor cu un salariu de bază mediu pe. Pentru neplata la timp a drepturilor, prin acțiune se cere și actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății, așa cum s-a arătat anterior.
Pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât drepturile pretinse au fost incluse și acordate reclamanților odată cu salariul.
In cauză s-au administrat probe cu acte.
Tribunalul, coroborând actele și lucrările de la dosar cu susținerile și apărările formulate, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamanții au fost angajați cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, în perioada în litigiu, după cum urmează: până la data de 1 octombrie 2007, iar ceilalți și în prezent.
De precizat că SC SA B s-a înființat ca urmare a reorganizării SC SA B, prin desprinderea din societatea mamă. Aceeași este și situația contractului colectiv de muncă la nivel de societate la care se va face referire în continuare.
In baza prevederilor din contractul individual de muncă (art. III al. 3), coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, reclamanții trebuiau să încaseze o suplimentare a drepturilor salariale, constând în prima de C și Prima de Paști, fiecare din ele egală cu un salariu de bază mediu pe unitate. Aceleași drepturi sunt stipulate și în art. 168 al. 1 din la nivel de unitate: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații societății pârâte vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Din adresa eliberată de Comisia paritară din cadrul SC SA rezultă că, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Pârâta nu a depus statele de plată ale reclamanților pentru a face dovada includerii primelor în salariu.
In temeiul art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta având obligația să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
In vederea pronunțării hotărârii, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 octombrie 2008, situație în care dreptul la acțiune pentru prima de Paști pentru anul 2005 s-a prescris. Termenul de prescriere este de trei ani și este prevăzut de art. 283 al. 2 Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea.
In baza art. 161 al. 4 din Codul muncii, a obligat pe pârâtă să actualizeze sumele de mai sus cu rata inflației la data plății, ca o consecință a întârzierii nejustificate a achitării drepturilor în litigiu.
Instanța a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, întrucât reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului suferit.
De asemenea, a respins și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au depus chitanțele de plată a onorariului de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta " " B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii (motive prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Consideră că instanța de fond a analizat doar prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, prelungit prin actele adiționale nr. 1, 2, 3, 4, însă nu a făcut nici o referire la alin. 2 al aceluiași articol, la actele adiționale încheiate ulterior, și nici faptul că pentru anii 2004 - 2005, nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate, cel din 2003 păstrându-și valabilitatea până în anul 2007; în Contractul colectiv de muncă din 2008 s-a precizat că aceste drepturi salariale au fost introduse în salariu începând cu 2003.
Privind desfășurarea cronologică a evenimentelor, contractul colectiv de muncă al pârâtei pentru anul 2003, nr. 9002/31.10.2003, și-a prelungit valabilitatea pentru anii 2004 și 2005, conform prevederilor art. I din actele adiționale 1 și 2 la acesta.
În actul adițional nr. 3, înregistrat la a Municipiului B sub nr. 3078/04.05.2006, la pct. 36 se prevede expres:
"Se modifică alineatul 3 al art. 168 și va avea următorul cuprins:
Art. 168. (2) În anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se poate observa că în cursul anilor 2004 - 2007, contractul colectiv de muncă al pârâtei a rămas neschimbat, iar în 2008 s-a prevăzut expres ca aceste drepturi nu se mai acordă.
În această situație se dovedește faptul că drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003, iar pentru anii următori nu au mai fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă al pârâtei pe 2003 sau să prevadă o modalitate de acordare a acestor drepturi.
Fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-au menținut în anii următori, majorările salariale anuale acordate având ca bază de pornire exact salariul de bază așa cum a fost majorat prin acordarea drepturilor suplimentare.
În cauză trebuie analizat acest art. 168 în întregime, avându-se în vedere ambele alineate, și nu o interpretare trunchiată. Convenția părților contractante, și deci voința lor reală, o reprezintă întreg art. 168 și nu doar un alineat al acestuia.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenta B (fosta ) cât și de disp. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă Curtea constată ca hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei pârâte că evoluția modificărilor art. 168 din contractul colectiv de munca pentru anii 2003 - 2007 sunt în sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariaților începând cu anul 2003 nu poate fi primită.
Potrivit art. 168 alin. l din pe anul 2003 salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP. Au mai prevăzut ca: "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin. 2 în pentru anul 2003 s-a prevăzut ca: pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă pentru anul 2004 menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 și 2, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 menținut formularea textului art. 168 alin. l modificând doar alin. 2 în sensul ca: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat".
Analizând textul art. 168 chiar din pentru anul 2003 rezultă o contradicție intre alin. 1 și alin. 2 pentru ca în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în alineatul 2 se menționează o situație în sensul că "vor fi introduse" în salariile de bază.
De altfel recurenta deși susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariu nu a prezentat nici un act de negociere în acest sens.
pentru anul 2004 preia aceeași formulare din pentru anul 2003.
pentru anul 2005 folosește în alin. 2 sintagma "au fost introduse" în anul 2003.
Or, daca recurenta - pârâtă ar fi inclus aceste drepturi în salariul de baza nu mai era necesar să prevadă în alin. 1 al art. 168 modalitățile de stabilire și acordare a acestor suplimentari salariale.
Recurenta-pârâtă în fiecare an a întocmit și înregistrat un nou - respectiv 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 an de an reluând dispoziția art. 168 alin. l în aceeași formă.
Nu poate fi primită nici susținerea cu privire la incidența Deciziei din 06.11.2007 a Comisiei Paritare.
În primul rând Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat aplicabilitatea.
În al doilea rând Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de muncă și deci această decizie nu poate fi considerată ca o interpretare a unor clauze.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii.
Aceasta modificare trebuie făcută prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Deci orice modificare a contractelor colective de muncă anuale putea fi făcută în condițiile legii.
Faptul ca reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei paritare nu are nici o relevanță, întrucât ea legal nu poate produce efecte asupra unor care și-au încetat valabilitatea.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat disp. art. 977 cod civil pentru ca așa cum corect a reținut și instanța de fond, intenția părților a fost în acordarea acestor drepturi.
de către instanță a Deciziei Comisiei Paritare nu înseamnă o încălcare a art. 977 Cod civil întrucât de fapt aceasta comisie încalcă dispoziția legală mai sus menționată.
În ceea ce privește susținerea recurentei că există hotărâri judecătorești irevocabile dând exemplu o sentință civilă a Tribunalului Galați pronunțată într-o altă cauză, arătăm următoarele:
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanță întrucât potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii.
Hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părți litigante din cauza respectivă și nu "ergo omnes".
În consecință, instanța trebuie să se bazeze în pronunțarea soluției adoptate pe temeiuri de drept aplicabile speței dedusă judecății și pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la probele administrate în cauză.
Mai mult, CEDO prin hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B cu sediul în B, sector 1, str. G-ral C-tin nr. 11 bis prin administrator judiciar SRL, cu sediul în B, sector 3,-, - 27,. 4, împotriva sentinței civile nr. 148/13.02.2009 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
JUDECĂTOR 1: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin |
Grefier, |
OPINIE SEPARATĂ A JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
În sensul:
ADMITERII recursului declarat de pârâta SC " " SA B prin administrator judiciar SRL, împotriva sentinței civile nr. 148/13.02.2009 a Tribunalului Brăila și respingerii acțiunii ca nefondată.
Judecător, |
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamant este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 Cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamantul nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarului CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător, |
opinie majoritară: -/04.02.2010
opinie separată: - -/04.02.2010
: 11 ex.//10 Martie 2010
Fond:/:
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 9 ex.//12.03.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel
