Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 111/R-CM

Ședința publică din 26 Ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Judecător - -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.924 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți și intimații-pârâții.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații-reclamanții.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, disjunsă din dosarul nr- al aceleiași instanțe, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții - Unitatea Teritorială 4., Administrația Națională a de Stat B, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata drepturilor bănești reprezentând norma de hrană datorată începând cu 1 ianuarie 2008 și până la data sentinței, actualizată în funcție de indicele de inflație.

Au arătat reclamanții că, în calitate de personal contractual în cadrul - 4., în conformitate cu prevederile nr.OUG30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, au fost preluați sau, după caz, transferați în interesul serviciului la. și că, prin Legea nr.15/2008, pentru aprobarea nr.OUG30/2007, s-a prevăzut, la art.18 alin.3, că "personalul beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigoare, iar personalul preluat, potrivit prevederilor nr.OUG25/2007, beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instrucțiunilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1 ianuarie 2008", drepturile de hrană gratuită în timp de ale personalului din acest sector fiind prevăzute de art.1 din nr.OG26/1994.

De asemenea, în conformitate cu nr.S HG/1115/2005 pentru completarea unor prevederi privind stabilirea drepturilor de hrană în timp de ale personalului aparținând, ale nr.S HG/762/14.05.2004 și ale nr.HG501/1994, personalul civil din cadrul acestui minister beneficiază de norma de hrană, drept care, deși a fost reglementat legal, nu a fost acordat până în prezent personalului din cadrul

Reclamanții au mai susținut că, prin neacordarea acestor drepturi, se creează o situație discriminatorie în comparație cu celelalte categorii de salariați din cadrul, încălcându-se principiul egalității de tratament, cât și prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta 4. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că această pârâtă, cu personalitate juridică distinctă, este ordonator terțiar de credite, în subordinea B și nu poate achita drepturile bănești solicitate, întrucât, conform art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat de - ordonator principal de credite -, se face numai în limita bugetelor aprobate, iar în bugetul B și 4. nu au fost prevăzute sume de bani cu această destinație.

De asemenea, pârâta Administrația Națională a de Stat B, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți se impune suplimentarea bugetului instituției, ceea ce în prezent nu este posibil, și că drepturile solicitate au fost instituite ulterior adoptării Legii nr.388/2007 - legea bugetului de stat pe anul 2008 și astfel, fondurile cu această destinație nu au fost prevăzute. Pârâta a mai arătat că a întreprins demersuri pe lângă, însă până în prezent nu au fost alocate sumele necesare plății acestor drepturi.

Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu se justifică obligația sa de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale în litigiu.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că este terț față de raportul juridic dedus judecății.

Prin cererea de la fila 224, reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că solicită norma de hrană și pe viitor, precum și actualizarea sumelor datorate în funcție de rata de inflație, calculată de la data scadenței și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr.924/09.11.2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestuia.

A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Administrația Națională a de Stat B și - Unitatea Teritorială 130, județul V să plătească reclamanților norma de hrană începând cu data de 01.01.2008 și până la data pronunțării sentinței, cât și pentru viitor, sume actualizate în funcție de indicele de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective.

Instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, xcepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pe care a apreciat-o ca întemeiată, cu motivarea că acesta nu are calitate de ordonator de credite, rolul său decurgând din Legea nr.500/2002 și constând în efectuarea rectificărilor bugetare la cererea ordonatorilor de credite interesați, cerere ce nu a fost formulată nici prin acțiunea principală și nici prin vreo cerere de chemare în garanție.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul 4., unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea

Prin nr.OUG30/2007, personalul Administrației Naționale a de Stat a fost preluat de Ministerul Administrației și Internelor, iar potrivit art.18 alin.3 din ordonanță, personalul astfel preluat beneficiază de indemnizațiile și sporurile specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 01.01.2008.

Prin nr.OG26/1994, nr.S HG 1115/2005 și nr.S HG 762/2004 a fost reglementat dreptul la hrană gratuită al personalului din cadrul, drept de care reclamanții nu au beneficiat până în prezent și pe care pârâtele B și 4. nu îl contestă, dar susțin că este instituit ulterior aprobării bugetului de stat pentru anul 2008, buget în care nu au fost cuprinse sumele necesare efectuării plăților.

Această apărare a pârâtelor a fost înlăturată de către instanță, cu motivarea că lipsa de diligență a ordonatorilor de credite responsabili cu întocmirea și executarea bugetului nu justifică încălcarea unui drept legal cuvenit reclamanților.

A mai reținut tribunalul că și prin Contractul Colectiv de Muncă la nivelul grupului de unități din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008-2009, în art.30 alin.4, este prevăzut dreptul personalului contractual la norme de hrană conform prevederilor legale, iar potrivit art.31, toate drepturile bănești cuvenite salariaților se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale unității.

Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus.

În termen legal pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:

- În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurentul are calitate procesuală pasivă, cu toate că angajator al intimaților este - nr.4. or este o structură cu personalitate juridică, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.82/1992 și ale nr.OUG25/2007. a fost trecută în subordinea, intrând în același timp în sfera instituțiilor publice centrale din domeniul administrației publice.

Pe de altă parte, chiar dacă recurentul ar fi solicitat alocarea unor sume corespunzătoare drepturilor pretinse de către reclamanți, aprobarea acestor credite bugetare nu este de competența instituției recurente.

A concluzionat recurentul că este nelegală obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate prin formularea unor propuneri pentru proiectul de buget, deoarece o atare obligație ar avea ca finalitate acordarea în viitor a unor drepturi salariale, ceea ce excede prezentului cadru procesual, iar, pe de altă parte, prin admiterea în mod irevocabil a pretențiilor reclamanților, aceștia au dobândit un titlu executoriu a cărui executare va intra sub incidența nr.OG22/2002, situație în care nu mai este necesară intervenția instanței.

- Potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, ministrul administrației și internelor, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare acordate instituțiilor publice, iar demersul unui ordonator principal de credite în vederea includerii în bugetul său ori a unităților subordonate a unor sume corespunzătoare unor drepturi bănești, este condiționat de existența unor propuneri concrete întocmite conform prevederilor legale, din partea structurii interesate, care să cuprindă suma exactă necesară a fi alocată la o eventuală rectificare bugetară, precum și de obținerea aprobării creditelor bugetare solicitate pentru o anumită destinație.

Pe de altă parte, conform art.4 din Legea nr.500/2002, sumele aprobate la partea de cheltuieli din buget reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determină atragerea răspunderii celor vinovați.

Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:

Este adevărată susținerea recursului în sensul că între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, însă nu acesta a fost motivul pentru care instanța de fond l-a obligat să plătească reclamanților norma de hrană.

Recurentului i-a fost impusă această obligație în baza dispozițiilor nr.OUG25/2007.

Astfel, nr.OUG25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului prevede în rt.9 alin.1 că Administrația Națională a de Stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, trece din subordinea Guvernului și coordonarea primului-ministru în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. 2 al aceluiași articol prevede că Administrația Națională a de Stat este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Rezultă așadar că recurentul a fost obligat să plătească reclamanților norma de hrană în baza dispozițiilor legale de mai sus, conform cărora este finanțată prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.

Susținerile recurentului în sensul că nu își poate executa această obligație, deoarece nu dispune de fondurile necesare pentru achitarea acestor drepturi urmează a fi înlăturate.

Este evident că recurentul își va executa această obligație în conformitate cu dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, care reglementează, printre altele, procedura ce trebuie urmată în cazul solicitării de credite suplimentare (rectificare bugetară). Este reală susținerea în sensul că actualele sume aprobate la partea de cheltuieli din buget nu pot fi depășite și că destinația sumelor înscrise în actualul buget nu poate fi modificată, fiind interzisă angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate.

Faptul însă că în prezent nu există fonduri alocate în acest sens nu este de natură a-l exonera pe recurentul-pârât de executarea acestei obligații, ce urmează a fi îndeplinită după efectuarea demersurilor legale prevăzute de Legea nr.500/2002.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, constatând că în speță nu se regăsesc niciunul dintre motivele de nelegalitate și netemeinicie cuprinse în art.304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.924 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la UT nr.4. cu sediul în comuna, județul V și pârâții - UNITATEA TERITORIALĂ 4., cu sediul în comuna, județul V, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, cu sediul în B, bd. -, nr.12 A, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 ex./27.01.2010

Jud. fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Pitesti