Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1110
Ședința publică din 22.10. 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3 și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1548/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și intimata - reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, constată că copia contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005-2007 fost depusă în dosarul nr- care are același obiect.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei Direcția de Sănătate Publică arată că nu există prevedere legală în actul normativ de salarizare a personalului contractual pentru acordarea drepturilor solicitate.
Deasemeni, în art.94 lit.f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007 se stipulează că prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației, ori această legislație nu a fost modificată până la acest moment.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond.
Față de recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice menționează că achiesează la acesta.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.6875/121/22.10.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat obligarea pârâților AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE B la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada 2003-1.10.2006, actualizate la data plății.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că își întemeiază acțiunea pe art. 49 alin 2 din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001-2002 potrivit căruia salariul personalului sanitar se compune:
salariul de bază
sporuri la salariul de bază
prima de vacanță
adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Aplicarea prevederilor acestui contract colectiv la nivel de ramură sanitară s-a prelungit prin Actul adițional cu nr-.
În baza prevederilor Contractului colectiv la nivel de ramură sanitară, la nivelul unității a fost încheiat Contractul colectiv la nivel de unitate pentru perioada 2002-2003, care la art.45 al.2 prevede că salariul personalului angajat în unitate se compune din:
salariul de bază
sporuri la salariul de bază
prima de vacanță
adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Ulterior, în conținutul fiecărui contract colectiv la nivel de ramură sanitară, cât și conținutul celui încheiat la nivel de unitate, s-a regăsit acordarea acestui drept, respectiv prima de vacanță, însă niciodată acesta nu a fost acordat pe motiv că nu au fost alocate fonduri în acest sens.
Având în vedere disp.art.29 din Contractul colectiv la nivel de unitate încheiat pentru anii 2005-2007, care stipulează că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și prin prezentul contract colectiv de muncă, iar, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea sau limitarea acestor drepturi ale salariaților prevăzute de lege și de prezentul contract colectiv de muncă, este lovită de nulitate, apreciază că este îndreptățită să primească aceste drepturi bănești, respectiv prima de vacanță.
Pârâtul Ministerul Sănătății Publice, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că răspunderea în ceea ce privește împărțirea pe capitole bugetare a bugetului alocat, aparține Autorității de Sănătate Publică G, directorul executiv al acesteia fiind ordonator secundar de credite.
Pârâtul a susținut că reclamanta face parte din categoria personalul contractual, angajatorul fiind Autoritatea de Sănătate Publică G, așa încât nu poate fi chemat în instanța pentru a răspunde în locul acestuia.
A mai invocat pârâtul și excepția inadmisibilității cererii reclamantei, având în vedere că drepturile solicitate prin acțiune, au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, iar autoritățile de sănătate publică județene sunt unități descentralizate ale ministerului în teritoriu și nu unități sanitare în cadrul cărora se asigură asistență medicală, sens în care nu li se aplică dispozițiile actelor normative invocate de aceștia.
Pârâtul, față de disp. Decretului -Lege nr. 167/1958 și disp. art. 166 din Codul muncii, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că atât contractul Colectiv la nivel național cât și Codul muncii, nu prevăd acordarea primei de vacanță, salariaților din instituțiile publice.
Mai mult, a susținut pârâtul că prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, se aplică și produce efecte, numai în unitățile sanitare și de asistență socială, nu și unităților descentralizate ale ministerului, așa cum sunt autoritățile de sănătate publică județene.
De altfel, potrivit art. 49 alin.2 lit.c din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru 2001 - 2002, sumele aferente cheltuielilor de personal vor fi negociate de administrație și de sindicate, înaintea negocierii contractelor de prestări servicii, semnate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru a acoperi integral și la timp cheltuielile cu personalul angajat în unitate.
A mai precizat, că autoritățile de sănătate publică, nu încheie contracte de prestări servicii cu casele de asigurări de sănătate, iar în cadrul acestor instituții publice, nu își desfășoară activitatea personal sanitar. Contractul colectiv de muncă, face trimitere la o negociere anterioară a drepturilor solicitate de reclamanți, negociere care în cazul autorităților de sănătate publică, nu era necesară a avea loc în condițiile în care contractul colectiv, nu se aplică și personalului contractual propriu.
Pârâtul a învederat că prevederile art. 53 din Constituție, nu pot fi incidente în cauză, întrucât prima de vacanță este un drept salarial suplimentar, care nu este un drept constituțional funcțional.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică G, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Drepturile salariale solicitate de reclamantă, nu sunt reglementate prin actul normativ de salarizare a personalului contractual, respectiv prin OG 115/2004, OG 24/2000 și OG 10/2007, așa încât acordarea acestora, ar fi lipsită de temei legal.
Prin sentința civilă nr.1548/8.12.2008 Tribunalul Galația admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâte și a constatat ca fiind prescrise pretențiile aferente anilor 2003-2004.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de Ministerul Sănătății Publice.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă perioadei 2005-2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, avându-se în vedere perioada efectiv lucrată în cadrul Autorității de Sănătate Publică.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, urmează a fi respinsă, motivat de faptul că acesta este ordonator principal de credite și potrivit 880/2006, aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al autorităților de sănătate publică județene.
Potrivit disp. Art. 283 al.1 lit."c" din Legea 53/2003, "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat"
În cauză, față de data promovării acțiunii, respectiv 22.10.2008, data nașterii dreptului la acțiune a reclamantei de a solicita plata drepturilor salariale s-a reținut că drepturile salariale aferente perioadei 2003 - 2004 sunt prescrise.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă de către instanța de judecată, motivat de faptul că acțiunea civilă prin care un reclamant solicită plata unor drepturi salariale nu este inadmisibilă în principiu.
Instanța nu este ținută de temeiul de drept arătat în acțiune, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, astfel că fundamentarea corectă a stării de fapt prin motivele de drept este o chestiune de fond, neputând fi tranșată pe calea excepției de inadmisibilitate.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că dispozițiile CCM la nivel de ramură sunt aplicabile și reclamantei fiind personal contractual al pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică G. A mai reținut instanța de fond că este adevărat că în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe perioada 2005 - 2007 se stipulează în conținutul art. 94 lit.f că prima de vacanță se acordă o dată cu modificarea legislației, dar această prevedere nu se regăsește și în conținutul art. 89 lit.h din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007.
În ipoteza în care pârâta Autoritatea de Sănătate Publică apreciază că la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007 nu au fost respectate clauzele referitoare la drepturile minimale, aceasta avea posibilitatea să solicite instanței nulitatea absolută a clauzei.
Cum intimata nu a făcut dovada că art. 89 lit. h din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005 - 2007 fost modificat sau abrogat, se prezumă că respectivul contract a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și prin urmare are putere de lege între părțile contractuale.
Dreptul la prima de vacanță face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
Pe de altă parte actele normative la care s-a făcut referire mai sus nu prevăd desființarea dreptului la prima de concediu ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează însă cu înlăturarea existenței dreptului respectiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică
Ministerul Sănătății a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății deoarece nu există un raport direct între reclamant și minister;
- greșit s-a respins inadmisibilitatea acțiunii dat fiind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură;
- pe fondul cauzei, greșit a fost admisă acțiunea întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu este aplicabil personalului contractual din cadrul Direcției de Sănătate Publică G.
Recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Gac riticat soluția primei instanțe doar sub aspectul referitor la plata primelor de concediu, nu există prevedere legală în actul normativ de salarizare a personalului contractual.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice se apreciază că, în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește în funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.
În speță, reclamanta a solicitat plata primei de vacanță pe anii 2003 - 2006.
Recurentei Ministerul Sănătății Publice îi revin atribuții în acest sens strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului
Potrivit art.4 al.1 din nr.880/2006 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, activitatea financiară a autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de Ministerul Sănătății Publice, în condițiile legii, iar potrivit al.2, directorul executiv al autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, este ordonator secundar de credite în condițiile legii și în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate. Din interpretarea textului de lege rezultă în mod indubitabil că bugetul de venituri și cheltuieli al Autorității de Sănătate Publică a Județului G este aprobat de Ministerul Sănătății Publice în calitate de ordonator principal de credite.
Mai mult, din Protocolul semnat între Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și sindicate, recurenta și-a asumat obligația de a garanta acordarea integrală a drepturilor salariale (inclusiv a primelor) personalului din sistemul sanitar prevăzute de legislația în domeniu precum și de contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară.
Rezultă astfel cu prisosință atribuțiile ce revin Ministerului Sănătății Publice în legătură cu obiectul prezentei judecăți, situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive, excepția privind lipsa acesteia urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată, se apreciază ca fiind corect punctul de vedere exprimat de prima instanță.
Motivarea dată excepției de către recurentă reprezintă astfel expresia unor apărări de fond ce privesc fundamentul pretențiilor formulate de către reclamantă iar nu caracterul unor chestiuni prealabile în legătură cu caracterul admisibil sau inadmisibil.
De altfel, a accepta o asemenea excepție după modul cum a fost invocată și argumentată, ar însemna să nu mai poată fi analizat fondul raportului juridic litigios, aducându-se atingere principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil în accepțiunea dată de Curtea Europeană de Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei se apreciază că în mod just s-a pronunțat prima instanță în sensul admiterii acțiunii și acordării primelor de vacanță pentru anii 2005 - 2006.
Este adevărat că autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului G sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății Publice, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local art.12 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Însă, potrivit art. 17 din același act normativ, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Sănătății Publice, care pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică.
Din interpretarea textului de lege rezultă fără echivoc că Autoritatea de Sănătate Publică reprezintă Ministerul Sănătății Publice în teritoriu.
Din aceste considerente, nu este împărtășită apărarea recurentei că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2005 - 2007 ar fi aplicabilă numai unităților sanitare și de asistență socială, în condițiile în care chiar acest minister a semnat contractul menționat.
Din conținutul art. 1 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 rezultă în mod indubitabil că acesta se aplică și salariaților din autoritățile de sănătate publică care sunt de fapt fostele direcții de sănătate publică, prin termenul de patron înțelegându-se cel ce angajează, fiind precizatE în mod expres direcțiile de sănătate publică reprezentate prin directorul executiv.
De asemenea, art.1 al.5 explică ce se înțelege prin termenul de unitate, acesta desemnând și direcțiile de sănătate publică.
În acest context hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a prev. art. 94 lit. f din contractul colectiv care prevede acordarea primei de vacanță.
De asemenea, se apreciază că dreptul la prima de vacanță face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns sau îngrădit în mod discriminatoriu, cum corect a reținut și prima instanță.
În atare condiții, criticile formulate de recurente nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se vor respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății Publice și Direcția de Sănătate Publică ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3 și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.1548/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./26.11.2009
Dact./5 ex/4.12.2009
FOND: -
.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
