Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1151/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1151
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.629 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea apreciază întemeiată cererea cu înscrisuri formulată de recurenta-pârâtă și o admite.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru GRUP depune la înscrisuri, în copie, respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul pe fondul recursului avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Învederează că situația care a generat litigiu vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă și cei al au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște - art.168 alin.1 din - să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări suplimentare au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr.5140/31.08.2007, care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003,suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prima instanța greșește și atunci când acordă aceste sume și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariu pe societate.
Susține și excepțiile prematurității și prescripției dreptului la acțiune invocate prin motivele de recurs.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6371/120/13.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 9330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte, raporturile de muncă încetând ca urmare a efectuării de disponibilizări colective în 11.04.2007. Pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu a beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2004-2007.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
La termenul de judecată din 09.01.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-a întemeiat reclamantul cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paști și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, care a concluzionat că reclamantul este îndreptățit să primească suma de 6776 lei, ce reprezintă drepturi suplimentare brute cuvenite pentru perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 - 2007.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost admise de către instanță, expertul depunând la dosar completare la raportul de expertiză.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 629 din 16 aprilie 2008 respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta SC SA, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 6776 lei reprezentând contravaloare prime de C și Paște 2004-2007, conform raportului de expertiză și la 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare a susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant au fost achitate acestuia, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a fost salariatul societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, până la data când a încetat contractul individual de muncă al acestuia conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească drepturi suplimentare pentru perioada 2004-2007 actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2007.
De asemenea din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, s-a reținut că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2007.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, instanța de fond considerat că aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamantului în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor conexate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 629 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie, 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Fiind în concediu medical Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red../
2 ex./ 10 iulie 2008
f- - D
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
