Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.656,-
DECIZIA NR. 1156
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-,.149,.C,.109, județul P, împotriva sentinței civile nr.112 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr.141B, sector 6, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu sediul în B,--3, sector 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B, --3, sector 3, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-pârât Consiliul Superior al magistraturii, cât și faptul că intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată nr- la Tribunalul Prahova, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și a solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic in raport cu evoluția preturilor de consum, in condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica, pentru perioada 1.05.2005-13.12.2007.
De asemenea, a solicitat ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă, cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr.50/1996, art.2, art.3 și art.9 din Legea nr.154/1998, art.1 alin.1 din OG134/1999,
art.1din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 care modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005, personalului salarizat potrivit OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
A arătat reclamanta că dispozițiile prevăzute în art. 3 alin. 1 din OG8/2007 stabilesc valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită fată de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007. Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituției României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite din organele puterii legislative, executive și judecătorești, fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.,i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG 123/2003, OG9/2005, OG 3/2006 și OG 10/2007. Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea personalului din justiție, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosarîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, solicitând respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, întrucât reclamanta nu are calitate de salariat al, nefiind îndrituită la a pretinde obligarea acestuia la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege.
Pârâtul PPa formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2008, Tribunalul Prahova, în baza disp. OUG nr.75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI, spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL PLOIEȘTI dosarul a fost înregistrat la nr.
-.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus ladosar cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.05.2005-7.07.2005.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, și s-a arătat că entru p. perioada 01 mai 2005 - 30 septembrie 2005, precum și pentru 1 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu prevederile art.l din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.23/2005
De la data de 1 aprilie 2006 intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 valoarea de referință sectorială fiind stabilită la 257 lei (RON), această valoare de referință sectorială rămânând nemodificată și după ultima modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2006, respectiv cea intervenită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.100/2007.
În ceea ce privește majorările solicitate de reclamantă în temeiul Ordonanței de Guvern nr. 3/2006 acestea s-au aplicat, în conformitate cu prevederile pct. 11,12 și 13 din Anexa nr. 2/2 la Legea nr. 154/1998 doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate. în anexa II/2 care se referă la indemnizațiile persoanelor din cadrul organelor autorității publice, numite în funcții potrivit legii sunt prevăzute funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, respectiv Procurorul General, Prim Procurorului General și Procurorului General.
Același regim juridic se aplică și în cazul Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Coroborând dispozițiile sus menționate, rezultă că valoarea sectorială majorată conform Ordonanței de Guvern nr. 3/2006 și Ordonanței de Guvern nr. 10/2007, s-a aplicat conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții Constituționale etc.
Reclamanta, având calitatea de magistrat, a solicitat creșterile salariale prevăzute în aceste text de lege, în condițiile în care nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții demnitate publică.
Acceptarea susținerilor reclamantei ar însemna echivalarea sistemelor de salarizare între categorii diferite de personal și ar da posibilitatea personalului contractual să solicite sporurile și indexările salariale acordate de legiuitor pentru magistrați.
Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000.
De altfel, și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina si că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Prin urmare ar exista discriminare dacă pentru o parte dintre procurori ar fi stabilită o valoare de referință sectorială, iar pentru o altă parte a procurorilor sau judecătorilor s-ar folosi o altă valoare de referință sectorială, ceea ce nu este cazul în speță.
Ceea ce solicită de fapt reclamanta este ca instanța să îi stabilească o valoare de referință sectorială egală cu cea a Procurorului General, Primului-Adjunct al Procurorului General și ui Procurorului General. Acest lucru nu este posibil întrucât instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege. Acordarea valorilor solicitate este de competenta exclusivă a puterii legislative.
Prinsentința nr.112 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis excepția lipsei calității procesuala pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a respins cererea de chemare în garanție ca introduse împotriva unei persoane fără calitate pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Superior al Magistraturii; s- dmis excepția prescripției invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a respins ca prescrisă acțiunea pe perioada 01.05. - 10.06.2005; s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a MEF, că acesta nu se află în raporturi procesuale cu părțile, ci are numai atribuția elaborării proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, potrivit ar. 47 alin. 4 din Lg. 500/2002.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a, s-a reținut că reclamanta a fost delegată în aparatul administrativ al Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care această excepție a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii invocată de pârâtul
Ministerul Public, s-a constatat că este întemeiată pentru perioada 1.05-10.06.2005 având în vedere că în raport de data introducerii acțiunii, 10-06.2008, termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 3 din Decretul 167/1958 s-a împlinit la data de 11.03.2005.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată
având în vedere că, în temeiul art. 2 din OUG 177/2002, indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese, însă prin Legea nr. 347/10.07.2003 care probat OUG 177/2002, articolul 2 fost modificat în sensul că aceste indemnizații sunt stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în anexa 1 la această ordonanță de urgență.
Potrivit art. 3 din ordonanța sus menționată, indemnizația de încadrare brută se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Prin art.50 din OUG nr.177/2002, au fost abrogate dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, conform Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare. De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum si orice alte dispoziții contrare.
Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese si numite în cadrul autorităților legislativă și executivă beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG 24/2000.
Or, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate, după cum se cunoaște cu un procent de 40% fată de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță. în raport de funcția deținută, si prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă si primă de concediu.
Legea nr.303/2004 nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă iar, pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, OUG nr. 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres după cum am arătat mai sus. Or, dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ special la care le-am referit anterior, pretențiile intervenienților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt, în mod vădit, neîntemeiate.
Totodată, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de intervenienți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. J/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
De asemenea, rin p. decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Împotriva acestei sentințe a formulatrecursreclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, deoarece este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătate recurenta că începând cu data de 01.05.2005 nu a beneficiat de majorarea valorii sectoriale prevăzută de OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007.
Tratamentul discriminatoriu se analizează și se verifică în raport de salariații care fac parte din aceeași categorie, respectiv care îndeplinesc funcții de demnitate publică.
În practica judiciară a Tribunalului Prahova -Secția civilă, în soluționarea litigiilor de muncă de acest gen s-au dat hotărâri favorabile reclamanților.
S-a solicitat admiterea recursului și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.73/6.II.2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/2008 ridicată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, a trimis recursul spre competentă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI, unde a fost înregistrat la nr.656,-.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul pârât a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut ca întemeiate susținerile pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că nu poate fi reținută discriminarea recurentei față de categoriile profesionale care beneficiază de aceste valori de referință sectoriale întrucât acestea au fost stabilite prin acte normative cu putere de lege, iar discriminarea în condițiile Ordonanței de Guvern nr.137/2000 nu poate fi constatată decât prin eludarea dispozițiilor deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.
Față de motivarea recurentei, învederează că în data de 16 iunie 2008 intrat în vigoare decizia nr.821/3 iulie a Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11 precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Referitor la motivul de recurs vizând excepția prescripției dreptului material la acțiune în perioada 1 mai 2005 - 10 iunie 2005 invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a precizat că trebuie avute în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958
Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulatîntâmpinare,prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu pot fi reținute argumentele recurentei-reclamante, în condițiile în care salarizarea categoriei socio-profesionale din care face și aceasta parte, se realizează prin lege specială, lege ce cuprinde și reglementări referitoare la valoarea de referință sectorială.
Cu privire la discriminarea salarială între puterile statului, reiterată în recurs de recurenta reclamantă, apreciază că nu poate fi reținută în cauză, întrucât egalitatea drepturilor salariale trebuie să existe doar pentru categorii de personal ce desfășoară o muncă egală. Or, este evident faptul că specificul activității și atribuțiilor judecătorilor și procurorilor este diferit față de categoria funcțiilor de demnitate publică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și a solicitat obligarea la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic in raport cu evoluția preturilor de consum, pentru perioada 1.05.2005-13.12.2007, actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă.
În mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuala pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că acesta are numai atribuția elaborării proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, potrivit ar. 47 alin. 4 din Lg. 500/2002.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii, s-a constatat în mod
legal că este întemeiată pentru perioada 1.05-10.06.2005 având în vedere termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 3 din Decretul 167/1958, raportat la data introducerii acțiunii, 10.06.2008.
Pe fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG 177/2002,
indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese, însă articolul 2 fost modificat prin Legea nr. 347/10.07.2003, de aprobare OUG 177/2002, stabilindu-se că aceste indemnizații sunt stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute în anexa 1 la această ordonanță de urgență.
Potrivit art. 3 din ordonanța sus menționată, indemnizația de încadrare brută se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
OUG nr.177/2002 - art.50 a abrogat dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, conform Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
Valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu prevederile art.l din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2005 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, pe nu face nici o referire la majorarea valorii de referință sectorială utilizată la calcularea salariilor magistraților.
OUG nr. 27/2006 a abrogat OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum si orice alte dispoziții contrare,valoarea de referință sectorială fiind stabilită la 257 lei (RON), această valoare de referință sectorială rămânând nemodificată și după ultima modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2006, respectiv cea intervenită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.100/2007.
În ceea ce privește majorările din OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006, respectiv 2007, personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,acestea s-au aplicat, în conformitate cu prevederile pct. 11,12 și 13 din Anexa nr. 2/2 la Legea nr. 154/1998 doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate. în anexa II/2 care se referă la indemnizațiile persoanelor din cadrul organelor autorității publice, numite în funcții potrivit legii sunt prevăzute funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, respectiv Procurorul General, Prim Procurorului General și Procurorului General.
În mod întemeiat a arătat instanța de fond că Legea nr.303/2004 nu conține dispoziții care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă iar, pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998, OUG nr. 177/2002 și din alte acte normative care se refereau la acest aspect au fost abrogate expres, cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește susținerile reclamantei privind discriminarea, potrivit
art. 2 din OUG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Stabilirea unor sisteme diferite de salarizare și acordarea anumitor
creșteri salariale anumitor categorii de salariați, nu constituie discriminare, având in vedere că drepturile salariale se stabilesc în mod diferențiat, în raport cu activitatea desfășurată, cu natura competențelor, fără ca prin stabilirea acestor sisteme diferite de salarizare să fie incălcat dreptul fundamental al egalității cetățenilor in fața legii.
În acest sens este de mentionat ca, prin Decizia nr. 821/3.07.2008,
Curtea Constituțională admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea excepției s-a retinut că, a se ințelege, față de disp. art. 2
alin. (3) si art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000, că se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de de reclamanta, domiciliată în P,-,.149,.C,.109, județul P, împotriva sentinței civile nr.112 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr.141B, sector 6, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu sediul în B,--3, sector 3, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B, --3, sector 3, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.AȚ
2 ex./25 iunie 2009
dosar fond- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
