Pretentii civile. Speta. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.716,-
DECIZIA NR. 1157
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.125 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul D, cu intimații-intervenienți în nume propriu, -, prin reprezentant legal mandatar, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul D, G, G, (fostă ), și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimata-reclamantă, intimații-intervenienți în nume propriu, -, G, G, (fostă ), ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise formulate de intimata-reclamantă, cât și faptul că prin cererea de recurs formulată, recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă în sensul de a evidenția și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară potrivit Deciziei în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 și ținând seama de dispozitivul sentinței civile nr.1084/2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, începând cu data de 26 aprilie 2004.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata aceluiași spor calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 26 noiembrie 2007 când a fost pronunțată sentința civilă nr.1084/2007 a Tribunalului Buzău precum și în continuare, cu actualizarea sumei în raport de indicele de inflație.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr. 1084/2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, pârâții din cauza de față au fost obligați la plata sporului risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 26 iunie 2004-26 noiembrie 2007 și cum prin Decizia nr.21/2008 a ICCJ s-a stabilit că și în continuare judecătorii și procurorii au dreptul la plata acestui spor, se impune admiterea acțiunii astfel cum a formulat-
Prin încheierea pronunțată la data de 7 iulie 2008 cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de APEL PLOIEȘTI, cab urmare a schimbării normelor de competență materială, conform OG.75/2008.
Cauza a fost înregistrată sub nr-, iar părțile au fost legal citate.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu:, G, G, -, și - judecători la Judecătoria Târgoviște prin care au revendicat aceleași drepturi de la aceeași pârâți și pentru aceeași perioadă, cu motivarea de fapt și drept a acțiunii principale(filele 4-6).
Și, judecător pensionar a formulat o cerere similară de intervenție la data de 11 noiembrie 2008(fila 24) față de care, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune (fila 52) la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008 când a fost admisă în principiu cererea de intervenție a judecătorilor Judecătoriei Târgoviște.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat și depus întâmpinare (filele 59-60) susținând că pretențiile reclamantei și ale intervenienților sunt parțial justificate în raport de dezlegarea dată prin Decizia nr.21/2008 a, numai până la data de 10 martie 2008, urmând ca pentru perioada ulterioară acestei date și în continuare,
acestea să fie respinse ca vădit neîntemeiate, în absența unui cadru legislativ care să prevadă dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat de asemenea întâmpinare la cererea de intervenție depusă de (filele 151-152) susținând că aceasta nu este admisibilă în principiu deoarece intervenția voluntară principală, așa cum este reglementată de art.49 alin.1 și 2 cod pr.civ.trebuie îndreptată de terț împotriva ambelor părți ale procesului, adică și împotriva reclamantului și împotriva pârâtului, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, ori în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita pentru sine drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă în care nu este parte.
Reclamanta în nume propriu și reprezentând pe toți intervenienții a depus înscrisuri în ședința dezbaterilor (filele 154-175) și a solicitat admiterea cererilor așa cum au fost formulate, invocând drept temei de drept Decizia nr.21/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ precum și jurisprudența CEDO care a sancționat statul român pentru lipsa unei practici unitare previzibile, accesibile și precise ( hotărârile și împotriva României).
Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de fond, prin sentința civilă nr.125 pronunțată la data de 16 decembrie 2008 a respins în principiu cererea de intervenție formulată de, cu motivarea că aceasta nu îndeplinește cerințele art.49,50 cod proc.civ.(fila 176 verso) a admis acțiunea reclamantei și a tuturor celorlalți intervenienți, obligând pârâții să le plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat lunar la indemnizația brută începând cu 27 noiembrie 2007 și în continuare, corespunzător perioadei lucrate în funcția de judecător, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, la plata efectivă; a obligat pe pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților privind acordarea acestui spor potrivit sentinței civile nr.1084/2007 a Tribunalului Buzău și a sentinței de față, începând cu data de 26 iunie 2004, cu excepția intervenientului pentru care mențiunile vor fi efectuate începând cu data de 27 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și intervenienții, G, G, -, și au calitatea de magistrați iar prin Decizia nr.21/10 martie 2008 a pronunțată în interesul legii s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și pesonalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG.nr.83/2000.
Cu argumentul că potrivit art.329 alin.3 cod pr.civ. această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, Curtea admis acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu, stabilind obligația pârâților la plata acestui spor pe de o parte, iar pe de alta obligația pârâtului Tribunalul Dâmbovița să efectueze
mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenienților privind acordarea acestui spor potrivit sentinței civile nr.1084/2007 a Tribunalului Buzău și a sentinței de față, începând cu data de 26 iunie 2004, când sentința a devenit executorie,cu excepția intervenientului pentru care mențiunile vor fi efectuate începând cu data de 27 noiembrie 2007, fiindcă acesta nu se regăsește în dispozitivul sentinței de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a exercitat recurs, pârâtul Ministerul Justiției (fila 4) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât a susținut că sentința a fost dată cu greșita aplicare a legii și a invocat cazul de recur prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. deoarece reclamanta și intervenienții au mai formulat anterior o cerere similară având același obiect și care a fost soluționată prin sentința civilă nr.1084/26 noiembrie 2007 a Tribunalului Buzău, care constituie autoritate de lucru judecat, în temeiul art.1201 cod civil.
S-a depus în dovedirea excepției o copie a sentinței menționate(filele 61-63).
Pentru aceste considerente, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea excepției invocate în sensul respingerii acțiunii și cererii de intervenție pentru putere de lucru judecat.
Intimații au formulat și depus concluzii scrise (filele 65-67).
Curtea,ca instanță de recurs, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.XXI/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă. constituind fundamentul juridic ce a justificat soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și cererii de intervenție formulate de intimați.
Deși recurentul-pârât a invocat excepția autorității lucrului judecat, ca și critică a sentinței, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.1201 cod civil, deoarece drepturile revendicate în această cauză se referă la o altă perioadă decât cea care a făcut obiectul judecății anterioare, iar instanța de fond, ținând seamă de sentința civilă nr.1084/2007, a recunoscut reclamantei și intervenienților dreptul la plata aceluiași spor începând cu data pronunțării sentinței-adică 26 noiembrie 2007 și în continuare, în condițiile în care drepturile similare ce au făcut obiectul litigiului anterior, au fost acordate pentru perioada 26 iunie 2004-26 noiembrie 2007 (conform dispozitivului sentinței depuse în copie de recurent-fila 62 verso).
Drept consecință, nu există identitate de părți, obiect și cauză juridică între cauza de față și cea soluționată prin sentința civilă nr.1084 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Buzău -irevocabilă prin decizia nr.666/3.04.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, pentru a opera excepția autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.125 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul D, cu intimații-intervenienți în nume propriu, -, prin reprezentant legal mandatar, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul D, G, G, (fostă ), și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex./25.06.2009
dosar fond- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
