Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1173/
Ședința publică din 15 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1241 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea introdusă inițial la Tribunalul Harghita, reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg.M, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor, DGFP M, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, pentru perioada 01.11.2000 - 01.06.2004.
În motivare, reclamanții au relevat că sporul solicitat li se cuvine potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, care stabilește că magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin OG nr.83/2000 sporul de mai sus a fost abrogat, însă aceasta contravine normelor de tehnică legislativă, în sensul că ordonanțele de urgență pot modifica sau completa o lege însă nu o pot abroga total sau parțial, mai ales în materia salarizării.
Prin sentința civilă nr. 1241 18.06.2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția prescripției dreptului materiale la acțiune invocată de pârâții și, prin M; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de prin M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții înaintată la data de 06.05.2008 la Tribunalul Harghita, reclamanții, a respins acțiunea formulată de reclamantul care are calitatea personal cinex (șofer).
În motivare, reclamanții au relevat că sporul solicitat li se cuvine potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, care stabilește că magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin OG nr.83/2000 sporul de mai sus a fost abrogat, însă aceasta contravine normelor de tehnică legislativă, în sensul că ordonanțele de urgență pot modifica sau completa o lege însă nu o pot abroga total sau parțial, mai ales în materia salarizării.
Împotriva sentinței civile menționate H, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu invocarea motivului prev de art.304 pct.9 coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ.
Se relevă de către recurent, în primul rând, lipsa calității procesuale pasive atât a ministerului cât și a direcției financiare, în condițiile în care aceste instituții nu sunt în raporturi juridice de muncă cu reclamanții, având calitatea de terți. Rolul Ministerului Finanțelor a cărui politică bugetară se execută în teritoriu de către direcțiile financiare județene, este de a elabora proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, cu respectarea Legii nr.500/2002.
Pe fondul pricinii se arată că art.47 din Legea nr.50/1996 s-a aflat în vigoare până la data de 01.10.2000 când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000, sporul de 50% fiind abrogat expres. Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv și, în opinia recurentului, nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
În termen legal s-a declarat recurs și de către Ministerul Justiției, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, considerându-se că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. ce art.304 pct.9 pr.civ.
În memoriul de recurs al Ministerului Justiției se arată că într-adevăr prin art.47 din legea nr.50/1996 reclamanții au beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă textul de lege menționat a fost abrogat total prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000. Prima instanță a reținut în mod greșit că abrogarea nu poate produce efecte întrucât OG nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996. În opinia ministerului, această reținere a instanței de fond este greșită și contravine disp.art.56 din Legea 24/2000 coroborat cu art.73 din Constituția României. Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, lege ordinară, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale, care permit, în condițiile date, intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe. Mai mult, OG nr.83/2000 a fost aprobată prin lege, act normativ care are același nivel cu Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu în limitele prev. de art.306 pr.civ. instanța de control judiciar reține următoarele:
Raportat la cele relevate prin memoriile de recurs, urmează a se analiza în condițiile art.137 pr.civ, cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor, care în opinia recurentului face inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea, ministerul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală a ministerului Finanțelor rezidă și din dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, se realizează din sume aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Trebuie specificat și faptul că, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de Ministerul Finanțelor, împreună cu ceilalți pârâți, aceștia fiind obligați concomitent de lege să aprobe sumele datorate.
În contextul menționat, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care orice hotărâre judecătorească de genul celei din speță ar fi inexecutabilă. De asemenea, DGFP H are calitate procesuală pasivă în cauză, tot în baza textelor de lege menționate, în condițiile în care realizează în teritoriu politica bugetară a ministerului.
Pe fondul pricinii, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea legii sus citate, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța menționată a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 publicată în nr.370 din 9 iulie 2001.
După cum este în de obște cunoscut, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, în baza art.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul judiciar.
La rândul ei, Legea nr.24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definea în mod explicit, în ce constă modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ. Din analiza textului de lege menționat reiese că, modificarea, completarea sau abrogarea totală ori parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Ori, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000, au fost depășite limitele speciale de abilitare adoptată de Parlament, încălcându-se disp.art.73 alin.1 și 108 alin.3 din Constituția României. Strict juridic abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, în contextul menționat, nu poate fi asimilată modificării unui act normativ. Astfel, art.I pct.42 din OG nr.83 din 29 august 2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, este neconstituțional conform art.147 din Constituția României și își încetează efectele.
Ca atare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială vizând art.47 din Legea nr.50/1996, conduce la ideea că acest text de lege își produce efectele și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. Acest lucru presupune că dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidăm incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin nu numai pe perioada de referință (ultimii 3 ani), ci și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În contextul menționat, intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din sistemul judiciar și care nu prevede sporul de 50%, nu face inaplicabil art.47 din Legea nr.50/1996, astfel cum s-a relevat anterior și s-a conformat cu putere de lege prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 ICCJ-Secțiile unite.
Cât privește noțiunea de discriminare, trebuie avut în vedere nu numai legislația internă cât și practica în materie a CEDO, care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Ori, este evident că interpretarea diferențiată a unor norme juridice cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 din Constituție, coroborat cu art.2 și 27 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Sub aspectul menționat, nu se poate reține că prima instanță, prin soluția pronunțată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a anulat ori a refuzat să aplice acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În contextul, menționat, prima instanță în mod legal și temeinic a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor și a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Astfel, drepturile de creanță sunt prescriptibile indiferent de izvorul lor concret, act sau fapt juridic, fiind supuse prescripției extinctive conform art.3 din Decretul nr.167/1958, iar termenul este de 3 ani. Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubiții a cunoscut paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Totodată nu se poate reține intervenirea unei cauze legate de întrerupere sau suspendarea prescripției atâta timp cât reclamanții ca personal auxiliar de specialitate stabilit prin OG 83/2000 și aprobată de Legea nr.334/2001 aveau dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, constatare ce nu este de natură a înlătura excepția de ordine publică precum și excepția dreptului material la acțiune.
Cu alte cuvinte drepturile de creanțe sunt prescriptibile indiferent de izvorul lor concret, act sau fapt juridic fiind supuse prescripției extinctive conform art.3 din Decretul nr.167/1958 iar termenul este de 3 ani.
În concluzie, instanța va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerului Economiei și Finanțelor prin H și M în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor și astfel va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și, în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamanți și va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector. 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2883 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată și în consecință respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei 01.07.2004 - 30.08.2004.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
17.06.2009
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
