Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1193/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1193/
Ședința publică din 10 iulie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3. județul M, și Ministerul Educației și Cercetării, cu sediul în B, str. G-ral -, nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 445 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 445 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor;
- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean M, Ministerul educației, Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor;
- pârâții au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2007, urmând ca aceste sume să fie actualizate cu rata inflației până la data plății efective;
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin.2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Pârâtul Ministerul Educației, cercetării și T nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, fiind nefondată din această perspectivă și excepția inadmisibilității invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este încadrat la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic, având grad didactic
Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, și Ministerul Educației, Cercetării și
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția generală a Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantul și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Admiterea cererii de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamantă este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantului sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamant se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tas olicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat în primul rând faptul că există contradictorialitate între considerentele sentinței primei instanțe și dispozitiv. Astfel, instanța a reținut în considerente că pârâtul nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, însă în dispozitiv a admis acțiunea și față de Ministerul Educației, cercetării și De asemenea instanța a reținut pe de o parte că Legea nr. 220/2007 nu retroactivează iar pe de altă parte s-a reținut că legiuitorul a instituit o majorare salarială, recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare, însă a căror scadență este situată în timp după intrarea în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a susținut că aspectul care trebuia elucidat de către instanța de fond este acela al momentului la care se pun în aplicare prevederile Legii nr. 220/2007. Această lege a aprobat cu modificări nr.OG -, însă aceste modificări au vizat doar coeficienții de multiplicare detaliate pe grade didactice. Modificarea acestor coeficienți nu conduce însă la concluzia că aceștia trebuie să fie aplicate de la 1 ianuarie 2007, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a distins.
S-a mai arătat faptul că instanța de fond a interpretat prevederile Legii nr. 220/2007 în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, raportându-se la considerații străine de fondul pricinii și de prevederile legislative. Întrucât Legea nr. 220/2007 nu prevede textul ci o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare, în conformitate cu principiul efectului imediat al legii noi, prevederile acestei legi se aplică de la data intrării în vigoare și nu de la data de 1 ianuarie 2007.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007,nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
În ceea ce privește contradicțiile invocate de pârâtul Ministerul Educației și cercetării referitoare la sentința instanței de fond, este adevărat că în considerentele acestei sentințe s-a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și T nu are calitate procesuală pasivă, iar prin dispozitiv această excepție a fost respinsă, însă trebuie avut în vedere faptul că dispozitivul hotărârii este cel care intră în puterea lucrului judecat, iar sentința de respingere a excepției este corectă. De altfel în ceea ce privește obligarea acestui minister la plata drepturilor salariale, soluția instanței de fond nu a fost criticată.
În privința neretroactivității Legii nr. 220/2007 nu s-au reținut aspecte contradictorii, instanța de fond apreciind că această lege nu a instituit obligații salariale cu scadențe retroactive, ci prin aprobarea nr.OG11/2007 fără modificarea prevederilor referitoare la aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice a recunoscut drepturi salariale pentru perioade anterioare și care urmează să fie plătite în viitor.
Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății se constată a fi neîntemeiate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, și Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței civile nr.445 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: M:;
-5.08.2008-
GREFIER,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
