Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1201/R-CM
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtaCOMUNA DE - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.201/CM din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, precum și cererea de suspendare a executării sentinței recurate.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:, în calitate de secretar al recurentei-pârâte comuna de - prin primar, lipsind intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia și intimații-pârâți Școala de, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare și cerere scrisă prin care solicită judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, pune în discuție cererea de suspendarea a executării sentinței recurate.
, în calitate de secretar al recurentei-pârâte comuna de - prin primar, având cuvântul pe cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 201/CM din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, respinge cererea de suspendarea a executării sentinței recurate, ca rămasă fără obiect.
, pentru recurenta-pârâtă comuna de - prin primar, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
, în calitate de secretar al recurentei-pârâte comuna de - prin primar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în motivele de recurs.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 17.11.2008 reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat in judecată pe pârâții Școala de, Comuna de, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
Au mai solicitat obligarea pârâtei Școala de la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2007, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 și nr. LXXVII/5.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție in recurs in interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanta a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum si funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanta tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având in vedere faptul ca si ei desfășoară activitate in domeniul administrației publice.
Au mai arătat că drepturile salariale privind prima de vacanță pentru perioada 2001-2006 nu sunt prescrise, termenul de prescripție fiind întrerupt, actul întrerupător de prescripție fiind nr.OUG146/2007.
La data de 28.01.2009 pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a depus la dosar întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, este invocată lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul ca acest pârât nu este angajatorul reclamanților și nu există niciun fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, s-a arătat că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanta, iar prin dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic si consular al României, precum si alte categorii de personal, care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
La termenul din data de 29.01.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-16.11.2005.
În ședința publică din data de 29.01.2009 tribunalul a dispus în temeiul art. 137 alin. 2 od procedură civilă unirea tuturor excepțiilor cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.201/CM/2 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, și a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acesta.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 16.11.2005 și a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sens.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant în numele și pentru membrii săi de sindicat și a fost obligată pârâta Școala de să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 17.11.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna de să vireze pârâtei de mai fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-16.11.2005, tribunalul o constată întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin 2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, excepția s-a considerat întemeiată și a fost admisă, iar pe cale de consecință, au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-16.11.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepția și pe cale de consecință s-a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții invoca, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit.g din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ sa beneficieze de o prima de vacanta, care se acorda odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de munca este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
În cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.
În consecință a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Școala de să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 17.11.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile OG nr.17/2006, precum și dispozițiile art. 13 din OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligată pârâta Comuna de să vireze pârâtei Școala de fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Deoarece la dosar nu s-au găsit dovezi privind efectuarea unor cheltuieli în prezenta cauză, a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă Comuna de criticând-o pentru nelegalitate, fără a invoca vreun temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- este adevărat că în conformitate cu Legea nr.84/1995 la art.167, se arată care sunt unitățile care suportă cheltuielile de personal și anume ele se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, însă având în vedere sumele încasate de recurentă prin taxe și impozite locale, aceasta se află în imposibilitatea de a aloca sumele necesare privind plata drepturilor bănești ale intimaților-reclamanți;
- cu privire la obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor bănești din anul 2001 și până în prezent Comuna de s-a reorganizat și școlile aparțin Comunei de, calitatea de angajator o are Inspectoratul Școlar, iar recurenta-pârâtă nu cunoaște dispozițiile contractului colectiv de muncă cu privire la acordarea primelor de vacanță.
Se solicită suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
Prin încheierea din 15 mai 2009, instanța a stabilit o cauțiune de 500 lei în sarcina recurentei-pârâte având în vedere cererea de suspendare a sentinței, la termenul din 29 mai 2009, recurenta a solicitat acordarea unui nou termen, deoarece din eroare a fost trecută pe chitanță ca deponent de în loc de recurenta, depunând această cauțiune abia la termenul din 12 iunie 2009, când instanța a acordat un termen în vederea comunicării motivelor de recurs către intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
La dosar s-au depus întâmpinări din partea Inspectoratului Școlar Județean A, în care se solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece potrivit Legii nr.215/2001 ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv al recurentei-pârâte, iar Inspectoratul Școlar Județean A nu are calitate procesuală pasivă în speța dedusă judecății.
Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că în mod corect a fost admisă prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2005, să se mențină dispozițiile sentinței instanței de fond cu privire la admiterea lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
În același dosar s-a depus întâmpinare și de către intimații-reclamanți prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar A "Muntenia" prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că în mod legal a fost obligată recurenta-pârâtă la plata drepturilor bănești, aceasta având calitate procesuală pasivă; în plus primele de vacanță au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă care este obligatoriu pentru părți. Au fost invocate în cuprinsul aceleiași întâmpinări decizii și sentințe pronunțate în țară care reprezintă practică judiciară în materie.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței până la pronunțarea recursului, aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect, la data de 26 iunie 2009, pe considerentul că s-a soluționat atunci când instanța a rămas în pronunțare pe recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a Comunei de, în baza nr.OG32/2001, precum și a Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului aprobate prin nr.HG538/2001.
De asemenea, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, în baza art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă astfel că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite, în timp ce Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, iar recurenta-pârâtă Comuna de este ordonator terțiar de credite.
sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate se efectuează astfel de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și alte venituri ale bugetelor locale, situație în care recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.286/2006, Consiliul Local are prerogativa de a aproba bugetul local conform competențelor sale și de a proceda la aprobarea fondurilor care, ulterior, în urma hotărârilor ce s-ar pronunța, sunt cuprinse în bugetul local, însă, așa cum s-a precizat mai, fondurile sunt redistribuite către recurenta-pârâtă, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune, în caz contrar s-ar ajunge la un blocaj juridic care ar conduce la imposibilitatea plății drepturilor bănești în favoarea intimaților reclamanți.
Invocarea de către recurenta-pârâtă a faptului că are în prezent dificultăți financiare, deși recunoaște că are calitate procesuală pasivă, nu poate fi luată în considerare de către instanță, atât raportat la dreptul intern, cât și la jurisprudența CEDO, știut fiind că nu pot fi ignorate drepturile justițiabililor ce țin de respectarea Constituției și a contractului colectiv de muncă ce reprezintă legea părților.
Nici a doua critică nu este fondată și anume aceea prin care se pretinde că drepturile bănești solicitate de către intimații-reclamanți au fost acordate în mod nelegal începând cu anul 2001 și până în prezent, deoarece din dispozitivul sentinței recurate, rezultă în mod clar că pentru perioada 2001-16.11.2005 a fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
De asemenea, nu poate fi invocată de către recurenta-pârâtă necunoașterea legii prin aceea că practic nu-i sunt cunoscute dispozițiile contractului colectiv de muncă, știut fiind că executarea acestor contracte este potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996 obligatorie pentru părțile semnatare, iar în ceea ce privește drepturile bănești acordate nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestor drepturi, dispozițiile art.37 lit.g din CCM fiind și în prezent în vigoare.
În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte că a avut loc o reorganizare administrativ-teritorială și că în prezent unitățile școlare aparțin Comunei de, se reține de către C că aceasta este pur gratuită, deoarece nu a fost dovedită în nici un fel de către recurenta-pârâtă, prin depunerea de înscrisuri în sensul celor precizate.
Față de cele arătate mai, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă COMUNA DE - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.201/CM/2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" în numele și pentru membrii săi de sindicat:, G, G, Tocilă, Cîmpuleanu, A, nu și pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B și ȘCOALA DE.
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 500 lei (fila 85 dosar) în favoarea recurentei-pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./29.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
