Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1216
Ședința publică din 20 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 2310 pronunțată la 29 mai 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții intimați și, precum și pârâții intimați Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect drepturi bănești, plata sporului de dispozitiv de 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor la dezbateri.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 13 decembrie 2007 sub nr. 9091/30, reclamanții, - magistrați în cadrul Judecătoriei Timișoara, - magistrați în cadrul Tribunalului Timiș, - magistrat în cadrul Curții de Apel Timișoara au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, după cum urmează:
- pentru reclamanții, și pentru perioada 17 decembrie 2004 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 noiembrie 2006 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 17 decembrie 2007,
pentru toți și în continuare la zi până la încetarea stării de discriminare,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 octombrie 2005 - 15 noiembrie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 decembrie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 31 decembrie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 31 iulie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 aprilie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 septembrie 2005,
- pentru reclamanta pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 decembrie 2006,
să oblige în solidar pârâții la calcularea și la plata actualizată a sumelor datorate, prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire; să oblige angajatorul Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunii privitoare la sporurile salariale menționate; să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că au un program de permanență ce presupune ca, periodic, după orele de program și în zilele nelucrătoare, să fie disponibili, iar în caz că este necesar, să se prezinte la sediul instanței pentru înregistrarea și judecarea unor cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurii arestării preventive, precum și a recursurilor declarate împotriva acestor măsuri dispuse de către judecători; că, deși au efectuat serviciu de permanență, nu au fost recompensați material pentru timpul în care sunt obligați să nu părăsească localitatea, pentru că în situația în care sunt solicitați, să se poată deplasa la instanță în cel mai scurt timp posibil.
Mai arată că le-a fost restrâns dreptul la libertatea de mișcare - drept fundamental garantat atât de legislația internă cât și de cea internațională, și s-a adus atingere și relațiilor sociale privind viața de familie și în societate, în condițiile în care nu au posibilitatea de a-și face un program normal pentru sfârșit de săptămână sau pentru sărbători pentru că, indiferent dacă este zi lucrătoare sau de, indiferent de oră, trebuie să fie a se prezenta la locul de muncă; că și pe perioada vacanței judecătorești sunt nevoiți să-și fragmeneteze concediul de odihnă.
Apreciază că sunt discriminați față de alte categorii de salariați care sunt remunerați pentru serviciul de permanență efectuat în aceleași condiții, cum sunt dispozițiile art. 11 din OG nr. 28/2003 aplicabile în cazul polițiștilor.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 25, 53 din Constituție, art. 13 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
In cauză au formulat cerere de intervenție intervenienții șu prin care au formulat pretenții ca și reclamanții însă pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 27 martie 2008, respectiv 1 decembrie 2007 - 27 martie 2008, fiind invocate aceleași temeiuri de fapt și de drept.
Prin sentința civilă nr. 2310 pronunțată la 29 mai 2008, instanța a admis acțiunea principală, a obligat pârâții la calcularea și plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, după cum urmează:
- pentru reclamanții, și pentru perioada 17 decembrie 2004 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 noiembrie 2006 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 17 decembrie 2007,
- pentru reclamanta pentru perioada 1 octombrie 2005 - 15 noiembrie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 decembrie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 31 decembrie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 31 iulie 2006,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 aprilie 2007,
- pentru reclamantul pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 septembrie 2005,
- pentru reclamanta pentru perioada 17 decembrie 2004 - 30 decembrie 2006, și în continuare până la încetarea stării de discriminare,
a admis cererile de intervenție formulate de intervenienții pentru perioada 16 decembrie 2007 - 27 martie 2008 și pentru intervenienta pentru perioada 1 decembrie 2007 - 27 martie 2008 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, a obligat pârâții la calcularea și plata actualizată a sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu data nașterii dreptului, a obligat pârâții Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților a mențiunilor aferente, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții, judecători în cadrul secției penale, au fost planificați în perioada 2004-2007 să efectueze serviciu de permanență, ce a presupus că, periodic, timp de mai multe zile pe lună, după orele de program și în zilele nelucrătoare, ei au fost disponibili de a se prezenta la sediul instanței pentru judecarea unor cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive, precum și soluționarea căilor de atac declarate împotriva măsurilor cu acest obiect pronunțate de judecătorii, fără ca, pentru orele în care au stat lunar la dispoziția angajatorului să li se acorde drepturi salariale suplimentare.
A reținut că altor categorii de bugetari le este acordat un spor de permanență prin dispozițiile art. 11 și 57 din OG nr. 64/2006 și că reclamanții sunt discriminați în condițiile în care se află în aceeași situație și nu beneficiază de recompense materiale pentru efortul depus și efectele acestuia în viața privată a angajatului.
A înlăturat argumentele pârâtului Ministerul Justiției potrivit cu care pretențiile reclamanților exced atribuțiilor puterii judecătorești, instanța constatând discriminarea și acordând despăgubiri pentru aceasta, că în acest sens sunt și dispozițiile alin. 15 din Directiva 2000/78/CE.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Justiției, recursuri înregistrate inițial la ÎCCJ B sub nr- și urmare a declarării ca neconstituționale a OUG nr. 75/2008 reînregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B ca pârât sau chemat în garanție, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
A mai solicitat instanței să reanalizeze cauza sub toate aspectele în conformitate cu rt. 3041cod procedură civilă.
Arata ca in mod greșit a soluționat prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece între el și reclamanți nu există nici o relație de serviciu sau de muncă și el nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat; că nu Ministerul Economiei și Finanțelor B hotărăște structura bugetului de stat și cuantumurile cheltuielilor detaliate ale ordonatorilor principali de credite, cu Parlamentul României, pe baza proiectului de buget elaborat de Guvernul României, care la rândul lui este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite; că în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor nu se poate reține nici o obligație de garanție sau despăgubire; că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă în litigiile de muncă.
In subsidiar, a arătat că cererea este lipsită de temei legal în condițiile în care actele speciale în materia salarizării magistraților nu prevăd sporul de dispozitiv.
Prin recursul declarat, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat casarea în parte a sentinței recurate în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a CNCD.
Arată că potrivit art. 27 din OG nr. 137/2000, judecarea acțiunii în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin discriminare se face cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei, acesta neavând calitatea de pârât, ci este citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Mai arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că are calitatea de pârât și a dispus obligarea la plată fără a face diferențieri între pârâți și că nu el a lezat drepturile și interesele reclamanților.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Arată că prin decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederilor art.1, art. 2 al. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Mai arată că pretențiile sunt parțial prescrise în condițiile în care vizează perioade de timp mai mari de trei ani, drepturile pretinse fiind supuse prescripției în termen de trei ani de la data nașterii dreptului.
Pe fond arată că sporul de permanență pentru judecători și asistenți judiciari nu este unul recunoscut de lege, deoarece nu este reglementat de nici un act normativ în vigoare; că dreptul la diverse sporuri nu este un drept fundamental apărat și garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului; că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Reclamanții și intervenienții intimați, deși legal citați, nu și-au exprimat punctul de vedere față de recursurile declarate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod greșit a interpretat instanța dispozițiile legale și a reținut calitatea procesuală pasivă a Consiliului Național al Discriminării în prezenta cauză.
Acțiunea reclamanților este o acțiune în despăgubiri rezultate din discriminare, acțiune care potrivit art. 27 din OUG nr. 137/2000 se judecă cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Acesta este citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
Între reclamanți și Consiliul Național al Discriminării nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea acestui consiliu la plata despăgubirilor în cazul în care se constată existența discriminării.
In mod corect a soluționat însă instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art.19 din Legea nr.500/2002 se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Sub aspectul fondului, prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale incidente speței, reținând în mod greșit că reclamanții și intervenienții au fost discriminați în cadrul raporturilor de muncă prin neacordarea unui spor de dispozitiv, spor de care beneficiază alte categorii de bugetari.
Este adevărat că în cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care,prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică,efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material, de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede in al său art. 11 că "polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
De un spor de dispozitiv in același cuantum ca și cel al polițiștilor beneficiază și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, dar și cei din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar. Drepturile salariale în discuție le sunt acordate categoriei de angajați menționată mai sus in temeiul art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În fine, art. 13 din Legea nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili dreptul la o "indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că nu există discriminăre intre reclamanți și intervenienți și celelalte categorii socio-profesionale, precum polițiștii și funcționarii publici din cadrul MIRA și că nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 și nici nu sunt încălcate normele dreptului comunitar în materie de nediscriminare în raporturile de muncă.
Instanța observă că in temeiul regulamentului de ordine interioara,reclamanții, magistrați, au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca timp de doar câteva zile pe lună, să fie disponibili a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea,ori,după caz asigurarea efectuării actelor de procedură in cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea,prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive.
Cu toate acestea, instanța observă că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor,ori a personalului din cadrul MIRA,care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, in considerarea efectuării unor misiuni permanente,care presupun că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului,această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții și intervenienții, pe de altă parte,sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează,având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal,insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă polițiștilor,pentru că,din motivele de fapt și de drept mai sus expuse,nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă,va admite recursurile declarate și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților și intervenienților ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 2310 pronunțată la 29 mai 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții intimați și, precum și pârâții intimați Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea principală și cererea de intervenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 august 2009.
Președinte, Judecător; Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
6.11.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
