Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1222/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1222/
Ședința publică din 22 august 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, Biroul Teritorial Harghita, cu sediul în M C,-,.207, jud. H și de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Adminsitrative, cu sediul în B, P-ța - nr.1 A, sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului H, cu sediul în M C, str. - nr.34, Direcția Generală a Finanțelor Publice - în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.685 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului H, Ministerul Economiei și Finanțelor au fost declarate în termenul prevăzut de lege, iar cel al reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual este tardiv. Toate cele patru recursuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamant, având în vedere că sentința instanței de fond a fost comunicată în data de 29 mai 2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 16 iunie 2008, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de lege și în raport de această excepție reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 15 noiembrie 2007 la Tribunalul Harghita, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și personalului contractual din cadrul -Biroul Teritorial IPJ H, a chemat în judecată pârâții B-prin Direcția generală juridică, H, B, H, solicitând obligarea pârâților la plata în favoarea membrilor sindicatului a drepturilor salariale reprezentând sportul de fidelitate și prima de vacanță, începând cu data de 15 noiembrie 2004 și până la zi, precum și în continuare, cu actualizarea sumelor în raport cu rata inflației. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului MIRA B să cuprindă în bugetul fiscal pe anul 2008-2009 sume necesare plății drepturilor solicitate. Prin precizarea de acțiune depusă ulterior, reclamantul a solicitat obligarea pârâților și la plata sporurilor menționate pe perioada 07.01.2000 - 15.11.2004, cu invocarea aceluiași temei legal.
În motivarea cererii, s-a relevat că membrii de sindicat sunt angajații IPJ H, având calitatea de personal contractual și potrivit art.49 din Legea nr.138/1999 sunt îndreptățiți la plata sporului de fidelitate și a primei de vacanță pe ultimii 3 ani. Reclamantul a făcut referire și la dispozițiile art.28 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, precum și la art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. În fine, reclamantul a relevat că suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor legale menționate privind sportul de fidelitate și prima de vacanță, echivalează cu retragerea acestui drept, ceea ce contravine prevederilor constituționale.
Prin sentința civilă nr.685 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul -Biroul Teritorial din IPJ H, formulată împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative-prin Direcția Generală Juridică B, Inspectoratul de Poliție al Județului H, Ministerul Economiei și Finanțelor și H; a obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 15.11.2004 - 15.11.2007, precum și pentru viitor; a obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 15.11.2004-15.11.2007, precum și pentru viitor; a obligat pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant începând cu data introducerii prezentei acțiuni, dobânda legală calculată asupra drepturilor stabilite pentru perioada 15.11.2004-15.11.2007; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul pentru anul fiscal 2008-2009 sumele necesare plății drepturilor stabilite prin hotărâre; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata indicelui de inflație aplicat sumelor cerute cu titlu de spor de fidelitate și primă de vacanță, pentru perioada 15.11.2004-15.11.2007; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sporului de fidelitate și prime de vacanță, pentru perioada 07.01.2000-15.11.2004.; a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 750 lei.
Împotriva sentinței civile menționate, s-a declarat recurs de către Sindicatul Național al polițiștilor și personalului contractual din cadrul IPJ H, solicitându-se modificarea în parte a hotărârii, rejudecarea pricinii și admiterea acțiunii civile introductive de instanță, prin prisma tuturor petitelor solicitate, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, se constată că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 29 mai 2008 iar recursul s-a declarat la 16 iunie 2008, deci cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicare prev. de art.80 din Legea nr.168/1999. În consecință, recursul declarat este tardiv iar recurentul nu a invocat nici un motiv temeinic care să justifice repunerea în termen, conform art.103 pr.civ. În contextul menționat, nu se impune analizarea motivelor de recurs invocate, urmând ca instanța de control judiciar să examineze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform art.304 ind.1 pr.civ.
În termen legal s-a declarat recurs în cauză și de către H, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată a reclamantului, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
În opinia recurentului, dispozițiile art.49 din Legea nr.138/1999 prevede sporurile și indemnizațiile cuvenite cadrelor militare din cadrul, însă aceste dispoziții nu se aplică și personalului civil din cadrul ministerului. Astfel, OUG nr.24/2000 nu instituie dreptul la spor de fidelitate și respectiv prima de concediu, pentru personalul contractual ce-și desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție. Ca atare, nu există nici un temei legal pentru a se acorda membrilor de sindicat sporurile solicitate, care revin în exclusivitate doar cadrelor militare din cadrul ministerului d e interne.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești s-a declarat recurs și de către Ministerul Internelor și reformei Administrative, solicitându-se modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile formulate de sindicatul reclamant, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.4 și 9.pr.civ. coroborat cu art.304 ind.1 pr.civ. În opinia recurentului, prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești acordând sporuri salariale și indemnizații personalului civil din cadrul ministerului d e Interne și care revine în exclusivitate numai personalului militar din cadrul ministerului. În acest sens recurentul face referire la disp.art.49 din Legea nr.138/1999 coroborat cu OG nr.38/2003 și OUG nr.24/2000. Se relevă că actele normative menționate nu instituie dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate pentru personalul contractual (civil) din MIRA, care nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
În fine, în cauză s-a declarat recurs și de către DGFP H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitându-se modificarea hotărârii primei instanțe în sensul celor ce urmează: constatarea lipsei calității procesual pasive a MEF în lipsa unui raport juridic de muncă dintre membrii de sindicat și acest minister; respingerea cererii de chemare în garanție formulată de MIRA, motivat de faptul că între cele două ministere nu există nici un raport juridic obligațional iar în materia litigiilor de muncă cererea de chemare în garanție este inadmisibilă; respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, pentru considerentele de fapt și de drept invocate de IPJ H și MIRA. În drept, s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. în sensul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Recursurile declarate de IPJ H, MIRA B și DGFP H sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.137 pr.civ. instanța de recurs urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de recurenți.
Astfel, se apreciază că în mod legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, deoarece potrivit HG nr.208/2005 și Legii nr.500/2002, acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. Rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. În plus, calitatea procesuală a MEF se justifică și prin faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, MIRA are calitatea de ordonator de credite iar plata drepturilor salariale solicitate de membrii sindicatului reclamant, nu poate avea loc decât după aprobarea dată de MEF, împreună cu ceilalți pârâți, aceștia fiind obligați concomitent de lege să aprobe sumele datorate.
Pe fondul cauzei, membrii sindicatului reclamant au calitatea de personal contractual în carul IPJ H, fiind salarizați potrivit OUG nr.24/2000. Cu toate acestea, art.49 din Legea nr.138/1999 arată că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev. la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În contextul în care membrii sindicatului reclamant lucrează în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiind de spor pentru condiții grele de muncă și norme de hrană, se apreciază că le sunt aplicabile disp.art.49 din Legea nr.138/1999. În caz contrar, ne-am afla în prezența unei discriminări flagrante între persoane fizice (salariați) în cadrul aceluiași minister, ceea ce contravine și dispozițiilor constituționale privind egalitatea de tratament.
Cu privire la temeiul legal pentru acordarea sporului de fidelitate și a primei de vacanță, se constată că aceste sporuri sunt reglementate prin art.28 din Legea nr.360/2002 și art.6, 37 alin.2 din OG nr.38/2003, context în care susținerea recurenților sub acest aspect este nefondată.
Chiar dacă primele de vacanță cuvenite polițiștilor au fost suspendate până la 31 decembrie 2006, prin legile bugetare anuale, prin acțiunile,promovate în justiție, polițiștilor li s-a recunoscut dreptul la prima de vacanță anuală. O situație similară se regăsește și în cazul sporului de fidelitate, plata acestui spor fiind suspendată pe parcursul anului 2005 însă prin acțiunile promovate în justiție s-a recunoscut polițiștilor dreptul la acest spor aferent anului 2005.
În fine, concluzionând că și personalul civil contractual din cadrul MIRA este îndreptățit la plata sporurilor solicitate, este de semnalat faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicațiuni a dispozițiilor Decretului 167/1958, privind prescripția extinctivă, prin acordarea sporurilor pe ultimii trei ani, precum și pe viitor, fără actualizare în momentul plății. În acest sens, art.1088 cod civil prevede că în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. În sensul menționat este corectă și soluția instanței de fond prin care s-a respins pretenția membrilor de sindicat pentru sporurile aferente perioadei 07.01.2000 - 15.11.2004, ca fiind prescrise.
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.4 și 9.pr.civ. recursurile declarate de IPJ H, MIRA B și DGFP H sunt nefondate și în consecință urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, Biroul Teritorial Harghita cu sediul în M C-, camera 207, județul H, și respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, P-ța - nr.1A, sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului H cu sediul în M C,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice H în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.685 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
.
Pronunțată în ședința publică din 22 august 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.09.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
