Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 130
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței nr.3431 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, reclamanții G, G, G, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă -, lipsind recurenții pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ, precum și intimații reclamanți, G, G, G, G, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra recursurilor de față.
Avocat pentru intimata reclamantă - pune concluzii de admiterea recursurilor declarate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, totodată solicită admiterea în parte a recursului formulat de Ministerul Justiției, în ceea ce privește cuantumul sporului de confidențialitate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 3431 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a admis in parte cererea formulata de petentii G, -, -, -, -, G, G, -, -, G, și, in contradictoriu cu intimatii Ministerul Finantelor Publice B, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Au fost obligați intimatii sa plateasca petentilor drepturile banesti reprezentand sporul de confidentialitate de 30% incepand cu 31.08.2004 pana la 31.08.2007 si in continuare, sume ce urmeaza sa fie actualizate cu indicele de inflatie incepand cu momentul datorarii pana la data platii efective.
A fost obligată intimata Tribunalul Gorj sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale petentilor.
S-a constatat prescrisă cererea pentru perioada 10.06. 2002 -31.08.2004.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petentii au calitatea de judecatori si respectiv de asistenti judiciari in cadrul Tribunalului Gorj.
Potrivit dispozitiilor art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare:" prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
De asemenea in conformitate cu disp. art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor omului:"Exercitatea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata in special pe sex rasa culoare limba religie opinii politice sau orice alte opinii origine nationala sau sociala apartenenta la o minoritate nationala avere, nastere sau orice alta situatie."
Observand legislatia care instituie dreptul anumitor categorii profesionale la plata unui spor de confidentialitate, respectiv criteriile in baza carora se acorda acest spor, se retine ca s-a nascut o forma de discriminare intre aceste categorii profesionale si categoria judecatorilor si aceea a asistentilor judiciari. Astfel, OG nr. 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii prevede acordarea unui spor de 30% de confidentialitate pentru "pastrarea confidentialitatii in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei ". De asemenea, prin OG 64/2006 privind salariazarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, prin OG nr 19/2006, OG nr. 10/2007, OG 6/2007 OG 24/2000 si alte acte normative s-a prevazut acordarea acestui spor salarial pentru personalul militar si functionarii publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, functionarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, personalul CNSAS si pentru alte categorii de salariati.
Sustinerea intimatei Ministerul Justitiei in sensul ca situatiile acestor categorii de salariati si categoria magistratilor si cea a asistentilor judiciari nu sunt comparabile intrucat difera statutul, drepturile si obligatiile, si acesta ar putea fi o stare de lucruri de natura sa justifice discriminarea in ceea ce priveste acordarea sporului de confidentialitate, nu poate fi primita. In acest sens se retine ca adevaratul criteriu care justifica acordarea sporului de confidentialitate il reprezinta informatiile, faptele, documentele confidentiale cu care aceste categorii profesionale lucreaza.Astfel nu este vorba exclusiv asa cum sustine intimata de "informatii clasificate, ci si de informatii, fapte si documente asupra carora prin natura functiei si deontologia profesionala, petentii trebuie sa pastreze si pastreaza confidentialitatea.
Astfel ne gasim chiar in situatia prezentata de Curtea Europeana care a apreciat ca discriminarea se produce atunci cand " persoane aflate in situatii analoage sau comparabile in materie, beneficiaza de tratament preferential si aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila".Desigur ca situatia magistratilor si cea a asistentilor judiciari este comparabila cu aceea a celorlalte categorii profesionale amintite mai sus chiar daca doar in ceea ce priveste caracterul confidential al informatiilor si documentelor cu care opereaza.
In ceea ce priveste cererea de acordare a sporului de confidentialitate pentru perioada 10.06.2002-31.08.2004, se constata ca este prescris dreptul material la actiune intrucat s-au nesocotit dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, fiind depasit termenul de prescriptie de 3 ani.
Referitor la cererea de a se efectua mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale petentilor, aceasta urmeaza sa fie admisa si sa fie obligata intimata Tribunalul Gorj sa efectueze aceste mentiuni in baza art. 6 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca.
Cererea de a se plati actualizarea sumelor reprezentand sporul de confidentialitate apare ca intemeiata si urmeaza sa fie admisa cu motivarea ca prin neeplata catre petenti a sporului de confidentialitate la timp s-a produs acestora un prejudiciu material care urmeaza sa fie acoperit prin actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflational care a facut ca in perioada de timp scursa de la momentul datorarii sporului pana la data platii efective sumele sa se devalorizeze continuu.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a admis in parte cererea, a obligat intimatii sa plateasca petentilor drepturile banesti reprezentand sporul de confidentialitate in procent de 15%-30%incepand cu 31.08.2004 pana la 31.08.2007 si in continuare, sume ce urmeaza sa fie actualizate cu indicele de inflatie incepand cu momentul datorarii pana la data platii efective, a obligat intimata Tribunalul Gorj să efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca ale petentilor si să constate prescrisă cererea pentru perioada 10.06.2002-31.08.2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
În motivarea recursului Ministerului Justiției, s-au arătat, în esență, următoarele:
Nu există temei legal pentru admiterea sporului de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
De asemenea, acordarea pentru viitor a sporului de confidențialitate echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar nu este recunoscut și protejat prin lege, nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
În mod eronat s-a reținut existența unei discriminări în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din Og nr. 137/2000, situația reclamanților nefiind comparabilă cu aceea personalului militar, funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, magistraților militari, membrilor plenului și a altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a personaluilui din aparatul CNCD, salariaților CNSAS.
De asemenea, informațiile gestionate de către reclamanți nu pot fi încadrate în categoria celor prevăzute de art. 20 alin. 3 din legea nr. 656/2002
Din punct de vedere al cuantumului, s-a arătat că sporul are o valoare de 15% din salariu, acest procent fiind valoarea maximă.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat practică judiciară considerată relevantă.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile 304 pct. 4 și pct. 9 cod. pr. civ.
În motivarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a arătat, în esență, că MEF nu are calitate procesuală pasivă, nefiind implicat, sub nici o formă, în raporturile de muncă dintre reclamanți și Ministerul Justiției.
Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că în mod nelegal a fost obligat la plata sumelor prevăzute în dispozitivul sentinței, întrucât, în conformitate cu dispozițiile OG nr.137/2000 este citat în cauză doar în calitate de expert, ci nu de pârât, astfel încât nu-i poate reveni vreo obligație derivând din dispozitivul sentinței.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată criticile formulate ca fiind parțial fondate, după cum urmează:
Prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președinte României și de Consiliul superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 și Legea nr. 304/ 2004.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de Legea nr. 567/2004.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de.
Magistrații, în temeiul art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/6 mai 2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Nerspectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată.
În același timp, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eotologic al persoalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hot. nr. 145/2005 a, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare au asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 3 din OG nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, la art 15 din OG nr. 6/2007, la art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, art. 15 din OG nr. 64/2006, art. 13 din OG. nr. 57/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 13 din OUG nr. 123/2003 și art. 13 din OG nr. 10/2007, s-a constatat că spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secretelorde stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de Legea nr. 50/2006 modificată și nici prin alte acte normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Invocându-se dispozițiile OG nr. 137/2000 modificată și completată de Legea nr. 324/2006 ce a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casție și Justiție că este justificată acordarea unui anumit spor tuturor salariaților care lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acestui spor, astfel că sporul de confidențialitate trebvuie acordat tuturor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
În consecință,judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în spoul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanțe.
Se constată însă fondată critica privind cuantumul sporului de confidențialitate, instanța de fond acordând, prin sentința recurată, un procent de 30% din salariul de bază, în loc de 15%, așa cum s-a stabilit de către instanța supremă, în recursul în interesul legii de care s-a făcut vorbire anterior.
Se va respinge ca nefondată critica privitoare la dispoziția potrivit căreia obligația de plată a sporului de confidențialitate s-a dispus și pentru viitor, fiind evident că, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, se impune acordarea acestor drepturi bănești, corespunzător atribuțiilor de serviciu ale reclamanților.
In privința recursului declarat de se reține că, prin dispozitivul sentinței recurate fost obligat, alături de ceilalți pârâți, la plata către fiecare reclamant a sporului de confidențialitate, reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective, deși în considerentele sentinței s-a reținut că această parte nu a fost chemată în judecată ca pârât, ci ca expert, pentru opozabilitatea hotărârii, potrivit art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Într-adevăr, din analiza art. 27 din OG nr. 137/2000, temei în baza căruia a fost introdus în cauză, rezultă că acestuia îi lipsește calitatea procesuală pasivă, neputând fi obligat la "a face ceva" în favoarea unei părți. Scopul introducerii D-ului în astfel de cauze, în sensul voinței reale a legiuitorului, este acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu al unei spețe prezentate instanței de judecată (de sprijini instanța de judecată la a dezlega drept și temeinic o pricină legală de încălcarea principiului nediscriminării), acest fapt neputând atrage calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
In baza celor expuse anterior, conform art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de și Ministerul Finanțelor Publice, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de acești pârâți, iar recursul declarat de Ministerul Justiției va fi admis, în sensul diminuării cuantumului sporului acordat, de la 30 la 15 %, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței, privind obligarea celorlalți pârâți la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate în cuantum de 15 %.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I
Admite recursurile formulate de pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței nr.3431 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, reclamanții G, G, G, G, .
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Finanțelor Publice și stabilește procentul sporului de confidențialitate la vor fi obligați ceilalți pârâți la 15%.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn. 3 ex.// 22 Ianuarie 2010
Red./ /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Cristina Raicea, Florica Diaconescu
