Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.2686/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - ROMÂNIA SRL și STAȚIA DE FERATE ( - BÎRSEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul contestator și avocat pentru intimata - ROMÂNIA SRL, lipsind intimat STAȚIA DE FERATE ( - BÎRSEȘTI )
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost motivat și declarat în termen, după care constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părților prezente asupra recursului de față.
vocat pentru recurentul contestator, pune concluzii de admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata intimata - ROMÂNIA SRL, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.2686/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a respins acțiunea precizată, formulată de petent, în contradictoriu cu intimata - România SRL, ca nefondată.
S-a luat act de renunțarea petentului la celelalte capete de acțiune
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petiționarul a fost salariatul unitatii intimate - România SRL, pe postul de impegat mișcare până la data de 06.04.2009, când i-a încetat contractul individual de muncă prin decizia nr.1/06.04.2009, în baza art.65 alin 1 Codul muncii, fila 33 din dosar.
La data de 13.05.2009 petentul a primit de la intimată suma de 10.781 lei reprezentând drepturi salariale solicitate, mai puțin 3 salarii compensatorii pentru care petentul a înțeles să formuleze o acțiune separată.
Pentru termenul din data de 27.05.2009 petentul a declarat că a renunțat la celelalte capete de cerere mai puțin la capătul de cerere prin care a solicitat acordarea de salarii compensatorii, fiindu-i acordate doar 9 salarii din 12 salarii cat s-a solicitat, iar pentru cele 3 salarii compensatorii petentul a înțeles să formuleze o acțiune separată.
Față de această stare de fapt văzând și art 269 (1) Codul muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, instanța respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond a ajuns la un acord cu intimata în sensul că i se va restitui carnetul de muncă, i se vor plăti cu titlu de salarii compensatorii 9 din cele 12 salarii prevăzute în carnetul de muncă, dacă-și retrage acțiunea privind anularea preavizului și a deciziei de concediere.
În acest sens s-a încheiat un acord scris în baza căruia a renunțat la judecarea capătului de cerere privind cele 9 salarii compensatorii achitate, urmând să promoveze separat o acțiune privind cele 3 salarii compensatorii neachitate. De asemenea, a renunțat și la capetele de cerere privind daunele morale și daunele compensatorii, însă nu a renunțat la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de școlarizare - reconversie profesională și a cheltiuielilor de judecată, instanța de fond reținând în mod eronat că a renunțat la toate capetele de cerere.
Intimata a formulat întâmpinare,arătând că nu a refuzat dreptul recurentului la plata cheltuielilor de reconversie profesională, conform dispozițiilor art. 85 alin.3 din CCM, însă aceste drepturi nu au fost solicitate de către contestator, prin adresarea unei cereri către unitatea intimată.
Recurentul a formulat concluzii scrise la care a adresat și notă justificativă privind cheltuielile de judecată efectuate.
Analizând recursul formulat de contestator, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea inițială, precizată ulterior, contestatorul a solicitat anularea preavizului nr.48/2009 și a deciziei de desfacere a contractului de muncă emisă de intimată, obligarea acesteia la plata a 12 salarii compensatorii, plata de daune morale, obligarea intimatei la restituirea în original a carnetului de muncă, cu plata de daune compensatorii de 50 lei/zi de întârziere până la restituirea în natură acestuia, obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de recalificare în alte meserii, exonerarea de la plata echipamentului de protecție și de lucru, precum și cheltuieli de judecată.
În urma acordului intervenit între contestator și intimată, contestatorul a renunțat parțial la cererile formulate, menținând capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor pentru reconversie profesională și a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea precizată, cu referire la capătul de cerere privind plata a diferenței de 3 salarii compensatorii, luând act de renunțare a petentului la celelalte capete de cerere.
Curtea constată că instanța de fond a luat act în mod nelegal de renunțarea contestatorului cu privire la soluționarea capătului de cerere privind plata cursurilor pentru recalificare și reconversie profesională, în condițiile în care prin cererile depuse la instanță filele 59 și 60 acesta a precizat în mod expres că nu renunță la plata de către intimată a echivalentului școlarizării sale.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în cauză impunându-se a se analiza incidența dispozițiilor art. 275 Cod pr.civilă, precum și momentul la care intimata a recunoscut parțial pretențiile contestatorului. Sub aceste aspecte, criticile formulate de recurent în motivele de recurs sunt întemeiate, astfel că aceasta echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Prin decizia XXI din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că în materia conflictelor de muncă se impune casarea cu trimitere nu numai în situațiile prevăzute expres la art.81 alin.2 lit.a și b din Legea 168/1999 ci și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 312 alin.3 și 5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul, va fi casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, care va avea în vedere și celelalte motive formulate de către contestator prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.2686/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - ROMÂNIA SRL și STAȚIA DE FERATE ( - BÎRSEȘTI ).
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn. 3 ex.//. 25 Ianuarie 2010
Red./ /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Cristina Raicea, Florica Diaconescu
