Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal împotriva Sentinței Civile nr. 1212/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Sănătatea al Spitalului Municipal L, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, consilier juridic și pentru reclamantul intimat avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar delegație de reprezentare, împuternicire avocațială, concluzii scrise și factură fiscală reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiuni formulate de intimat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le reiterează,cu cheltuieli de judecată conform facturi fiscale depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1212/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanți prin SINDICATUL SANATATEA AL SPITALULUI MUNICIPAL L, in numele membrilor de sindicat, si, in contradictoriu cu pirita SPITALUL MUNICIPAL L,și-n consecință a fost obligată pirita sa plătească angajaților suma de 975,20 lei, suma de 1064,47 lei, suma de 950,17 lei, suma de 609,88 lei si suma de 690,73 lei, reprezentând munca suplimentara efectuata in perioada 01.07.2006-31.12.2007, sume reactualizate cu rata inflației la data plătii efective.
Prin aceeași hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată la plata către sindicat a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, astfel: 1200 lei-onorariu avocațial si 800 lei, onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a depășit in prealabil excepția lipsei calității procesuale active a SINDICATUL SANATATEA AL SPITALULUI MUNICIPAL L in reprezentarea salariaților,pe care a respins-o, raportându-se la înscrisul depus de reprezentantul reclamantei din care rezulta ca toți cei 5 salariați care se regăsesc in actul procedural investitor de instanța îl împuternicesc pe reprezentantul ales al reclamantei sa-i reprezinte.
Asupra fondului acțiunii principale,Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 115/2004, "Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcții de execuție sau de conducere este considerată muncă suplimentară și se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor aplicat la salariul de bază", iar potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 si 2. "Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani".
Tribunalul a conchis că,atunci când un salariat prestează munca pentru angajatorul sau, acesta din urmă este dator a-l plăti pe acel salariat pentru munca prestata.
Judecătorii fondului au înlăturat apărarea formulata de pirita pe calea întimpinării scrise, aceea ca, angajatorul nu a solicitat efectuarea orelor suplimentare, motivat ca, in cazul in care salariatul ar fi dorit sa presteze munca este necesar acordul angajatorului.
Din probatoriul administrat in cauza -Interogator, Expertiza de specializate contabila- rezulta fara putința de tăgada ca, salariații, si, membrii ai sindicatului reclamant au prestat munca peste programul normal de lucru in favoarea piritei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Spitalul Municipiului L,recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.10.2009, solicitând casarea sentinței supusă reformării și rejudecarea cauzei,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,Curtea reține că acestea au vizat in esență ignorarea de către judecătorii fondului a prevederilor art. 10 alin.2 și 3 din OUG nr. 115/2004,ce impun o procedură specială,prealabilă efectuării valabile și acordării contravalorii orelor suplimentare,procedură constând in întocmirea unui referat din partea medicului șef de secție și un referat de aprobare pentru prestarea orelor peste durata normală a timpului de muncă.
S-a mai susținut de către recurent că personalul din cadrul laboratorului de analize medicale are un program de muncă de 7 ore pe zi conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate,context in care compensarea cu timp liber corespunzător este singura variantă de recompensare a muncii suplimentare.
Reclamanții intimați nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că au fost citați cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului,prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in dosarul de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1,art. 304 ind. 1/pr.civ.,Curtea constată că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente:
Cu privire la drepturile salariale pentru pretinsa efectuare de către reclamanți a orelor suplimentare ce depășesc durata normală a timpului de muncă,Curtea reține că aceasta este întemeiată pe prevederile art. 120 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, referitoare la adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei efective a muncii peste program, negociată prin contractul colectiv de muncă, spor care nu poate depăși 75% din salariul de bază al angajatului.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Sanitară pe anii 2005-2007, partenerii sociali au convenit prin art.113 alin.8) ca pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru,atunci când nu se poate acorda timp liber corespunzător plătit, sporul salarial este de 100% din salariu de bază.
. că,pentru a se ajunge la concluzia că autorii acțiunii beneficiază de sporurile salariale mai sus individualizate, este necesar ca din probele administrate in fața instanței de fond să rezulte că aceștia au prestat muncă peste durata timpului normal de lucru, împrejurare care a fost cunoscută și acceptată chiar și tacit de către conducerea unității.
Curtea constată că depășirea duratei normale a timpului de muncă de către o parte dintre angajații pârâtei rezultă cu certitudine din împrejurarea că,la sediul unității au fost păstrate pontajele și statele de plată pe baza cărora,in conținutul raportului de expertiză aflat in dosarul de fond, s-au individualizat orele suplimentare prestate de către fiecare dintre reclamanți in parte.
In plus, Curtea observă că prin răspunsul la interogatoriu aflat la dosarul de fond la fila 33,managerul spitalului recunoaște că in cursul anilor 2006-2007 reclamanții au prestat ore suplimentare,parțial achitate de către angajator,deși nu a fost respectată procedura prevăzută la art. 10alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivele de unitate.
Este adevărat că procedura, limitele și evidența concretă a orelor suplimentare este reglementată in mod expres de prevederile art.111, 117 și următoarele din Codul Muncii, norme care,in cazul concret al salariaților unității pârâte se completau cu dispozițiile contractelor colective aplicabile, insă tot atât de real este și faptul că nerespectarea acestor exigențe,care in mod evident cădeau in sarcina exclusivă a angajatorului, nu se pot constitui in argumente menite să înlăture pretențiile salariaților reclamanți pentru plata orelor muncite peste program. Cu alte cuvinte,Curtea nu împărtășește opinia recurentului potrivit căreia inexistența unui referat întocmit de șeful ierarhic, care să respecte rigorile art. 10 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil, ar conduce la concluzia că reclamanții nu pot pretinde să li se plătească orele suplimentare,pentru că,in caz contrar s-ar permite angajatorului să se prevaleze de propria culpă pentru a paraliza cererea salariaților.
Curtea nu identifică nici o dispoziție legală menită să limiteze mijloacele probatorii pentru dovedirea prestării orelor suplimentare. Dimpotrivă, efectuarea muncii peste programul normal reprezintă o chestiune de fapt,care poate fi dovedită prin orice mijloace de probă.
În fine, in lipsa unor dispoziții legale /contractuale exprese, nu prezintă relevanță nici împrejurarea că durata normală a timpului de muncă in cazul reclamanților este de 7 ore /zi, in loc de 8 ore/zi.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus reținute,Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului și va menține sentința instanței de fond,considerată legală și temeinică.
Cu privire la cererea accesorie a reclamanților,de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,in lipsa unei chitanțe liberatorii,care să ateste plata onorariului avocațial de către intimați,in condițiile art. 1191/civ., instanța de recurs reține că exigențele art. 274/pr.civ. nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Municipal împotriva Sentinței Civile nr. 1212/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 23.02.2010
Tehnored I//23.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
