Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1317/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1317
Ședința din Camera de consiliu din data de 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
**************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, privind recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 2384 din data 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Penitenciarul pentru Minori și Tineret C, Direcția Generală a Penitenciarelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.02.2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea apărătorului al recurentului reclamant de a pune concluzii scrise, instanța în conformitate cu prevederile art 146 și art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 2384 din data 11.06.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de, - ANP ȘI
A admis în parte acțiunea precizată, de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Penitenciarul pentru Minori și Tineret C, Direcția Generală a Penitenciarelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
A obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților către reclamant la plata sumelor reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază lunară pe perioada 04.11.2005 - 20.06.2006 și 8.05.2008 la zi și în continuare în considerarea calității de magistrat,actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Posibilitatea denunțării unilaterale a CCM prin demisie este o consecință a principiului egalității muncii, consacrat de art 41 alin 1 din Constituție, conform căruia " alegea profesiei și a locului de muncă unt libere ".
Demisia reglementată de art 79 presupune încetarea CCM, " demisia reglementată de art 79 presupune încetarea CCM după împlinirea unui termen de preaviz.
pe care îl impune legea, are scopul de a oferi angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel,consecințele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a CCM.
Termenul de preaviz operează, în cazul demisiei, in favoarea angajatorului, și în virtutea legii, chiar dacă, nu a fost menționat. de salariat in cererea de demisie.
In concret, numai angajatorul se poate prevala, așadar, de dispozițiile privind activitatea salariatului in perioada de preaviz.
Potrivit art 65 alin 1 lit a, din Lg 303 / 2004, " judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție in următoarele cazuri . a ) demisie, eliberare ce se dispune prin decret al Președintelui României la propunerea.( art 65 alin 2 din lege ).
Potrivit art 65 alin 5 " in cazul in care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcție prin demisie, poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezenta judecătorului sau procurorului, este necesară ".
In cauza dedusă judecății nu s-a stabilit un asemenea termen, acest demers fiind atributul exclusiv al -ului, fiind reglementat ca o posibilitate nu ca o obligație.
Așadar, in lipsa termenului de 30 de zile, in care demisia va deveni efectivă ( termen pe care -ul il poate acorda sau nu ), încetarea raporturilor de muncă operează în chiar momentul manifestării voinței salariatului, cu privire la obligațiile pe care le are față de angajator, dar, din data emiterii decretului de eliberare, cu privire la drepturi.
a voinței sale liber manifestate, salariatul nu poate reveni asupra demisiei dacit cu acordul angajatorului, care poate fi atât expres cit și tacit, rezultând, de pildă, din neîmpiedicarea salariatului de a-și desfășura in continuare activitatea, după momentul in care acesta și-a exprimat voința in scopul încetării contractului.
In cauză, nu s-a făcut dovada că salariatul demisionar, și-ar fi continuat activitatea inițială, aceea de judecător la Tribunalul București.
Este adevărat că prin sentința nr 61/22 02 2007 Curții de APEL CRAIOVA, irevocabilă prin decizia 4106/26 10 2007, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decretul de eliberare din funcția de judecător a fot anulat, insă această anulare operează ca o repunere in situația anterioară, acea de judecător la Tribunalul București, tribunal cu o încărcătură de 871 de cauze / judecător in anul 2007 ( fila 17 in dosarul -).
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că, in cauză, nu a fost vorba de o detașare.
poate fi dispusă numai in cadrul altei unități care face o solicitare in acest sens, către unitatea expeditoare.Această idee rezultă cu claritate atât din dispozițiile codului muncii cit și din dispozițiile art 58 alin 1 din Lg 303/2004 " dispune detașarea .la solicitarea acestor instituții. ."
Așa cum rezultă și din doctrina, contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul inițial se suspendă pe perioada detașării, in ceea ce privește efectele esențiale, fiind cedat temporar angajatorului la care s-a făcut detașarea ( C, tratat de Dreptul, Volumul I, Editura. B 2003, pag 462).
Cauza dedusă judecății, se impune a fi analizată și prin instituția bunei credințe.
Potrivit art 8 alin 1 din Codul Muncii " Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe ".
Reclamantul avea calitatea de judecător la o instanță cu o încărcătură de peste 800 de cauză / judecător anual. După o perioadă de numai 1 an 8 luni și 8 zile, in care a activat ca judecător de judecătorie, la Tribunalul București iși desfășoară activitatea doar 3 luni și 23 de zile ( 15 02 2006 - 07 06 2006 ), după care formulează cererea de demisie.
Împrejurarea că magistratul participă la un concurs pentru ocuparea unui post ce presupunea schimbarea felului muncii, ( la data de 04 03 2006 reclamantul avea calitatea de judecător de tribunal, doar de 2 săptămâni ) denotă neînțelegerea și de aici încălcarea dispozițiilor art 8 alin 2 din Codul Muncii: " pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, in condițiile legii și ale CCM ".
B credință este prezumată. Atunci când lipsește buna credință ne situăm pe tărâmul relei credințe ( o altă variantă, intermediară, nefiind posibilă ), care poate fi rezultatul dolului, al violentei, al fraudei la lege, sau al abuzului de drept.Dacă există in drept instituția fraudei la lege, cu atât mai mult, pe tărâmul relei credințe, se poate uza și de frauda la o hotărâre judecătorească ce a consacrat un lucru judecat ca fiind adevărat. In concret, este cazul hotărârilor privind anularea Decretului prezidențial privind eliberarea din funcție.
La data judecării prezentei cauze, reclamantul are calitatea de magistrat militar cu grad de colonel, conform Ordinului nr MP 1333/19 12 2008, activând, așadar, la o instanță cu un număr de 41 de cauze / judecător in anul 2008, in comparație cu încărcătura de 1035 de cauze / judecător la instanța de unde s-a transferat.
B credință a magistratului care așa cum rezultă din Hotărârea nr 86/25 02 2009, a - Secția pentru judecători, și " a invocat faptul că dorește să urmeze o carieră de magistrat militar " trebuie analizată prin raportarea situației de fapt la dispozițiile legale.
Tribunalul a constatat că, ofițerul magistrat care are vârsta de 54 de ani 4 luni și 20 de zile la data aprobării transferului ( născut la 5 10 1984 ) va urma cariera de magistrat militar " in activitate " doar timp de 7 luni, cu respectarea art 92 din Lg 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care reglementează limitele de vârstă în grad, in an, până la care ofițerii pot fi menținuți in activitate, după care, va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege ce se acordă militarilor la trecerea in rezervă.
Tribunalul a constatat că o carieră de magistrat militar nu se poate dezvolta pe durata a 7 luni de activitate și, atunci, cererea de transfer grevată pe această idee nu se poate alinia principiului bunei credințe,in raporturile de muncă.
Dintr-o altă perspectivă, tribunalul a constatat că, in perioada 19 12 2008, data când magistratul a dobândit calitatea de ofițer in activitate, și data de 25 02 2009, data când a fost obținut transferul, acesta a încălcat și disp. art 5 alin 1 din Lg 303 / 2004 in conformitate cu care, " funcțiile de judecător .sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private ".
O minimă diligentă impunea ca magistratul să informeze de îndată Consiliul de conducere al instanței și / sau -ul împrejurării că pentru o perioadă de timp, oricare ar fi întinderea acesteia, funcția de judecător la Tribunalul București se suprapune cu calitatea de ofițer in activitate in structurile Ministerului Apărării Naționale, calitate care in conferea, cel puțin, drepturile prev de art 9 din Lg 80/1995.
In motivarea cererii de chemare in judecată, reclamantul a invocat și ideea de discriminare constând in faptul că este privat de drepturile pe care le au ceilalți magistrați - directori de penitenciar.
Susținerea reclamantului grevată pe ideea de discriminare este neîntemeiată și, pentru considerentele următoare va fi înlăturată.
Noțiunea de discriminare cuprinde,in mod obișnuit, cazurile in care un individ sau un grup este, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, mai puțin bine tratat dacit altul.Astfel, pentru a se putea discuta despre discriminare, trebuie îndeplinite două condiții: existenta unei diferențe de tratament și lipsa unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament.
Dacă reclamantul suportă, în opinia sa, o diferență de tratament privind drepturile salariale, prin comparație cu ceilalți magistrați directori de penitenciare, împrejurarea că -ul nu a emis decizia de detașare in condițiile legii, justifică, obiectiv și rezonabil,această diferență de tratament.
În momentul încadrării pe post, reclamantul nu mai avea calitatea de magistrat urmare a demisiei.
Redobândirea calității de magistrat prin anularea decretului de eliberare din funcție, nu-l face și magistrat director de penitenciar ci îl repune in situația anterioară demisiei, aceea de magistrat judecător la Tribunalul București.
In consecință, tribunalul a constatat că, in cazul reclamantului, nu este vorba de discriminare.
Dimpotrivă, discriminarea ar apărea dacă, i s-ar acorda reclamantului aceleași drepturi ca și cele pe care le au ceilalți magistrați directori de penitenciar care au ajuns in funcția respectivă cu respectare strictă a tuturor condițiilor impuse de lege.
S-ar ajunge ca la situații vădit diferite, să se aplice același tratament fără o justificare obiectivă și rezonabilă, creând astfel ceea ce practica și doctrina CEDO a consacrat prin ideea de discriminare pozitivă.
In consecință, tribunalul a respins cererea privind drepturile salariale ale directorului de penitenciar in considerarea calității de magistrat.
Cât privește sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică tribunalul a constatat următoarele:
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța a constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța a constatat că cererea reclamantului privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Cum obligația de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, instanța constatată că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Având în vedere decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001, faptul că până în prezent nu există o prevedere legală clară, care să nu lase loc de interpretare prin care să se acorde reclamantului sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe care pârâții să o respecte efectiv, faptul că dreptul reclamantului este recunoscut în baza deciziei în recurs în interesul legii care face o interpretare unitară a unor prevederi legale, instanța va obliga pârâții să acorde sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 și în continuare, în viitor.
Fiecare dintre pârâți au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost respinsă pe următoarele considerente:
Calitatea procesuală ( legitimatio ad causam ) nu implică cu necesitate existenta unei identități intre persoana pârâtului și persoana celui obligat in raportul de drept substanțial; este suficientă doar justificarea dreptului și a obligației unei persoane de a participa ca parte in procesul civil.Calitatea procesual pasivă a pârâților este o calitate ordinară in care îndreptățirea de a participa la activitatea judiciară se determină prin intermediul împrejurărilor de fapt expuse de reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecată.
Împrejurările concrete in care reclamantul își derulează raporturile de muncă, fac ca toți pârâții nominalizați să aibă calitate procesuală, pasivă, respectiv calitate ce rezultă din îndreptățirea reclamantului de a-i chema in judecată, deoarece, se află în raporturi juridice cu toți pârâții.
In consecință, excepția lipsei calității procesuale invocată de fiecare dintre pârâți a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul invoca următoarele:
Ca a solicitat obligarea paratilor la plata sporului de risc si suprasolicitare de 50% pentru perioada 20.06.2006 - 08.11.2008, la nivelul unui magistrat încadrat ca director la Penitenciar.
Ca la data de 15.05.2009 si-a dat demisia din magistratura, iar la data de 20.06.2006 a fost numit director la
Ulterior a formulat cerere de retragere a demisiei, decretul de eliberare din funcție fiind totuși publicat in.
Datorita modului nelegal de emitere al decretului, in urma contestației, instanța a dispus anularea decretului.
In aceste condiții a luat act de menținerea neîntrerupta a calității de magistrat si a dispus detașarea la.
Astfel este evident ca prestând aceeași activitate pe toata aceasta perioada nu poate fi prejudiciat salarial de un fapt pentru care nu este culpabil, anume emiterea decretului de eliberare din magistratura.
Ca instanța de fond nu motivează in nici un fel respingerea cererii, ci face o analiza critica a carierii, criticând hotărârile judecătorești de anulare a decretului ca fiind abuzive.
Ca instanța nu a ținut cont de faptul ca prin anularea decretului de eliberare din magistratura a redevenit magistrat retroactiv si pe cale de consecința a fost magistrat toata aceasta perioada de timp.
Ca instanța de fond este in eroare concluzionând ca prin neprezentarea de către parati a înscrisului prin care si-a manifestat disponibilitatea schimbării locului de munca nu se poate dovedi inițiativa de schimbare a locului de munca.
Ca din cuprinsul hotărârilor din 06.04.2006 si 10.05.2006 rezulta clar existenta acordului pentru schimbarea locului de munca, cererea instanței fiind inutila.
Ministerul Justiției arata in motivele de recurs următoarele:
Ca in mod greșit instanța de recurs a respins excepția calității procesuale pasive si a obligat la plata drepturilor respective, atât timp cat reclamantul nu si-a desfășurat si nu isi desfăsoară activitatea in cadrul Ministerul Justiției, neexistând nici un raport de munca cu acesta.
Ca in perioada 20.06.2006 - 07.05.2008, reclamantul a avut calitatea de director la C, aceasta instituție având calitatea de angajator iar, ulterior de la data de 08.05.2008 pana la data de 01.04.2009, reclamantul a avut calitatea de judecător la Tribunalul București.
Faptul ca Ministerul Justiției are calitatea de ordonator de credite nu înseamnă ca poate fi obligat si la plata drepturilor salariale.
Ca potrivit OUG 27/2006, salarizarea judecătorilor si procurorilor militari se asigura de, rezultând cu certitudine ca Ministerul Justiției nu are nicio atribuție in ceea ce privește salarizarea magistraților militari.
Ca instanța de fond a omis faptul ca la data de 27.05.2009, Curtea Constituționala a pronunțat Decizia 838/2009 prin care a constat existenta unui conflict juridic de natura constituționala intre autoritatea judecătoreasca, Parlament si Guvernul României cu privire la posibilitatea autoritatii judecătorești sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege, ori sa efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Ca după pronunțarea deciziei, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de către ICCJ.
Ca intre cele doua hotărâri, decizia nr. 21/2009 a ICCJ si decizia 828/2009 a Curții Constituționale are prioritate decizia constituționala, fiind suverana.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamantul a formulat următoarele cereri:
1.Obiect: drepturile salariale calculate la nivelul veniturilor magistraților care îndeplinesc funcția de director de penitenciar pe perioada iunie 2006 - octombrie 2008;
Cauza: se invoca faptul ca prin sentința de anulare a decretului, operează cu efect retroactiv calitatea de magistrat si ca atare are dreptul la plata drepturilor salariale aferente calității de magistrat.
Se invoca totodată ca in mod nelegal s-a dat valoare unei demisii deja retractate prin decretul de eliberare, situația anulata prin sentința Curții de Apel.
Exista o stare de discriminare de natura a crea un prejudiciu, ca urmare a incalcarii unor drepturi recunoscute prin hotărâri judecătorești.
2. Obiect: plata diferențelor de diurna.
3. Obiect: plata sporului de 50% pe ultimii 3 ani si in continuare.
Paratii chemați in judecata, astfel cum au fost precizați de către reclamant sunt Ministerul Justiției, Administrația Naționala a Penitenciarelor si Penitenciarul d e Minori si Tineri
Cu privire la situația de fapt se rețin următoarele:
La data de 07.06.2006, Președintele României a emis Decretul nr. 816, reclamantul, magistrat al Tribunalului București, fiind eliberat din funcția de judecător.
Începând cu data de 20.06.2006 reclamantul a fost numit director al C, Ministerul Justiției emițând Ordinul nr. 1537/C/2006.
La data de 22.02.2007, Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința nr. 61/2007 a anulat Decretul nr. 816/2006, sentința irevocabila prin respingerea recursului la data de 26.07.2007.
La data de 20.03.2008, Consiliul Superior al Magistraturii emite Hotărârea nr. 282/2008 prin care revoca in parte Hotărârea 335/2006, respectiv cu privire la eliberarea din funcția de judecător a reclamantului.
La data de 08.05.2008 prin Hotărârea nr. 420/2008, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus detașarea reclamantului de la Tribunalul București la Ministerul Justiției, începând cu data de 08.05.2008.
Începând cu data de 08.05.2008, Ministerul Justiției stabilește drepturile salariale ale reclamantului pe perioada detașării, drepturi cuantificate in conținutul ordinului respectiv, aferente funcției de magistrat si sporurilor specifice locului de munca.
Începând cu data de 01.04.2009, reclamantul este transferat de la Tribunalul București la Tribunalul Militar Teritorial B in baza Hotărârii nr. 87/2009 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, Curtea distinge, din punct de vedere al activității, intre mai multe perioade, raportându-se la întreaga perioada solicitata prin acțiune:
Perioada cuprinsa intre data eliberării din funcție si data numirii in funcția de director la C( 20.06.2006).
Perioada 20.06.2006 - 20.03.2008(data revocării hotărârii de eliberare din funcție), perioadă in care reclamantul a îndeplinit funcția de director penitenciar, fiind încadrat in funcția de inspector de specialitate gradul I, personal contractual, așa cum rezulta din cele precizate de către
Perioada 20.03.2008 - 08.05.2008, la aceasta ultima data dispunându-se detașarea magistratului la Ministerul Justiției si stabilirea drepturilor salariale având in vedere si calitatea acestuia de magistrat, prin ordinul ministrului.
Din actele existente la dosar se desprinde ideea ca in aceasta perioada, reclamantul a beneficiat de doar de drepturile aferente funcției de director.
Perioada 08.05.2008 - 01.10.2008, la aceasta ultima data încetând perioada de detașare, așa cum rezulta din mențiunile existente in carnetul de munca.
Perioada 01.10.2008 - 01.04.2009, perioada in care a funcționat ca judecător in cadrul Tribunalului București.
Si perioada ulterioara datei de 01.04.2009, in care reclamantul îndeplinește funcția de judecător militar in cadrul Tribunalului Militar București.
Fiecare din aceste perioade presupune un regim juridic distinct sub aspectul funcțiilor deținute, angajatorului, efectelor juridice, drepturile bănești solicitate de către reclamant fiind distincte din punct de vedere al regimului juridic. O analiza corecta a cererilor formulate de către reclamant nu se poate realiza decât prin analizarea temeiului de drept al acestora si al situației de fapt si drept raportata la fiecare din perioadele respective.
In drept, se rețin următoarele dispoziții: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor: Art. 58 - (1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detașarea judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituții, precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale. (3) În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești. Art. 74 - (4) Judecătorii și procurorii militari sunt militari activi și au toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate. (5) Salarizarea și celelalte drepturi cuvenite judecătorilor și procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naționale, în concordanță cu prevederile legislației privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și cu reglementările referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ și, respectiv, de salariat civil al acestui minister. OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției Art. 12 - (1) Pe perioada delegării și a detașării, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați. Dacă indemnizația și celelalte drepturi salariale prevăzute pentru funcția în care sunt delegați sau detașați sunt mai mici, aceștia își păstrează indemnizația de încadrare brută lunară și celelalte drepturi bănești. (2) Drepturile care se acordă pe timpul detașării se suportă de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea. Art. 14 - (1) Judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, beneficiază, pe durata detașării, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară a funcției de execuție corespunzătoare nivelului instanței sau al parchetului și vechimii pe care o au la data detașării, și de indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere pe care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale. Art. 1 - (2) Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naționale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ.
Tribunalul prin sentința recurată a obligat paratul la plata sporului de 50% pentru perioada 04.11.2005 - 20.06.2006 si 08.05.2008 la zi, respingând celelalte cereri.
Considerentele Tribunalului in pronunțarea soluției privesc modul de susținere a examenului de numire in funcția de director de penitenciar, analiza in fond a faptului demisiei si revocării acesteia, concluzionând ca in cauza nu a operat detașarea.
Aceste motive sunt straine de natura pricinii.
Astfel, Curtea constata ca numirea in funcția de director de penitenciar a fost dispusa de către ministrul justiției prin ordin, ordin care nu a fost contestat, producându-si efectele pe întreaga perioada pentru care a fost emis.
In ceea ce privește demisia si revocarea demisiei, acestea au făcut obiectul analizei instanței de judecata care, prin sentința nr. 61/2007, dând relevanta juridica actului de revocare, a anulat decretul nr. 816/2006, hotărârea având putere de lucru judecat.
Considerentele privind analiza cauzei prin prisma instituției bunei credite, raportata la demersurile pe care reclamantul a inteles sa le efectueze in cariera sa profesionala, nu au legătura cu cererile formulate către instanța, atât timp cat acesta a solicitat plata unor drepturi salariale de care ar fi fost privat sau de care ar fi trebuit sa beneficieze in temeiul legii salarizării sau ca urmare a efectelor sentinței Curții de APEL CRAIOVA.
Considerentele Tribunalului sub acest aspect nu conduc la o analiza fondului cauzei.
Astfel, data fiind complexitatea cererilor formulate, complexitate ce rezulta din regimul juridic diferit al situațiilor in care s-a aflat reclamantul in diferitele perioade de timp mai sus expuse,se impunea ca instanța de fond sa stabilească sub aspectul obiectului, cauzei si părtilor cadrul procesual.
Sub aspectul subiecților pasivi, angajatorilor, instanța trebuia sa pună in discuția părtilor si sa stabilească care sunt eventuali debitori: Tribunalul București, Ministerul Justiției, Ministerul d e Apărare Naționala. Acesta datorita faptului ca in perioadele respective de timp, reclamantul s-a aflat in raporturi juridice de munca distincte din punct de vedere al angajatorilor.
Sub aspectul obiectului se retine aceeași situație.
Instanța avea obligația sa stabilească natura drepturilor solicitate de către reclamant, drepturi salariale, despăgubiri, in funcție de temeiul juridic invocat.
Astfel, reclamantul a solicitat pe langa sporul de 50%, reprezentând drept salarial si diferențele datorate ca urmare a neaplicării legii de salarizare a magistraților.
Sub acest ultim aspect, reclamantul le precizează fie ca fiind drepturi salariale, fie ca fiind despăgubiri.
In mod evident in perioada respectiva, reclamantul nu a avut calitatea de magistrat detașat la, ci aceea de inspector de specialitate gradul
Ca urmare a anularii decretului prin hotărâre judecătoreasca, acesta si-a redobândit calitatea de magistrat si a obținut detașarea.
Sub acest aspect, instanța trebuia sa analizeze efectele hotărârii judecătorești cu privire la situația reclamantului, natura juridica a drepturilor solicitate de către reclamant, drepturi salariale sau despăgubiri ca urmare a anularii unui act administrativ - decretul.
Instanța nu a arătat considerentele de fapt si drept pentru care nu a acordat drepturile de 50% pe perioada 20.03.2008, data revocării hotărârii de eliberare din funcție si 08.05.2008 si motivele pentru care a obligat Ministerul Justiției si pentru drepturile aferente perioadei in care reclamantul funcționează ca judecător militar.
Având in vedere cele mai sus reținute, se constata ca instanța de fond sub anumite aspecte nu a analizat cauza in fond, iar sub alte aspecte motivele reținute sunt străine de natura pricinii.
In raport de prevederile art. 312 alin. 3 teza 2 Codul d e procedura civila, potrivit cu care daca sunt întemeiate mai multe motive, din care unele atrag casarea, iar altele modificarea, instanța de recurs va casa in întregime hotărârea pentru a asigura o judecata unitara, urmează sa admită recursul, sa caseze sentința si sa trimită cauza spre rejudecare.
In rejudecare, instanța de fond va analiza cauza sub toate aspectele mai sus menționate, stabilind cadrul procesual sub aspectul obiectului părtilor si cauzei, ținând cont de situațiile juridice distincte in care s-a aflat reclamantul in perioadele menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 2384 din data 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Penitenciarul pentru Minori și Tineret C, Direcția Generală a Penitenciarelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud..04.2010.
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
