Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1342
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea declarate de către reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat și pârâții GRĂDINIȚA cu PROGRAM PRELUNGIT NR.3 L și DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, în calitate de reprezentantă a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1516/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI L - INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI L și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, pentru pârâtul intimat Inspectoratul Școlar Județean T, consilier juridic, lipsă fiind pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și pârâții intimați Primăria Municipiului L-Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se depun la dosar împuternicirea avocațială și delegația de reprezentare.
Se comunică reprezentantului reclamantului-recurent un exemplar de pe întâmpinarea depusă de pârâtul intimat Inspectoratul Școlar Județean
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a fi obligați toți pârâții la plata drepturilor salariale solicitate. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Inspectoratul Școlar Județean T, susține că în mod corect a fost respinsă de prima instanță, fiind reținut în mod just că acesta are calitate procesuală pasivă. Cu privire la venituri, susține că acestea există, însă, datorită managementului defectuos, nu sunt redistribuite corect.
Reprezentanta pârâtului-intimat Inspectoratul Școlar Județean T solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Arată că în Contractul colectiv de muncă este specificat clar cine trebuie să plătească aceste drepturi și care este sursa de venituri, astfel că titularul obligației de plată este doar unitatea de învățământ
Reprezentantul reclamantului-recurent susține că deține hotărâri care au și fost executate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 1516/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, împotriva pârâților Grădinița cu program prelungit nr.3 L, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, Primăria Municipiului L - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului L și Inspectoratul Școlar Județean T și pârâta de I, unitate de învățământ, a fost obligată la plata primelor de vacanță, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că pretențiile reclamanților, având ca obiect plata unor sume cu acest titlu, apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
A mai reținut instanța că existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), așa încât apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Instanța de fond a apreciat că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ pârâte. In concluzie,existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Împotriva sentinței civile nr.1516/5.06.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței supusă reformării, în sensul obligării la plata drepturilor salariale ce au făcut obiectul acțiunii principale și a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului L și Primăria Municipiului L - Instituția Primarului.
Reclamanții au susținut că în mod greșit instanța de fond, deși a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului L și Primăria Municipiului L - Instituția Primarului și a admis in totalitate acțiunea, în dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâta Grădinița cu program prelungit nr.3 L, care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a învățământului, prima de vacanță putea fi plătită, în totalitate, din veniturile proprii ale unității de învățământ, iar aceasta nu a realizat venituri proprii pentru a putea onora solicitările reclamanților.
Pe de altă parte, se susține că, față de prevederile Legii nr.128/1997, ale art.1 alin.2 din O: nr.146/2007 și ale art.12 din Legea nr.130/1996, unitatea de învățământ nu poate aplica clauza din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a învățământului, deoarece dreptul la prima de vacanță nu a fost prevăzut de dispozițiile legale aplicabile reclamanților.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 și art.3041 Cod de procedură civilă.
În fine, prin recursul declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, s-a solicitat în principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul susține că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic de muncă, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului, în limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500 /2002 privind finanțele publice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.3041 Cod de procedură civilă.
Pârâtul-intimat Inspectoratul Școlar al Județului Tad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, potrivit art.167 din Legea nr. 128/1997, art.16 din nr.HG2192/2004 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar, această obligație revenind consiliilor locale, în calitate de ordonatori principali de credite, astfel că nu se poate reține o obligație de plată în sarcina Inspectoratul Școlar al Județului
Intimații Consiliul Local al Municipiului L și Primăria Municipiului L - Instituția Primarului nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursurile declarate de către reclamanți, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T are, așa cum corect a reținut instanța de fond, calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic. Astfel, art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau în sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului L și a Primăriei Municipiului L - Instituția Primarului, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Consiliului Local al Municipiului L și a Primăriei Municipiului L - Instituția Primarului, aceștia au calitate procesuală pasivă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți a fost soluționată în mod corect de către prima instanță, în sensul că nu este întemeiată.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Școlar Județean T și a unității administrativ-teritoriale, nu același lucru se întâmplă in privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea reține că, intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context în care părți în proces sunt, în principiu, numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare), care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că, într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut, în sarcina acestui minister, atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul Muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus-menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art.37 din aceste contracte prevede că: "- convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
În ceea ce privește lipsa veniturilor proprii, instanța reține că pârâta-recurentă Grădinița cu program prelungit nr.3 L, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că nu realizează venituri proprii.
Văzând și prevederile art. 2 din Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr.1942/2004, potrivit cărora județul T nu se regăsește printre județele ce intră sub incidența Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prin urmare, raportat la cele menționate anterior, la motivele de fapt invocate și la prevederile art. 304 pct.8 și pct.9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul declarat de către pârâta Grădinița cu program prelungit nr.3 L este nefondat.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 3041și art. 312 alin.1 - alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta Grădinița cu program prelungit nr. 3 L ca nefondat și va admite recursurile declarate de către reclamanți, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca fiind întemeiate.
Pe cale de consecință, va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât și va obliga pârâta Grădinița cu program Prelungit nr.3 L, Primăria Municipiului L - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului L și Inspectoratul Școlar Județean T la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă GRĂDINIȚA cu PROGRAM PRELUNGIT NR.3 L, împotriva sentinței civile nr. 1516/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de către reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, precum și de către recurenta DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T, în calitate de reprezentantă a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1516/5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și, pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
Obligă pârâta Grădinița cu program Prelungit nr.3 L, Primăria Municipiului L - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului L și Inspectoratul Școlar Județean T la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./21.10 2009
Thred.VM./.21.10.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
