Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.7233.-
DECIZIA CIVILĂ NR.222/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra apelurilor declarate de către reclamanții și și de către AVAS împotriva sentinței civile nr.947/21.04.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.4166/2005, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului L și SC SA L, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra apelurilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 octombrie 2009, apoi pentru data de 22 octombrie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.4166/2005 la Tribunalul Timiș, reclamanții și au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții SC SA L, Primarul Municipiului L și Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului să constate că preluarea nemișcătorului supraindividualizat în patrimoniul statului a operat fără titlu valabil și constatând nevalabilitatea titlului statului să lipsească de efecte juridice - constatând nulitatea absolută - a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.352/30.04.2006 în procesul de privatizare, între pârâta 3, pe de o parte, și pârâta 1, pe de altă parte, și avea configurația juridică a unui act juridic de înstrăinare, obligarea pârâtei 3 la emiterea actului final al procedurii necontencioase reglementată de Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.947/PI/21.04.2006, pronunțată în dosarul nr.4166/2005, Tribunalul Timișa admis în parte demersul judiciar modificat și completat, inițiat de reclamanții - notificatori și.
A obligat pârâta notificată să răspundă notificării cu nr.141/10.07.2001 (ce ia fost remisă, la 30.07.2001, în condițiile de exigență ale Legii nr.10/2001, în calitate de instituție publică care a efectuat privatizarea, de Primăria Municipiului L, entitate inițial notificată, în condițiile și termenul instituite de imperativul art.21 - devenit, prin renumerotare, după cea din urmă republicare a legii ce-l încorporează art.22, de către petiționarii-notificatori) în sensul de a se conforma imperativului alin. (1) al art.25 din Legea nr.10/2001, fost art.23 și de a emite, în condițiile de exigență ale art.26 prin corelare cu cele ale art.29, ambele din aceeași Lege nr.10/2001 (republicată în temeiul art.VII din Titlul I al 1247/2005) actul final al procedurii administrative prealabile, acela al deciziei motivate, pe seama notificatorilor petiționari.
A respins în rest cererea modificatoare-completatoare.
A respins în totalitate demersul judiciar inițial declanșat de către aceeași reclamanți notificatori, în contradictoriu cu pârâții SC SA L și Primarul Municipiului L, ca fiind inițiat contra unor persoane care nu se legitimează procesual pasiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în raport de dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor, că în situația imobilelor prevăzute la alin.1, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea. Tribunalul a subliniat că, potrivit art.26 din Legea nr.10/2001, obligația de a propune măsuri reparatorii în echivalent revine instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Tribunalul a reținut că pârâta 3 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B (AVAS) este unitatea investită cu soluționarea notificării formulată de reclamanți, înregistrată cu nr.141, ce i-a fost remisă de Primăria Municipiului L la 30.07.2001, inițial notificată, AVAS-ul fiind instituția publică care a efectuat privatizarea.
Totodată însă, Tribunalul a respins petitele pentru constatarea nevalabilității titlului statului și, respectiv, desființarea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, formulată de reclamanți prin precizare de acțiune, apreciind - în raport de prev. art.27, 29 din Legea nr.10/2001, că ele sunt lipsite de interes pentru că petiționarii nu pot obține nici un folos practic din nevalabilitatea titlului statului și desființarea contractelor de vânzare-cumpărare, câtă vreme există un impediment legal în calea retrocedării în natură a proprietății reclamate.
Impotriva hotărârii civile pronunțate de Tribunalul Timiș, ca instanță de fond, au declarat apel în termenul legal, atât reclamanții și, la 31 august 2006, cât și pârâta AVAS, la 31 octombrie 2006.
In apelul lor, reclamanții au solicitat, pe cale de excepție, admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru a se pronunța și pe cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA împotriva AVAS B; pe fond, reclamanți au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile și trimiterea notificării spre soluționare Primarului Municipiului
Reclamanții au mai solicitat admiterea contestației împotriva deciziei nr.613/14.03.2005 emisă de pârâta AVAS, constatarea nulității absolute a acestei decizii și, pe cale de consecință, restituirea în natură a întregului imobil situat în L, str. -, nr.20, fiind aplicabile disp.art.21 din Legea nr.101/2001. Totodată, s-a solicitat restabilirea situației anterioare de CF prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și al intimatei 2 și intabularea reclamanților în CF nr.2956, nr.top. 491-492/b/2/a/1/b; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au precizat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de chemare în garanție pe care pârâta SC SA a formulat-o împotriva AVAS, sens în care, pe cale de excepție, solicită desființarea sentinței civile și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fond, reclamanții susțin că întreaga motivare a instanței pleacă de la aprecierea greșită conform căreia, în speță sunt aplicabile art.29 din Legea nr.10/2001 (fost art.27), și, ca atare, competența soluționării notificării revine AVAS-ului, ca instituție publică implicată în privatizare.
Din acest punct de vedere, reclamanții arată că, în cauză, competența materială pentru soluționarea notificării revine Primarului Municipiului L, competență prev.de art.6 alin.1 din Legea nr.10/2001, care prevăd că " prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporarea în aceste construcții".
In raport de acest text de lege, se precizează că AVAS-ul nu este proprietarul terenului, deci nu este unitate deținătoare, în sensul legii.
In subsidiar, dacă se apreciază că pârâta AVAS este "unitate deținătoare", s-a solicitat să se constate că sunt aplicabile disp.art.21 din Legea nr.10/2001, care prevăd că "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
Reclamanții au mai precizat că în sprijinul regulii prev.de art.21 alin.1 de restituire în natură a imobilului vine atât art.2 din Legea nr.10/2001 care arată că "prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Legea nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și cele naționalizate fără titlu valabil", cât și art.9 din lege care arată că "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini".
In acest sens, normele metodologice apreciază că sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent " are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, instituție publică etc.) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii ( prezent se raportează la momentul nașterii juridice a dreptului la restituire). In cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare investită cu soluționarea notificării. Entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.
Ca atare, încă o dată, legea stabilește că, pentru a deveni "unitate deținătoare" aceasta trebuie să aibă administrarea imobilului.
In apelul declarat în cauză, pârâtul AVAS a susținut și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât: în ceea ce privește primul capăt de cerere al contestației solicită constatarea faptului că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ( denumită în continuare AVAS) nu are calitate procesuală pasivă deoarece obiectul cauzei supuse judecății îl reprezintă constatarea nulității unei dispoziții emisă de o altă persoană juridică, în speță, SC SA
Față de capătul 2 al contestației, respectiv obligarea AVAS la restituirea în natură a imobilului din str. -, nr.20, L, a solicitat să se rețină lipsa calității procesuale pasive a AVAS deoarece aceasta nu este competentă potrivit Legii nr.10/2001 la restituirea în natură.
A considerat că în mod cu totul neîntemeiat, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor excepții, obligând instituția să se pronunțe printr-o decizie motivată asupra notificării reclamanților, pronunțând în acest fel o hotărâre vădit netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr.194/22.03.2007 Curtea de Apel Timișoaraa respins ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamanții și, și de pârâta B, împotriva sentinței civile nr.947/21.04.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.4166/C/2005.
Impotriva deciziei civile menționată mai-sus au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta AVAS
Prin decizia civilă nr.822/30.01.2009 Inalta C de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanții și și de pârâta B împotriva deciziei civile nr.194/22.03.2007 a Curții de Apel Timișoara.
A casat decizia și trimis cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.
Rejudecând cauza în apel, după casare, Curtea reține următoarele:
Pârâta 1 SC SA a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva intimatei de 3, cerere asupra căreia instanța de fond, respectiv Tribunalul Timișa omis să se pronunțe, nefăcând nici o referire la aceasta atât în considerente, cât și în dispozitiv.
Acest aspect face obiectul primei critici aduse hotărârii instanței de fond de către apelanți și se constată a fi întemeiat, situație în care nu se mai pune problema analizării celorlalte motive invocate în cererile de apel.
Totodată, Curtea constată că petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiunii între intimata SC SA și AVAS și cel ce vizează constatarea nevalabilității titlului statului au fost soluționate pe cale de excepție respectiv a lipsei interesului și văzând problema de drept dezlegată de instanța de recurs în considerentele hotărârii de casare, respectiv că valabilitatea titlului statului asupra imobilului în cauză trebuie analizată cu prioritate, determinând aplicarea dispozițiilor incidente ale Legii nr.10/2001.
In raport de modul de soluționare a cererii reclamantului de apreciere asupra titlului statului, este necesar a se face aplicarea sau nu a art.27 din Legea nr.10/2001 în vigoare la data notificării de către reclamant și acest lucru pentru faptul că, prin intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și la data notificării, reclamantul a avut o speranță legitimă de redobândire a imobilului în natură.
Modificarea legislativă constituie o ingerință de dreptul de proprietate al reclamantului, din perspectiva art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In funcție de valabilitatea titlului de preluare a imobilului se face aplicarea sau nu a disp.art.27 din Legea nr.10/2001 care impune, prin una din condițiile reglementate cumulativ, ca titlul statului să fie valabil - în forma de la data intrării legii în vigoare și, inclusiv, la data formulării notificării.
De altfel, prin decizia civilă nr.830/8.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.(1) din Legea nr.10/2001, acesta încalcă disp.art.15 alin.(2) și art.16 alin.(1) din Constituție.
In funcție de norma aplicabilă care urmează să se rețină incidentă în cauză este justificată sau nu și calitatea procesuală pasivă a pârâtei AVAS
Curtea apreciază că reprezintă încă un motiv just de desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare având în vedere incidența disp.art.297 alin.1 pr.civ.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de apel invocate de reclamanți și pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de către reclamanții și și de către AVAS împotriva sentinței civile nr.947/21.04.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.4166/2005, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului L și SC SA
Desființează sentința civilă menționată mai-sus și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.EN/22.10.2009
Dact.GK/7 ex./22.10.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
- recl.apel. - - T-.16 jud.
la av.
- idem
-pâr.apel. -AVAS B - str.-.-.Al. nr.50 sector 1
-pâr.int. -Primarul Mun.L - jud.
-SC SA - L- jud.
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Carmina Orza
