Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1357/R/2009
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în S M,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în S M, P-ța - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 427/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 427/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL ORADEA.
S-a respins acțiunea față de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, întemeiat pe lipsa calității procesuale pasive.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE să plătească reclamantei suma reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând de la 1 august 2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, emiterea ordinului de salarizare în sensul cuprinderii sporului de confidențialitate și efectuarea cuvenitelor mențiuni în contractul de muncă.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare plății sumelor, în realizarea dreptului recunoscut prin hotărâre.
Din considerentele sentinței se reține că, eclamanta are calitatea de judecător, începând de la data de 1 august 2008.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008 - publicată pe site-ul instituției în cursul procesului pendinte - Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:
"judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
În consecință, întemeiat pe prevederile legale în vigoare, dreptul salarial solicitat prin acțiune există în patrimoniul reclamantei și trebuie respectat, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului pretins nefiind întemeiate.
Apreciind că în mod nelegal pârâții ordonatori de credit nu și-au îndeplinit obligația corelativă dreptului reclamantei, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile fiecărui pârât în realizarea dreptului reclamantei și alocarea fondurilor necesare (art.4 teza X pct.2, art.6, 7 din HG 83/2005), cu precizarea că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este parte în raportul de drept material din care izvorăsc drepturile pretinse, fiind citat doar pentru a i se solicita punctul de vedere.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, ambele recursuri fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că, instanța de fond a admis acțiunea în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, neexistând nici un temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate în favoarea personalului auxiliar de specialitate spor care este prevăzut doar pentru alte categorii de salariați.
Susține recurenta că procedând în această manieră instanța a depășit limitele puterii judecătorești, acordându-și puteri de legiferare.
De asemenea, în privința discriminării se arată că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 27 al. 1, art. 1, art.2 al. 3, au fost declarate neconstituționale invocând în acest sens Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Mai arată în continuare faptul că hotărârea este criticabilă și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cât privește fondul raportului juridic litigios se arată că în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000, și a dispozițiilor Constituției, pentru că nu ne aflăm în prezența sporului de confidențialitate ca drept recunoscut și protejat de lege, nefiind reglementat de nici un act normativ în vigoare.
Menționează că în mod greșit s-a dispus acordarea sporului și pentru viitor.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin recursul formulat a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive cu consecința respingerii acțiunii reclamantei față de această instituție.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că acesta nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamante, că nu se află în raporturi juridice directe în temeiul cărora să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legale de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite al acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de art. 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Analizând recursurile formulate, prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu instanța reține următoarele:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna mai 2005 și până la pronunțare precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Criticile recurentei axate pe netemeinicia pretențiilor reclamanților nu pot fi primite în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin Decizia nr. 46/15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care urmare a soluționării recursului în interesul legii și aplicării unitare a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Ori cum deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, nu se mai poate pune în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor, inclusiv pentru viitor aceste drepturi fiind recunoscute reclamanților în temeiul dispozițiilor art. 78 al. 1 din Legea nr. 567/2004.
Corect s-a dispus reactualizarea drepturilor mai sus menționate cu indicele de inflație la data plății, o atare reactualizare fiind necesară tocmai acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate reclamanților relevante fiind în acest sens și dispozițiile art. 161 al.4 din Codul muncii.
Cât privește deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 si 821, toate din 3 iulie 2008 se reține că dispozițiile art 27 alin 1 din OG 137/2000 au fost declarate neconstituționale, însă, doar în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative fără, însă, a se limita accesul în justiție pentru acordarea despăgubirilor în cazul sesizării unei discriminări.
Aceste decizii nu au, însă, relevanță în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea reclamanților la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin decizia nr 46 din 15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior menționată, decizie obligatorie pentru instanță, conform dispozițiilor art 329 cod procedură civilă.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt fondate.
Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, HG nr. 368/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care, de altfel, este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Constatându-se prin urmare că Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamante, nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală în cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, județul S în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procedural ales în S M,- și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în S M, P-ța - nr. 1-3 împotriva sentinței civile nr. 427/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
13.11.2009
Jud fond,
Dact CC
9 ex/24.11.2009
7 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
