Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1358/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6948/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1358/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-" "- (fostă -""-)împotriva sentinței civile nr.1616 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6589/2007), în contradictoriu cu intimații, G, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-" "- (fostă -""-),prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.7919 din 04.02.2009 depusă la dosar-fila 22, lipsind intimații, G, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -" "- (fostă -""-), prin avocat, având cuvântul, depune la dosar un set de înscrisuri în fotocopie prin care înțelege să facă dovada declarării recursului în termenul legal prevăzut de lege.
Totodată, recurenta, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -" "- (fostă -""-), prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1616 din data de 19.03.2008, pronunțată în dosarul nr- (6589/2007), Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, cu opinia separată a unuia dintre asistenții judiciari, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști 2005-2007 și de C 2004-2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Articolul 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății are aceeași formulare pentru anii 2004-2007 pentru anul 2003, stabilind că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
La alin. (2) al menționatului articol, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea 130/1990, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patronat și organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate, ori alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligați care decurg din raporturile de muncă.
Textul art.31 din Legea nr. 130/1999, cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă, ori de câte ori, părțile convin acest lucru dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în aceiași timp și textul alin.1
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Astfel că, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al revederilor invocate.
Pârâta a invocat în apărare, o hotărâre a Comisiei Paritare a - "" -, respectiv hotărârea nr. 12/18.06.2007, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de "" -, încheiat între - - și I, sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Cu privire la această apărare, instanța a reținut că un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat și prin urmare putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1 cod civil legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor unde este vorba de libertatea unei persoane în cazul contravențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Prin această hotărâre a Comisiei Paritare a - -, care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmărește interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă, a clauzelor contactelor de muncă încheiate pa anii 2004-2007.
În conformitate cu prevederile art. 287 Codul Muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
La dosarul cauzei, s-a depus în probațiune, adrese ale - -, cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe anii solicitați, la nivelul societății în raport de care reclamanți și-au calculat pretențiile precum și o adresă cu indicii de inflație raportat la prejudiciul suferit ca urmarea a neacordării sumelor la scadență.
A fost înlăturată și apărarea pârâtei, potrivit căruia este o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel de, întrucât din adresele de la dosar emise chiar de pârâtă, se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu la nivel de, salariu mediu brut diurn de delegare și adaos pentru condiții de șantier, pentru toți anii specificați în acțiune, în speță nefăcându-se vreo dovadă ia condițiile art. 1169 Cod civil, că ar fi vorba de un alt cuantum al acestuia.
De altfel, s-a reținut că la dosar există elemente de calcul care să cuantifice drepturile solicitate ceea ce exclude o admitere generică a pretențiilor reclamanților, care ar duce pe de altă parte și la pronunțarea unei hotărâri imposibil de executat.
A mai reținut prima instanță că, prin dispozițiile art. 161 din Codul Muncii, se dispune că întârzierea nejustificată a plații drepturilor salariale sau neplata acestora, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat, aceasta îndeamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (danunn emergens) dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat recurenta B, fostă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat, în esență, următoarele:
Tribunalul nu a judecat pricina, dovedind o greșită înțelegere a ceea ce semnifică în mod conceptual includerea în salariu a sporurilor și adaosurilor, inclusiv a primelor de sărbători.
Astfel, arată recurenta, prima instanță nu a ținut cont de apărarea pârâtei, care a susținut teza includerii permanente a primelor în salariu, ceea ce are valoarea unei novații, în sensul că un element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Așa fiind, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, primele fiind acordate salariaților prin voința judecătorilor, iar nu prin voința părților contractante.
În recurs, nu au fost propuse probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art.3041 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introdusă reclamanții au solicitat obligarea, ai cărei salariați sunt, la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și de C, pe temeiul art.168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Pentru soluționarea pricinii este esențial a se stabili de către instanță dacă, potrivit voinței reale a părților, în temeiul clauzelor înscrise la art. 168 alin. (1) și (2) din Contractele colective de muncă pe anii 2003-2007, s-a născut un drept al salariaților recurentei la plata unor suplimente salariale și obligația corelativă a angajatorului, dacă acest drept a supraviețuit pe întreaga perioadă indicată în acțiune și dacă intimații-reclamanți și-au realizat dreptul, fie prin acordarea separată a suplimentelor salariale, fie prin includerea acestora în salariul de bază.
Or, Tribunalul nu s-a preocupat de lămurirea tuturor acestor aspecte.
Curtea constată, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul instanței de fond, că, în cauză, nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați au fost incluse în salariile angajaților, după cum se susține de către recurentă prin motivele de recurs.
În lipsa administrării unor probe utile în acest sens, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin. 5.pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Curtea constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamanților, în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu salariaților.
Este adevărat că în ședința publică din 12 martie 2008, întrebată fiind, pârâta a arătat că nu a solicitat admiterea probei cu expertiza contabilă, însă, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) pr. civ. teza finală, judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de dispozițiile art. 305 din pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta -" "- (fostă -""-) împotriva sentinței civile nr.1616 din data de 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6589/2007), în contradictoriu cu intimații, G, ȘI.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.: /Tehnored.:
2 ex./16.03.2009
Jud. fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
