Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1368/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1368
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC" " SA, cu sediul în comuna, SA B, Sucursala, împotriva sentinței civile nr.224 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinet de avocatură.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 5 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei-pârâte să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanții si în contradictoriu cu pârâta SC SA- au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru 2005, Paște 2006 reprezentând primele de Paște și stabilite potrivit art.157 alin.1 din CCM pe unitate pentru perioada 2005-2007, urmând fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada 2005-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusa in discuția părților si unita cu fondul.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.224 din 27 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă. A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă conform art. 176 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005 calculata la nivelul salariului minim pe ramură, prima de 2005 și Paște 2006 conform art. 168 din CCM la nivel de societate calculate la nivelul salariului mediu pe societate, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite. S-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiat, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada 2002 - 2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C pe anul 2005.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în anul 2005, nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. muncii, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentand aprovizionare toamna- iarna conform art. 176 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005 calculata la nivelul salariului minim pe ramură, prima de 2005 și Paște 2006 conform art. 168 din CCM la nivel de societate calculate la nivelul salariului mediu pe societate, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiat, întrucât prejudiciul cauzat prin întârzierea la plata drepturilor va fi acoperit integral prin actualizarea cu indicele de inflație, iar în baza art. 274 cod pr. Civilă, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Referitor la prima de Paști și C 2005 - 2006 se arată că instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Recurenta a susținut că reclamantul nu avea calitate procesuală activă și că acțiunea sa este prescrisă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în principal ca prescris, în subsidiar ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariații societății pârâte SC SA B, Sucursala -astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și ca anual, astfel cum prevede art.168 alin.1 și 2 din CCM, prime de Paști și de
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariul său, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamantului-intimat, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului cât și în recurs emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, respectiv 2005-2006, fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea privind aprovizionarea toamna iarna pentru anul 2005 calculata la nivelul salariului minim pe ramura ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
Astfel, in ceea ce privește primele de Paste si C Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
In ce privește excepțiile invocate, tribunalul în mod corect le-a respins deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
Cu privire la cererea de întoarcerea a executării silite aceasta va fi respinsă întrucât nu s-au produs dovezi să sentința primei instanțe a fost executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC" " SA, cu sediul în comuna, SA B, Sucursala, împotriva sentinței civile nr.224 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea privind aprovizionarea toamna iarna pentru anul 2005 calculata la nivelul salariului minim pe ramura ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Fiind in co semneaza
Presedintele Instantei
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex/29.06.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
