Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/CM
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți:, E, A, A, HG,prin reprezentant,cu domiciliu procesual ales în loc. C,- și recurenta - intervenientă cu domiciliul în, str. -, -. A,. 11, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 169/22.02.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți: MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în B, Str. -, -. 17, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în loc. C, Str.-, -.23 ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR prin C, cu sediul în loc. C, Str. -, -. 18, având ca obiect drepturi bănești - suma de 500 lei, conform art. 21 din OG 137/2000, actualizate cu indicele de inflație).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 02.04.2009 și la data de 06.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înaintată Tribunalului Constanța reclamanții, e, -, -, -, -, -, HG, - prin mandatar convențional - membri ai personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Constanța, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea Ministerului Justiției la virarea către Curtea de Apel Constanța, iar acest din urmă pârât la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material până la momentul achitării efective a acestei sume.
S-a solicitat, totodată, ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plăților către pârâți, iar pârâtul Curtea de Apel Constanța să efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, privitoare la aceste plăți.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, având în vedere că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordat stimulente financiare cu înlăturarea principiului egalității de tratament, în cuantum de 1.700 lei doar pentru magistrați care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani, iar 500 lei pentru personalul public și cel contractual.
S-a susținut că prin considerentele hotărârii s-a reținut că sesizarea a fost făcută de un număr de 99 magistrați, grefieri, arhivari, agenți procedurali și aprozi, de la diferite instanțe din județele M și O, stabilindu-se totodată că față de continuarea raporturilor de serviciu și de existența unei vechimi în muncă mai mare de trei ani, personalul auxiliar de specialitate urma să beneficieze de asemenea de plățile efectuate în temeiul acestui titlu.
S-a mai susținut că Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției a fost emis cu încălcarea normelor cuprinse în art. 6-8 și art. 37-40 din Legea nr. 53/2003.
Reclamanții au susținut că potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României și art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul la salariu, la celelalte sporuri și adaosuri egale, pentru muncă egală.
Ori, asigurarea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de justiție nu se poate realiza în condiții de tratament salarial inegal.
Prin cererea de intervenție formulată la 19 noiembrie 2007, intervenienta a solicitat să se constate că înțelege să
formuleze o acțiune similară în cuprins sub aspectul obiectului pretențiilor și al considerentelor în fapt și în drept (fila 27 dosar).
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție. S-a susținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1291/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției (incluzând și CASS), astfel: a). pentru aparatul propriu al ministerului, 619.530 lei; b). pentru personalul instanțelor judecătorești, 1.661.496 lei; c). pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor cu o vechime în această funcție cuprinsă între 0 și 3 ani, 673.030 lei; d). pentru personalul specific serviciilor de protecție specială de pe lângă tribunale - consilieri de reintegrare socială și supraveghere, 93.090 lei; e). pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, 401.571 lei; f). pentru personalul contractual din cadrul instanțelor, 493.805 lei.
S-a arătat că, din această perspectivă, acordarea stimulentelor a vizat doar anumite categorii de personal, între care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Aceasta și pentru că, ulterior, printr-un ordin distinct (nr. 1793/C/27.07.2006) a fost aprobată repartizarea unui fond destinat exclusiv stimulării personalului auxiliar de specialitate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității sale procesual pasive având în vedere că prezenta acțiune are ca obiect plata de despăgubiri salariale rezultate din salarizarea inegală a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești; pârâtul a susținut că, fiind un litigiu de muncă, părți nu pot fi decât salariații și angajatorul iar instituția este un terț, neavând nici o calitate în acest raport de prepușenie.
Prin încheierea din 20 februarie 2008 fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că, deși prezenta cauză vizează un litigiu între salariații instanțelor judecătorești și angajator, reclamanții au înțeles să cheme în judecată și această entitate pentru capătul de cerere privitor la virarea sumelor necesare acestor plăți.
Considerând calitatea procesuală pasivă ca fiind identitatea dintre persoana chemată în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor se numără printre titularii obligației de a vira sumele necesare efectuării plăților către pârâți excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă, susținerile pârâtului (ca de altfel, și ale reclamanților și intervenientei) urmând a fi analizate din perspectiva temeiniciei și legalității, în fond.
Prin sentința civilă nr. 169 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți și intervenientă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin adresa nr. - din 14 decembrie 2005, Ministerul Justiției a comunicat curților de apel că - în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare -,având în
vederea apropierea sărbătorilor de iarnă", s-a decis de către ordonatorul principal de credite acordarea de stimulente personalului din sistemul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine" și,bine"; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că, pentru personalul instanțelor judecătorești, s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani" această valoare fiind de 1.700 lei.
Prin același act intern a fost hotărâtă acordarea de stimulente și altor categorii de personal, și anume, personalului serviciilor de protecție specială de pe lângă tribunale - consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești șipersonalului contractual din cadrul instanțelor.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Articolul 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că " Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit".
Alineatul 3 al art. 4 din Normă stabilește că "în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative".
Neacordarea - prin Ordinul intern nr. 1921/C/2005 - a unor stimulente/premii altei categorii de personal decât cel stabilit de către angajator nu constituie o situație de discriminare în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale.
Reclamanții și intervenienții au invocat, ca temei în drept al acțiunii lor, prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și cele ale art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Aceste prevederi, care consacră în fapt un principiu general al egalității de tratament, nu poate fundamenta orice pretenții vizând drepturile salariale sau de natură salarială acordate în temeiul raporturilor de muncă sau de serviciu altor categorii de angajați/ funcționari publici.
Legiuitorul acordă, prin legislația internă, posibilitatea angajatorului să stabilească, pe criterii echitabile și în raport de fondurile alocate, căror persoane le atribuie aceste beneficii, perioada de aplicare și cuantumul lor.
Această situație nu contravine normelor cu valoare de principiu statuate prin actele și tratatele internaționale la care România este parte, întrucât revine legislației interne să stabilească modalitatea de transpunere în practicile publice a acestor reglementări cu caracter general și să excludă, prin controlul exercitat de organele abilitate, orice situație de discriminare, inclusiv în sfera raporturilor de muncă.
Dreptul la o salarizare echitabilă, reflectat ca principiu în art. 4 din Carta Socială Europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, configurează cadrul general de asigurare prin legislațiile naționale a condițiilor de retribuire justă și concordantă cu munca depusă (care să susțină un nivel de trai decent), precum și de salarizare egală pentru muncă egală.
Ori, în cauză, reclamanții și intervenienta nu pot invoca încălcarea principiilor generale care se desprind din conținutul acestor acte, întrucât nici legislația națională și nici actele internaționale ratificate de România nu ridică la de principiu salarizarea egală între diversele categorii socio-profesionale.
S-a constatat așadar că, în cauză, angajatorul și-a exercitat prerogativa de a selecta, în raport de salariații proprii, categoriile de personal care beneficiază de suplimentări salariale potrivit Ordinului nr. 1921/C/2005, stabilind ulterior, ca expresie a aceleiași prerogative, printr-un ordin distinct (nr. 1793/C/2006) plata unor suplimente salariale exclusiv personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Pe cale de consecință, nefiind relevată o situație de discriminare generată de un tratament inechitabil față de persoane în situații similare, acțiunea reclamanților, ca și cererea de intervenție au fost respinse, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și intervenienta, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că prin Ordinul nr. 192/C/2005 emis de Ministrul Justiției s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul judiciar. Prin acest ordin s-au stabilit categoriile de personal, respectiv: personalul din aparatul propriu al ministerului, personalul instanțelor judecătorești, judecătorii din cadrul judecătoriilor cu o vechime în această funcție cuprinsă între 0 și 3 ani, personalul specific serviciilor de protecție specială de pe lângă tribunale - consilieri de reintegrare socială și supraveghere; funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești cât și sumele de bani repartizate. Însă, acest ordin nu include și categoria personalului auxiliar de specialitate din care fac parte recurenții, motiv pentru care aceștia consideră că s-a creat o situație de discriminare față de ei, fiind astfel îndreptățiți la solicitarea acestor stimulente.
S-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că printr-un ordin distinct (nr. 1793/C din 27 iulie 2006) a fost aprobată repartizarea unui fond destinat exclusiv stimulării personalului auxiliar de specialitate, însă, recurenții arată că ei au solicitat acest drept pentru anul 2005 și nu pentru anul 2006.
Recurenții, personal auxiliar de specialitate, nu au primit astfel de stimulente în niciun an, astfel că nu are relevanță invocarea acestui ordin.
Mai arată recurenții că fac parte din categoria personalului angajat cu contract individual de muncă încheiat și semnat de către părțile interesate din unitățile justiției, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natură salarială în sensul art. 155 din Legea nr. 53/2003, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal, potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, modificată. Relațiile juridice de muncă trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, al egalității de șanse și tratament juridic și/sau pecuniar, precum și al consensualității, competențelor drepturilor căzute în sarcina sau favoarea fiecărei părți interesate.
Din dispozițiile cuprinse în normele interne privind repartizarea fondului bănesc constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și nu limitativ, ceea ce determină prerogativa exclusivă atribuită ordonatorului de credite de a evalua și a stabili la un moment dat necesitatea stimulării financiare, pe baza unor criterii care corespund directivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar, dar acesta nu poate determina excluderea lipsită de temei și suport juridic a unei categorii profesionale de la plata stimulentelor bănești. Recurenții apreciază că au dreptul, conform normelor constituționale arătate - art. 41 - la măsuri de protecție socială, aceasta implicând și plata drepturilor salariale suplimentare.
Recurenții au invocat practica judiciară din țară, prin care au fost admise acțiuni promovate de categoria personalului auxiliar de specialitate și care au fost admise (sentința civilă nr. 1000 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, prin care s-a acordat suma de 500 lei cu titlu de stimulente; certificat de grefă eliberat de Tribunalul Mureș, prin care s-a acordat suma de 900 lei cu titlu de stimulente).
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 alin. 1din Lege nr. 146 /1997:
"Din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală, precum și din amenzile judiciare, un procent de 25% constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare".
Alineatul 2 dispune că "din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr. 119.01.07 fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
Potrivit alin. 3 "repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției".
Totodată, art. 3 alin. 1 din Normă internă aprobată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1008/C/2006 privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției stabilește principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători astfel:
a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciază, în principal, în raport de:
- numărul de dosare rulate, numărul de hotărâri pronunțate și numărul de ședințe la care au participat;
- complexitatea cauzelor soluționate;
- operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor;
b) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului;
c) aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judecătorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregătirea în domeniul tehnologiei informației etc.).
Alineatul 2 stabilește că principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal sunt:
a) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora;
b) operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
c) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului.
(3) Ordonatorii secundari și terțiari de credite pot stabili, pe lângă criteriile prevăzute la alin. (1) și (2), și alte criterii obiective de repartizare individuală a stimulentelor, care se aplică numai după aprobarea lor de către colegiul de conducere al instanței respective.
(4) Ministrul justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit.
(5) În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (4) se au în vedere natura activităților, importanța acestora pentru promovarea și realizarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, inclusiv a celor cuprinse în Strategia de reformă a sistemului judiciar, modul de realizare a activităților în termenele stabilite.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul instanțelor judecătorești după cum urmează:
- judecători din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani;
- personalul specific serviciilor de protecție socială de pe lângă tribunale, consilieri de reintegrare socială și supraveghere;
- funcționari publici din cadrul instanțelor judecătorești;
- personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin ordinul menționat mai sus nu s-a prevăzut acordarea de stimulente financiare pentru personalul auxiliar și conex al instanțelor judecătorești.
Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe care reclamanții au înțeles să o invoce, nu constată existența unei discriminări în ceea ce privește personalul auxiliar și conex al instanțelor judecătorești, ci constată existența unei discriminări între judecători, astfel cum reiese cu ușurință din lecturarea acestei hotărâri.
Astfel, Colegiul Director a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Neacordarea prin Ordinul intern nr. 1921/C/2005 a unor stimulente financiare altei categorii de personal decât cel stabilit de către angajator nu constituie o situație de discriminare în cadrul aceleași categorii socio-profesionale.
Pentru a fi vorba de existența unei discriminări, trebuie să existe un tratament diferențiat în cadrul aceleași categorii socio-profesionale sau să existe o compatibilitate între categoria socio-profesională care se pretinde a fi discriminată și celelalte categorii socio-profesionale.
În speță, nu poate fi vorba de existența unei compatibilități între personalul auxiliar și conex și celelalte categorii profesionale prevăzute în Ordinul nr. 1921/C/2005 cărora li s-a acordat stimulente financiare, întrucât funcționarii publici, personalul contractual și magistrații au atribuții de serviciu și sisteme diferite de salarizare.
Angajatorul are posibilitatea să stabilească, în raport de fondurile alocate, persoanele cărora să le acorde stimulente financiare, în funcție de criteriile obiective stabilite prin norme.
Însă, dispozițiile legale nu obligă angajatorul la acordarea acestor stimulente tuturor salariaților în același timp și în cuantumul legal.
Spre deosebire de personalul auxiliar, în cazul magistraților s-a realizat o diferențiere în cadrul aceleași categorii socio-profesionale, astfel cum s-a reținut și prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de către recurenți, Curtea reține că în sistemul de drept românesc practica judiciară nu constituie izvor de drept, cu excepția deciziilor pronunțate în cazul recursurilor în interesul legii.
Pentru considerentele arătate ai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenții - reclamanți:, E, A, A, HG, prin reprezentant,cu domiciliu procesual ales în loc. C,- și recurenta - intervenientă cu domiciliul în, str. -, -. A,. 11, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 169/22.02.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți:MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în B, Str. -, -. 17, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în loc. C, Str. -, -.23 șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR prin, cu sediul în loc. C, Str. - nr. 18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/29.04.2009
gref.
2 ex./5.05.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
