Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1370/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1370
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC"" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.186 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în P,-,.25,.C,.4,.58, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei pârâte să depună concluzii scrise, curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a solicitat, în contradictoriu pârâta SC SA B, obligarea paratei la plata drepturilor banesti neacordate conform art.176 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anii 2005, 2006, 2007, reprezentand aprovizionare de toamna-iarna in luna octombrie, in cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, incepand cu data de 31.03.2005 pentru perioada lucrata, drepturi actualizate la data platii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru perioada solicitată a avut calitatea de salariată a pârâtei, conform mențiunilor din carnetul de muncă, raporturile cu societatea încetând la 20.01.2007, însă urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta SC SA Baf ormulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei actiunii si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, iar pe fond respingerea actiunii sustinand ca potrivit art.176 din contractul colectiv pe ramura, capitolul 7 cuprinde dispozitii privind protectia sociala a salariatilor distinct privind salarizarea.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei, se sustine de catre parata ca cererea reprezinta o actiune pentru plata unor venituri altele decat cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozitiilor art.283 lit.e din codul muncii, referitor la modul de calcul al modului de prescriptiei, ca termenul de 6 luni incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.
Prin intampinare parata a mai sustinut ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, precizandu-si creanta prin invocarea art.176 din contractul colectiv pe ramura care reprezinta insa premisele acordarii unui drept patrimonial salariatului, constand in venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare toamna iarna si nu un drept cert al salariatilor de a incasa o suma de bani.
Prin sentința civilă nr.186 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova a respins exceptia prescriptiei si exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata, a admis actiunea precizata de reclamantă și a obligat parata la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentand aprovizionare toamna-iarna pentru perioada 2005-2007 conform art.176 din CCM la nivel de ramura calculat la nivelul salariului minim pe ramura pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că exceptiile invocate sunt neintemeiate, întrucât, potrivit art.283 din codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri, și în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia. Cum reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata unor drepturi salariale si neexecutarea unor clauze contractuale, sunt incidente dispozitiile art.283 lit.c din codul muncii.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, prima instanță a reținut că este neîntemeiată, deoarece potrivit art.176 alin.1-2 la nivel de ramura, conditiile si criteriile de acordare a drepturilor se stabilesc in contractele colective de munca incheiata la nivel de ramura. Rezultă că intre reclamanta si titulara dreptului exista identitate, considerente fata de catre tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, n conformitate cu înscrierile din carnetul de munca depus la dosarul cauzei, reclamanta a avut pentru perioada menționată calitatea de salariat la SA În consecință, deși era îndreptățită la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume reprezentand aprovizionarea de toamnă-iarnă, conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art.243 din codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, prima instanță a reținut că pârâta nu a respectat prevederile disp. art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepțiile invocate la fond, respectiv greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e codul muncii. De asemenea, întrucât nu există dreptul la un venit anual al reclamantei în luna octombrie, aceasta nu este creditoare, deci nu are calitate procesuală.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamantă au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu, potrivit telexului 2412/1998 și adresei comune nr.2328/08.10.1997 a RA Sa - sindicatul.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta au fost salariata societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă anexată acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că există identitate între persoana acesteia și titularul dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta, în calitate de salariată, are dreptul să solicite în instanță pârâtei să îi achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților potrivit telexului 2412/1998 și adresei comune nr.2328/08.10.1997 semnate de directorul general și președintele.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.186 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în P,-,.25,.C,.4,.58, județul
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Th./Red.-LC/LC
2 ex./23.06.2009
Ds. Fond-- al Tribunalului Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
