Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1391/2009-
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Trif Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursului civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, toate cu domiciliul în S M- județul S M, ambele cu domiciliul în O- județul S M, -, -, ambele cu domiciliul în Carei- județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3, Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 83/PI/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-,având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimata reclamant a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 07.10.2009, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.83/PI/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanții, -, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, Tribunalul Satu Mare și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 2 și 3 la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori începând cu luna februarie 2007 și acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor în legea specială pentru grefierii arhivari, respectiv grefierii registratori.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor sus - menționate.
A fost respinsă acțiunea față de CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut următoarele considerente:
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a grefierilor cu studii medii (fiind grefieri arhivari și grefieri registratori), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor articolul l și articolul 295 alin. 2 din acest cod.
De asemenea, s-a reținut că în trecut (sub imperiul Legii nr. 50/1996 și până la data adoptării Legii nr. 17/2006), funcțiile de arhivar și registrator au fost reglementate în afara corpului profesional al grefierilor, cu alte cuvinte, persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri și nu puteau beneficia de salarizarea prevăzută pentru aceasta categorie socio-profesională.
Într-adevăr, prin Anexa 2 Legii nr. 50/1996 au fost stabiliți coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari - registratori față de coeficienții stabiliți pentru grefieri.
Însă, prin modificările intervenite în statutul acestui personal, ca efect al articolul 3 aliniatul l și 2 din Legea nr. 567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați, în mod firesc, în corpul profesional al grefierilor, aceștia făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii.
Din analiza statutului grefierilor arhivari și a celor registratori rezultă faptul că acesta este identic cu al tuturor celorlalți grefieri, sub aspectul numirii în funcție, al promovării, a suspendării din funcție, a eliberării din funcție, a derogării, detașării, a transferului, a drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale.
În ceea ce privește aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor, instanța a constatat că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni sau grefieri documentariști (anexele nr. l la OG nr. 8/2007), deși este evident că aceștia au atribuții net diferite. Această diferențiere s-a făcut numai față de grefierii arhivari și cei registratori. Însă, pe de o parte, nu se poate afirma că atribuțiile și gradul de solicitare al grefierilor arhivari și a celor registratori ar fi mai reduse decât cele ale grefierilor documentariști, ci dimpotrivă. Pe de altă parte, criteriul atribuțiilor concrete de serviciu nu poate fi invocat ca și criteriu de diferențiere, din moment ce acest criteriu nu a fost aplicat și celorlalți grefieri din corpul grefierilor cu studii medii (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști).
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea coeficientului de salarizare aferent corpului profesional al grefierilor cu studii medii, instanța a cercetat situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele ce se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 02 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
In speță, este fără putința de tăgadă apartenența reclamanților la corpul grefierilor cu studii medii, reclamanții prestând muncă alături de restul grefierilor cu studii medii.
Deci reclamanții se află, sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor cu studii medii.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși au fost scoși din cadrul personalului conex (prin efectul Legii nr. 567/2004) și încadrați în corpul grefierilor cu studii medii, totuși prin OG nr. 8/2007, salarizarea grefierilor arhivari și registratori a fost lăsată în continuare la nivelul personalului conex, operându-se astfel o discriminare evidentă în cadrul corpului grefierilor cu studii medii.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, produce efecte juridice diferențiate in sistemul de salarizare al grefierilor, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform articolul 155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (articolul 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a încadrării în corpul profesional al grefierilor cu studii medii, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: același coeficient salarial. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor cu studii medii, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzătoare profesiei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării coeficientului salarial este unul și același, apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Deci, este de subliniat faptul că, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al coeficientului salarial pentru grefierii cu studii medii, și anume apartenența la corpul profesional, iar, în nici un caz, nu criteriul categoriei socio-profesionale. Într-adevăr simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie a grefierilor (grefieri - arhivari și grefieri registratori) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege membrilor profesiei respective cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria profesională este resortul (obiectivul și elementul) generator și fundamentul stabilirii și acordării coeficientului salarial pentru grefieri cu studii medii în sistemul de salarizare. Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanță, pârâții invocă elementul categoriei socio-profesionale a reclamanților pentru a încerca justificarea discriminării acestora, însă acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătură cu fundamentarea coeficientului salarial recunoscut grefierilor cu studii medii.
În concluzie, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare - Curtea de B, secția a VII-a, Decizia civilă nr. 2814/R/2006, în Al., "Tratat de dreptul muncii", 2007, pag. 617).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: articolelor 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); articolul 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzice discriminările); articolul 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; articolele 5, 6, 8, articolul 39 aliniatul l litera a, articolul 40 aliniatul 2 literele c și f, articolul 154 aliniatul 3, articolul 165 și articolul 155 raportat la articolul 1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a (drepturilor de natură salarială, fără (discriminări, restrângeri sau limitări); articolul 20, articolul 16 aliniatul 1, articolul 53 și articolul 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit articolul 16 aliniatele 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit articolului 2 punctul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform articolului 29 punctul 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Articolul 2 punctul 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea coeficientului salarial pentru grefierii cu studii medii nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul grefierilor cu studii medii nu primește coeficientul salarial corespunzător studiilor medii pentru calificările cerute de ocupația acestora, deoarece toți au studii medii (ca și reclamanții), ci datorită apartenenței la un anumit corp profesional.
Potrivit articolul 6 aliniatul 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la articolul 19 punctul 3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că acordarea unui coeficient salarial doar unor persoane din corpul grefierilor cu studii medii a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, reprezintă o aplicare a prevederilor articolul 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Rezultă astfel că în cadrul corpului grefierilor cu studii medii s-au aplicat
tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă
(categoria socio-profesională).
Legat de cererea de chemare în judecată a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, instanța a găsit-o întemeiată, procedând la admiterea ei.
Astfel, potrivit articolul 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR coordonează acțiuni ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR rezultă și din prevederile articolului 3 din HG nr. 208/2005 și ale articolului 3 din HG nr. 386/2007.
În ce privește CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, acesta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că față de el a fost respinsă acțiunea.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile articolului 16 aliniatele 1 și 2 din Constituția României, articolul 1 aliniatul 2 litera e, punctul i din OG nr. 137/2000, articolul 2 aliniatele 1-3, articolul 29 punctul 2 din G nr. 137/2000, articolul 2 punctul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 2 punctul 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, articolul 19 punctul 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și articolele 5 și 6 din Codul muncii, instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile articolelor 1082, 1084, 1039 din Codul civil, precum și articolele 269, 165 și articolul 292 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu dispozițiile articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, iar prin decizia pronunțată în dosarul nr. 7/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul solicitat; pronunțarea unei decizii care să asigure interpretarea unitară a dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007, în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Susține în fond, în esență, că dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996, referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii, această indemnizație fiind prevăzută pentru acei grefieri care participă la anumite activități, delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului, dar și prin dispozițiile legale ulterioare, respectiv Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor și prevederilor actului normativ de salarizare.
Consideră că nu se poate vorbi de discriminare în sensul prevăzut de articolul 2 din OG nr. 137/2000, reclamanții neaflându-se într-o situație comparabilă, în acest sens fiind și jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și Hotărârile nr. 338/2007, 471/2007, 511/2007 ale CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 4 Cod de procedură civilă, recurentul susținând că prin hotărârea dată, prin obligarea MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și a celorlalți pârâți la plata indemnizației de 10% către alte persoane decât cele pe care legiuitorul le-a avut în vedere, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
În drept, sunt invocate dispozițiile articolului 304 punctul 4 și punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, instanța reține că recursurile sunt fondate și urmează să le admită pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitate de grefieri, și-au întemeiat acțiunea în principal pe dispozițiile articolului 19 punctul 3 din Legea nr. 50/1996, care prevede că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară". Consideră că sunt discriminați în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000, Codul muncii, articolului 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la salarizare în raport cu categoriile expres prevăzute de acest act normativ, deși nu există un criteriu obiectiv și rațional.
Prin decizia nr. 24 din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "Dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești - republicată și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Având în vedre că, potrivit articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe și văzând decizia nr. 24/12.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând că activitatea reclamanților nu se încadrează între cele expres prevăzute de dispozițiile legale evocate, pentru care se acordă o indemnizație suplimentară la salariu de 10%, instanța va admite în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă ca fondat recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul că va respinge în totalitate ca nefondată acțiunea, atât față de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cât și față de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, Tribunalul Satu Mare, Curtea de APEL ORADEA.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintroduse de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, toate cu domiciliul în S M- județul S M, ambele cu domiciliul în O- județul S M, -, -, ambele cu domiciliul în Carei- județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3, Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 83/PI/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
RESPINGE acțiuneaformulată de reclamanții, -,.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/13.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID./13.11.2009.
22 comunicări:
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B sector 5-,,,,,,,,,,,,,, toate cu domiciliul în S M- județul S M,,,ambele cu domiciliul în O- județul S M,-,-,ambele cu domiciliul în Carei- județul S MMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B sector 5-,CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3,Tribunalul Satu Mare,cu sediul în S M- județul S M,Curtea de APEL ORADEA,cu sediul în O parc nr. 10 județul BPreședinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Trif Doina
