Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurenții:- MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DGFP I, împotriva sentinței civile nr. 2375 din 19 XII 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI, având ca obiect drepturi bănești -discriminare 10 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întîmpinare, recurentul Ministerul Justiției a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei motivat de faptul că ICCJ urmează să soluționeze recursul în interesul legii referitor la posibilitatea acordării indemnizației lunare de 10%.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de recurentul Ministerul Justiției avînd în vedere că formularea recursului în interesul legii nu reprezintă o cauză de suspendare.
Instanța,verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la TRIBUNALUL IAȘI, reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 22 octombrie 2004-22 octombrie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; acordarea în continuare a acestei indemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat sumele datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iași.
Susțin reclamantele că art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 contravine principiului consacrat în art. 20 din Constituția României și că au fost tratați inegal din punct de vedere al salarizării, fiind discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune acordarea drepturilor salariale solicitate.
Au mai fost invocate și dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile nr.OG 137/2000.
A formulat cerere de intervenție, având același obiect și fiind întemeiată pe aceleași motive precum cererea introductivă, intervenienta -.
Prin întâmpinarea formulată, citând art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, art. 38, art. 42 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poate beneficia de procentul de 10%.
A mai susținut pârâtul că în prezenta cauză, unde se ridică chestiunea unei discriminări de natură salarială, existența unor situații analoage sau comparabile nu trebuie analizată prin prisma calității de personal auxiliar, acesta fiind un criteriu mult prea general. Importanță prezintă complexitatea activității desfășurate, participarea la efectuarea actelor privind procedura falimentului etc. presupunând un nivel diferit al complexității și dificultății activității în raport cu activitățile obișnuite desfășurate de personalul auxiliar.
Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6 alin. 2 din Codul muncii, iar dispozițiile art. 53 din Constituția României nu sunt incidente în cauză.
Prin "precizările"depuse la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că acordarea diferitelor drepturi salariale și sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, reclamanții nefiind salariații săi.
Au fost depuse copii de pe hotărâri judecătorești, iar pârâta Curtea de APEL IAȘIa comunicat adresa nr. 2966/A/6.11.2007.
Prin sentința civilă nr. 2375 din 19 decembrie 2007, TRIBUNALUL IAȘIa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI au fost obligați să plătească reclamantei - despăgubiri de 10% din salariul brut aferent perioadei 22.10.2004-5.01.2006 și 9.01.2007-2.02.2007 și la plata unei despăgubiri de 10% din salariul de bază aferent perioadei 3.02.2007-19.12.2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI au fost obligați să plătească reclamantei despăgubiri de 10% din salariul brut aferent perioadei 22.10.2004-1.06.2005 și 5.01.2007-2.02.2007 și la plata unei despăgubiri de 10% din salariul de bază aferent perioadei 3.02.2007-19.12.2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
A respins cererile privind acordarea sporului până la prevederea acestor drepturi pentru personalul auxiliar de specialitate și privind plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați primii trei pârâți.
A fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 6 alin. 2 Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, angajatorul nefăcând nici o dovadă din care să rezulte că au beneficiat de sporul de 10%. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării
Conform dispozițiilor art. 27 pct. 1 din nr.OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Înlăturarea discriminării nu presupune, neapărat, prevederea sporului de 10% pentru tot personalul, motiv pentru care se va respinge cererea de acordare a despăgubirilor până la prevederea acestuia pentru tot personalul.
Având în vedere dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, instanța a reținut că este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesar includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, având răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Mai motivează recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv al angajatorului, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, Ministerul Justiției susține, în primul rând, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuțiile puterii legislative. Prin acordarea sporului de 10% și acelor categorii de persoane care nu participă la efectuarea activităților menționate în cuprinsul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 2 din nr.OG 8/2007, instanța a adăugat la textul de lege și a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești.
În al doilea rând, hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în mod eronat reținând instanța de fond că prin dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 s-a instituit un tratament diferit pentru persoane aflate în situații analoage, încălcând principiul salariu egal pentru muncă egală. În cauză, nu este vorba despre o situație analogă și comparabilă, în sensul jurisprudenței CEDO în aplicarea art. 14 sau în sensul art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, întrucât personalul auxiliar de specialitate care beneficiază de acordarea sporului de 10% desfășoară o activitate diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar, activitate care implică un grad diferit de dificultate și responsabilitate. Prin urmare, distincția făcută în ceea ce privește salarizarea nu este discriminatorie, neavând de-a face cu persoane în situații comparabile.
Mai mult, acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim, care respectă raportul de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat. Calitatea procesuală pasivă a recurentului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimata reclamantă, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice, și nici nu s-a dispus finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Acesta a fost obligat, de către instanța de fond, să includă în buget sumele acordate intimatei, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Recursul formulat de Ministerul Justiției este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul respectiv lucrat în aceste activități.
Art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 prevede că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Din aceste dispoziții legale rezultă că, de indemnizația lunară de 10% din salariul brut, beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Este adevărat că intimatele reclamante - și au solicitat plata indemnizației de 10% din salariul lunar, însă aceste drepturi salariale au natura juridică a unor despăgubiri acordate de prima instanță.
Așadar, instanța de fond nu s-a substituit legiuitorului și nu a completat prevederile legale menționate anterior, în sensul acordării acestei indemnizații de 10% tuturor grefierilor, așa cum susține recurentul, ci a constatat că reclamanții sunt discriminați prin neacordarea indemnizației de 10%, obligându-i pe pârâți, printre care și recurentul, la plata despăgubirilor, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 oct. 4 Cod proc. civilă.
În ceea ce privește caracterul discriminator al dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, se reține că, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
În acest context, prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, care stabilesc o diferențiere între grefieri, având drept criteriu participarea la efectuarea unor acte și desfășurarea anumitor activități, sunt discriminatorii.
Recurentul consideră că acordarea indemnizației de 10% anumitor categorii de grefieri, în detrimentul celorlalți grefieri, este justificată și nu are caracter discriminatoriu, fiind vorba de o diferențiere a salariului în funcție de cantitatea și calitatea muncii, activitatea desfășurată de aceste categorii de personal auxiliar de specialitate implicând un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Or, recurentul, căruia îi revenea sarcina de a dovedi că acordarea indemnizației de 10% doar anumitor categorii de grefieri nu constituie discriminare, potrivit art. 27 alin. 4 din nr.OG 137/2000, nu a dovedit că grefierii, la care se referă art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, au un volum de muncă mai mare, desfășoară o activitate mai complexă sau lucrează în condiții mai grele decât ceilalți grefieri, personal auxiliar de specialitate. Așadar, recurentul nu a dovedit că prevederile legale menționate au un scop legitim, în sensul compensării efortului suplimentar depus de aceste categorii de grefieri, comparativ cu ceilalți grefieri.
Prin urmare, reținându-se existența unei discriminări în ceea ce privește acordarea indemnizației de 10%, se constată că intimatele reclamante, grefieri care nu au beneficiat de această indemnizație, sunt îndreptățite la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de prima instanță, pentru asigurarea unei reparații echitabile și integrale a prejudiciului suferit prin discriminare.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2375 din 19.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
TRIBUNALUL IAȘI:
-
-
01.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
