Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1544/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1544
Ședința publică din data de 19 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA (fostă denumire SC SA) - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 1199 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 84, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus concluzii scrise formulate de recurentă însoțite de acte, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de; adresa nr. 46/01.04.2008 emisă de către Comisia Paritară a SC SA din 31.03.2008; Hotărâre dată de SC SA, adresa nr. 938/1.04.2008 emisă de SC către și Asociații; Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010; certificat de înregistrare mențiuni privind schimbarea denumirii recurentei în SA și Încheierea nr. 28702/02.04.2008, solicitând să se ia act că în prezent societatea recurentă nu mai are denumirea de SC SA ci SA, conform certificatului de înregistrare mențiuni nr. J- din 04 aprilie 2008 și încheierii nr. 28702 pronunțată de Tribunalul București la data de 02 aprilie 2008.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8148,2 lei din care 7700 lei drepturi salariale restante cuvenite și neacordate și 448,2 lei daune materiale pentru neachitarea în termen a obligațiilor în raport cu rata inflației.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia fiecărei sărbători, drepturi ce nu au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât părțile au înțeles ca primele să fie incluse în salariu începând cu anul 2003, astfel că pretinsa obligație de plată nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților, acțiunea fiind o pură speculație a unei redactări insuficient de atente a art.168 alin.2 din CCM.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1199 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma brută de 7700 lei, drepturi salariale cuvenite și neachitate reprezentând prima de C pe 2005,2006 și prima de Paști pe 2005,2005,2007, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui de inflației de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât termenul legal de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede dreptul angajaților societății pârâte de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2005, 2006,2007.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006,2007 tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2005, 2006,2007 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioadele indicate de reclamant, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă considerând că, în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece drepturile salariale pretinse de reclamant au fost prevăzute de CCM și în acest caz termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Sub acest aspect, recurenta arată că termenul de 6 luni este un termen de prescripție special care derogă de la termenul de 3 ani care este termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, soluția este criticată pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților, situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantei are la bază o pură speculație. De asemenea, s-a învederat că instanța de fond nu a acordat primele solicitate de reclamanți în funcție de salariul de bază mediu brut pe SC SA.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Conform art. 168 alin. 1 salariaților SA li se cuvine câte o primă pentru fiecare de Paști și de C în cuantum de câte un salariu de bază mediu brut. Ca atare, instanța de fond trebuie să stabilească salariul de bază mediu brut pe luna anterioară fiecărei sărbători de Paști și În acest sens, se va solicita pârâtei înscrisuri din care să rezulte aceste salarii adresa 938/1.04.2008 nu are valoare juridică, fiind o simplă corespondență internă care nu specifică salariul de bază mediu brut pe fiecare lună anterioară sărbătorilor de Paști și C din fiecare an și cum anume s-a ajuns la această sumă.
De asemenea, pentru stabilirea cuantumului sumelor datorate reclamanților trebuie efectuată o expertiză tehnică care să stabilească dacă primele cuvenite de Paști și C au fost incluse în salariile angajaților astfel cum susține SA.
În cazul în care expertul, în funcție de actele și lucrările dosarului dar și de documentele contabile ale pârâtei, concluzionează că aceste sume nu au fost incluse în salariile angajaților, urmează să calculeze cuantumul lor în funcție de salariul de bază mediu brut, actualizat de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, acolo unde este cazul.
Întrucât aceste probatorii nu se pot administra în fața instanței de recurs, urmează ca. În baza art. 305 rap. la art. 312 Cod pr. civ. să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA ( fosta sevice SA), cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1199 din 14.04. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 84, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.08. 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
3 ex./20.08.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
