Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1595/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. sat Filea nr.45, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1414 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1414 din 23.10.2007 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta ocupă funcția de primar al comunei, care este o funcție de demnitate publică, astfel că nu poate fi asimilată funcționarului public ori personalului contractual, motiv pentru care prima instanță a reținut că reclamantei nu i se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în cauză, creând o situație discriminatorie față de alți primari și viceprimari cărora li s-a acordat această indemnizație.
Recurenta a mai arătat că actul normativ pe care și-a întemeiat cererea nu face distincție în ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv între diferitele forme de angajare a personalului din domeniul administrației publice, precizând că se face o discriminare între personalul ce ocupă funcții de demnitate publică și personalul contractual.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
În perioada iulie 2004 - iunie 2007 recurenta reclamantă a ocupat funcția de primar al comunei, județul M, astfel cum rezultă din adeverința de la fila 9 în dosarul primei instanțe, perioadă pentru care reclamanta a solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2, care prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin această măsură s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea instituțiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Cum în mod legal a reținut prima instanță, primarul ocupă o funcție de demnitate publică aleasă, astfel că nu poate fi asimilat nici funcționarului public nici personalului contractual și nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 și cele ale Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prin neacordarea acestui adaos salarial, reclamanta ar fi discriminată față de personalul din domeniul administrației publice, Curtea urmează aoî nlătura, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 108/2005 aprobată prin Legea nr. 331/2005 pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă constituie unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției, reclamanta neaflându-se într-o situație comparabilă cu funcționarii publici sau personalul contractual din domeniul administrației publice locale.
Referitor la discriminarea invocată în raport de împrejurarea că prin hotărâri judecătorești s-au admis acțiuni similare ale unor primari și viceprimari din județul M, recurenta considerând că are cel puțin o speranță legitimă de a dobândi drepturile bănești solicitate din această perspectivă, Curtea constată că această susținere a fost argumentată în raport de sentința civilă nr. 955 din data de 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, care a rămas irevocabilă prin nerecurare și sentința civilă nr. 613 din data de 19 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Mureș, care prin decizia nr. 892/R din 30 august 2007 Curții de Apel Tg.-M a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții care aveau calitatea de primar și viceprimar.
Analizând motivul recurentei din perspectiva celor două hotărâri judecătorești invocate, Curtea reamintește că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale (cauza Beian împotriva României).
Constatând că sentința nr. 955 din data de 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, care a rămas irevocabilă prin nerecurare și de care se prevalează recurenta, nu implică opinia instanței de control judiciar, rezultă că nu ne aflăm într-o situație de incertitudine jurisprudențială care să aibă drept efect privarea reclamantei de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor bănești, constând în indemnizația de dispozitiv, comparabil cu alți primari sau viceprimari cărora să li se fi recunoscut acest drept de instanța de control judiciar.
Din cele reținute anterior rezultă că nu există o diferență de tratament a recurentei în raport de alte persoane aflate în situații similare, nefiind incidente prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, Curtea va înlătura argumentele recurentei referitoare la crearea unei situații discriminatorii în ceea ce o privește, prin respingerea cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din același act normativ urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1414 pronunțată la data de 23 octombrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. sat Filea nr.45, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1414 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./
Tehnored./
4 ex./22.10.2009
Jud.fond:,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
