Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1648/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1648
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1,iar pentru comunicare actelor procedurale la și Asociații din B,B-dul - -, nr.4-8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 896 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în Târgoviște,calea B -. B,etaj 5,.26,județul D, domiciliat în domiciliat în Târgoviște, calea B, -. B, etaj 5,.26, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.247, județul D, domiciliat în comuna, satul,-, județul D, G domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., -.24, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.8C, etaj 7,.119, județul D, domiciliată în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus din partea recurentei pârâte cerere prin care solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la și Asociații cu sediul în B,--8, House, sector 1și în xerocopie un set de înscrisuri, respectiv: confirmare de primire, împuternicirea avocațială nr. -/18.08.2008, certificat de grefă emis de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, în dosar nr-, în dosar nr-, în dosar nr-, anexa nr. 1 bis la Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, anexa 15, adresa nr. 1220/21.02.2008 emisă de SC SA, actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă nr. 1090/22.02.2008, anexa nr. 1 la Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2008 înregistrat la.F sub nr. 8080/23.05.2000,anexa nr. 2 la Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SA înregistrat la.F sub nr. 8080/23.05.2000, raport de expertiză extrajudiciară.
S-a depus din partea intimatei reclamante, întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -, - și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B-membru pentru a fi obligată, prin reprezentanții săi legali, la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște în perioada 2004-2007, reactualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în calitate de salariați ai societății pârâte nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus la dosar copii ale carnetelor lor de muncă (filele 6-99)și au solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a calcula drepturile bănești reclamate(fila 185).
Prin apărător ales, reclamanții au formulat si depus concluzii scrise (filele 216-217).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 110-118) la care a atașat înscrisuri (filele 119-182) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii, ca premtur introduse cu motivarea de a nu se fi negociat cuantumul drepturilor pretinse de reclamanți așa cum prevede art.168 alin.1, teza a II a din contract iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceștia.
La termenul de judecată din 7 februarie 2008 (fila 189) instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului civil nr- în care reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâtă- a cărei salariată a fost- plata primelor de Paști și C cuvenite pentru perioada 2004-2005.
În cauză s-a încuviințat și efectuat o expertiză contabilă (filele 207-213) de către expert, completată ulterior (filele 226-228).
Prin încheierea pronunțată la data de 24 ianuarie 2008 (fila 185)au fost respinse ca neîntemeiate ambele excepții invocate iar prin sentința civilă nr.896 pronunțată la 22 mai 2008, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de toți reclamanții și a obligat-o pe pârâtă la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște pentru perioadele solicitate, în cuantum de câte un salariu mediu de bază la nivel de unitate, în raport de timpul efectiv lucrat și reactualizate cu indicele de inflație la data plății, conform raportului de expertiză.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 700 lei-mai puțin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani și curge de la data nașterii dreptului, iar în privința excepției prematurității, pârâta însăși prin întâmpinare a susținut că a plătit drepturile salariale suplimentare cerute de reclamanți, introducându-le în salariile acestora, așa încât nu se mai poate pune problema lipsei negocierilor referitoare la cuantumul și condițiile de plată.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile reclamanților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor cerute de reclamanți, astfel cum acestea au fost calculate și reactualizate prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B-membru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-12).
Recurenta a susținut că în mod greșit au fost soluționate excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond și excepția prematurității cât timp negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare a criteriilor și condițiilor de plată a primelor nu au avut loc.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunile lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă formulat întâmpinare (fila 2102) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Tot astfel, în mod corect a fost respinsă și excepția prematurității acțiunii, față de susținerea pârâtei-recurente că a inclus anual, în salariile reclamanților drepturile suplimentare privind primele de Paști și C, astfel că lipsa negocierilor privind condițiile, cuantumul și criteriile de acordare a acestora nu are nicio relevanță juridică.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului care a administrat proba cu expertiză contabilă prin intermediul căreia au fost calculate concret pentru fiecare reclamant, valorile suplimentărilor salariale echivalente unui salariu de bază mediu pe unitate, în raport de perioada lucrată și actualizate cu coeficientul de inflație la data plății.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1,iar pentru comunicare actelor procedurale la și Asociații din B,B-dul - -, nr.4-8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 896 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în Târgoviște,calea B -.B, etaj 5,.26, județul D, domiciliat în domiciliat în Târgoviște, calea B, -. B, etaj 5,.26, județul D, domiciliat în comuna, sat, nr.247, județul D, domiciliat în comuna, satul,-, județul D, G domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., -.24, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.8C, etaj 7,.119, județul D, domiciliată în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier,
Red.
2 ex
17.09.2008
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
