Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1682/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1682
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.848 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M, str. -. -, nr.17, -.3, județul D, (, domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în comuna Lungă (), sat Lungă, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D, domiciliat în comuna Lungă, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,.37,.B,.35, județul D, domiciliat în M,-, județul D, G, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, nr.156, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, -, cu domiciliul ales la avocat, în Târgoviște,-, -.10, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurenta-pârâtă SC SA - GRUP B și intimații - reclamanți (), G, -, - și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenta-pârâtă SC SA - GRUP a solicitat în temeiul disp. art. 242 alin. (2) judecarea cauzei în lipsă.
- 2 -
De asemenea, se învederează că recurenta-pârâtă a depus la dosar, în copie, certificat de grevă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, certificat eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, Anexa nr.1 - bis la Actul Adițional la contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000 și raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Intimații-reclamanți (), și, prin apărător Pahon, din Baroul Dâmbovița, au depus la dosar prin Serviciul Registratură concluzii scrise înregistrate sub nr.10357 din 11 septembrie 2008 prin care solicită în temeiul disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 3780 lei reprezentând suplimentări de drepturi salariale precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat ca inginer la SA până în perioada 1986-martie 2006, când a fost pensionat pe caz de boală, iar suma de 3780 lei reprezintă banii pentru Cul 2004-980 lei Paște și C 2005, câte 1400 lei, sume ce au fost prevăzute a se acorda salariaților, în Contractul colectiv de muncă, art. 168 alin 1 unde se specifică că salariaților se acordă drepturi salariale în cuantum de un salariu mediu pe, pentru aceste sărbători, aceste drepturi fiind acordate în anul 2003 iar pentru anii următori societatea pârâtă a refuzat acest lucru.
In drept, reclamantul invocate prevederile art. 166 din Codul muncii și solicitat proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă
- 3 -
efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.l să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.l a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă, că este greșită, atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
La termenul de judecată din 26 februarie 2008 apărătorul reclamantului a solicitat conexarea la prezenta cauză a dosarelor -, -, -,-, -, -, -, -, -, -, -,tribunalul dispunând conexarea ca urmare a îndeplinirii prevederilor art. 164 Cod proc. civilă.
Reclamanții din dosarele conexate, respectiv, G -, - și au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru acordarea suplimentărilor salariale de C și de Paște prevăzute de art. 168 alin.l din Codul muncii pe perioada 2004-2007.
La termenul de judecată din 26 februarie 2008 s-a invocat de către pârâtă excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că sumele solicitate de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 e din Codul muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă fiind incidente prevederile art. 283 alin.l lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
De asemenea, s-a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis și cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paște și C au fost incluse sau nu în salariul mediu
- 4 -
de bază al reclamanților, pentru anii 2004-2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în
care nu au fost incluse să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
Raportul de expertiză refăcut, efectuat în cauză și aflat la fila 138 dosar fond a concluzionat că primele de Paște și de C nu au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților în anul 2003, iar începând cu anul 2004 acestea nu au fost acordate.
Expertul a mai concluzionat că în anul 2003 avut loc o creștere de salariu față de 2002 care nici măcar nu a acoperit rata inflației, cu atât mai puțin nu a putut include drepturile salariale suplimentare, și de asemenea, a răspuns și celuilalt obiectiv de a calcula drepturile cuvenite și neacordate reclamanților în raport de salariul mediu de bază astfel cum acesta a fost comunicat de prin mai multe adrese una dintre ele fiind cea cu nr. 830/05.02.2008.
Prin sentința civilă nr.848 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții, () -,,, G, -, -,,contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale de C și Paște conform raportului de expertiză, stabilite de expert în sume nete actualizate ținând seama de salariul mediu de bază pe astfel: () - 2843 lei; - 3664 lei; - 2102 lei; - 2102 lei; - 2843 lei; - 5486 lei; G -3664 lei; -- 3664 lei; - 5486 lei; - 2102 lei; - 5486 lei și -4288 lei și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, în raport de data la care le-au încetat contractele individuale de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art. 168 alin.l din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
- 5 -
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin. 1"vor fi introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1"au fost introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat tribunalul că asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
S-a mai reținut că susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu poate fi acceptată concluzia Comisie Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art. 168 alin.l și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.l 1 art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.l la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut pe astfel cum susțin reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că nu poate fi primită susținerea reclamanților în sensul că adresele emise de în anul 2008 cu privire
- 6 -
la drepturile salariale ce trebuiau acordate conform nu pot fi luate în considerație, deoarece drepturile nu au fost negociate cu, deoarece au fost emise adrese și în anul 2007 ( adresa 2022/04.09.2007) care precizau cuantumul salariului mediu de bază pe anii 2004-2007, iar pe de altă parte lipsa negocierii acestor salarii trebuia invocată în termen de 6 luni de la negocierea sau a respectivelor clauze și atacată în instanță, lucru care nu s-a realizat.
A mai reținut instanța de fond că așa cum precizează pârâta prin notele scrise depuse la dosar, atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri, cât și faptul că sumele stabilite de expert cuprind și actualizările datorate ratei inflației.
Astfel, tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, admis în parte cererea și a se dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților astfel cum acestea au fost stabilite de expert în completarea raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de
- 7 -
acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunilor.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
- 8 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.848 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în M, str. -. -, nr.17, -.3, județul D, (, domiciliată în M,-, județul D, domiciliat în comuna Lungă (), sat Lungă, județul D, domiciliat în comuna, sat Colibași, județul D, domiciliat în comuna Lungă, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,.37,.B,.35, județul D, domiciliat în M,-, județul D, G, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, nr.156, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, -, cu domiciliul ales la avocat, în Târgoviște,-, -.10, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./16.09.2008
dosar fond.- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
