Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 17
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței Civile nr. 1957/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați -, Trion -, -, -, și - și pârâții intimați Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanții intimați au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin registratura instanței, la data de 6.01.2010.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicită admiterea recursurilor declarate în cauză și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1957/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanții, in contradictoriu cu parații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR si CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,și-n consecință Parchetele au fost obligate in solidar la calcularea si plata despăgubirilor in favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de baza, sume ce vor fi reactualizate cu coeficientul de inflație începând cu momentul nașterii dreptului.
Prin aceeași hotărâre judecătorească,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiției ( pentru procurori) si respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ( pentru grefieri) la înscrierea in carnetul de munca ale reclamanților a mențiunilor privitoare la sporurile salariale acordate, iar paratul Ministerul Economiei si Finanțelor Publice ( in prezent Ministerul Finanțelor Publice),sa aloce fondurile necesare plații sumelor solicitate de reclamanți.
Tribunalul a depășit excepțiile lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor - cu motivarea că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind ținut să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale- precum și lipsa calității procesual pasive a paratului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, acordând eficiență principiului disponibilității procesuale a reclamanților,la care se referă art. 129 alin. ultim /pr.civ. Tribunalul a observat că intenția titularilor acțiunii de a invoca drept cauză a demersului lor judiciar prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și de a obține citarea in proces a Consiliului in condițiile art. 27 alin. 3 din ordonanță,este mai mult decât evidentă. Susținerile Consiliului că ar fi fost chemat in judecată in calitate de pârât potrivit dreptului comun nu sunt reale și vor fi înlăturate.
Referitor la excepției prescripției dreptului la acțiune instanța a constatat că reclamanții prin cererea de chenare în judecată au formulat pretenții distincte în funcție de perioada pe care au executat-o la serviciul de permanență și făcând aplicabilitatea art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958,a reținut faptul că pentru anumite perioade de timp dreptul la acțiune s-a prescris raportat la momentul formulării acțiunii de chemare în judecată. Astfel, cum rezultă din ștampila aplicată pe cererea de chemare în judecată de către Tribunalul Timiș acțiunea a fost introdusă de către reclamanți la data de 02.06.2008 astfel că în raport de termenul de prescripție și ținând cont de faptul că drepturile salariale se plătesc pentru luna anterioară lucrată,în speță este împlinit termenul de prescripție doar pentru perioada februarie 2005 - aprilie 2005.
Cu privire la fondul drepturilor deduse judecății,Tribunalul a reținut că reclamanții, procurori și grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, au făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că în perioada februarie 2005 - iunie 2008 au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca, periodic, timp de mai multe zile pe lună, după orele de program și in zilele nelucrătoare, ei au fost disponibili de a se prezenta la sediul parchetului pentru redactarea propunerilor de arestare preventivă, audieri, anchete penale, în cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive, precum și formularea căilor de atac împotriva măsurilor cu acest obiect pronunțate de judecătorii, fără ca, pentru orele in care au stat lunar la dispoziția angajatorului să li se acorde drepturi salariale suplimentare.
Pornind de la prevederile legale incidente in cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care, prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică, cum ar fi nr.OG 38/2003,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, respectiv art. 13 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, judecătorii fondului au apreciat că, in absența unei reglementări legale, menită să asigure o recompensă materială pentru categoria profesionala magistraților ce efectuează serviciul de permanență pentru instrumentarea cauzelor penale urgente, in condițiile in care categoria profesională in discuție se găsește in aceeași situație cu cea a altor categorii de salariați ce beneficiază de o recompensă materială pentru efortul depus și efectele acestuia în viața privată a angajatului,are loc o încălcare principiului fundamental de dreptul muncii, ce privește nediscriminarea și egalitatea de tratament.
principiul nediscriminării, conținut de art. 2 din OG nr. 137/2000, tribunalul constată că enumerarea criteriilor de discriminare din art. 2 din OG nr. 137/2000 nu este exhaustivă, iar apartenența la o anumită categorie profesională poate constitui un asemenea criteriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara in data de 29.12.2009, solicitând casarea sentinței supusă reformării și rejudecarea cauzei in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.4, 8 și pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești,in contextul in care s-a dispus in mod nelegal obligarea Ministerului Public la acordarea drepturilor bănești pretinse de reclamanți,cu toate că acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident in materia salarizării, respectiv OUG nr. 27/2006.
Recurentul mai susține că hotărârea de fond este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial,mai precis sub aspectul stabilirii eronate a incidenței in cauză a prevederilor OG nr. 137/2000, de vreme ce nu există in legislația internă actuală o prevedere legală menită să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 821 /2008,Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin 11 precum și art. 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale.În opinia recurentului,noțiunea deexercitare a unor drepturifolosită de OUG nr. 27/2006 atunci când definește discriminarea se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi,iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Pârâtul Ministerul Publica mai adăugat că magistrații sunt o categorie aparte de salariați din sistemul bugetar, cu un statut specific,reglementat de Legea nr. 303/2004,iar ei nu se pot compara cu celelalte categorii de personal, cum ar fi personalul militar, funcționarii publici cu statut special,ori personalul din aparatul propriu al Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor etc. Intre categoriile de bugetari mai sus enumerate există diferențe evidente de statut, instituțiile din care fac parte,ori categoriile de informații pentru care se datorează obligația de confidențialitate.
In fine, recurentul Ministerul Publica susținut că in mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate,actualizate cu rata inflației,in situația in care ministerul d e resort,ca instituție bugetară nu poate să înscrie in bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care, pentru justificarea motivelor de recurs care ar determina aplicabilitatea art. 304 pct.9 și 304 ind. 1/pr.civ., a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției.
In fine, cel de-al treilea recurs declarat in cauză a fost al pârâtului Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Timișoara, care a reiterat argumentele de fapt și de drept ale recursului Ministerului Public.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 06.01.2010, reclamanții intimați au solicitat respingerea celor trei recursuri,cu motivarea că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând cele trei recursuri declarate in cauză,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin 1 și art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține că acestea sunt întemeiate, cu următoarele argumente.
Intr-adevăr,Curtea observă că in cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care,prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică,efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material, de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede in al său art. 11 că "polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
De un spor de dispozitiv in același cuantum ca și cel al polițiștilor beneficiază și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, dar și cei din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar. Drepturile salariale în discuție le sunt acordate categoriei de angajați menționată mai sus in temeiul art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În fine, art. 13 din Legea nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili dreptul la o"indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu toate acestea, instanța de recurs reține că nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la existența unei discriminări intre ei și celelalte categorii socio-profesionale, precum polițiștii și funcționarii publici din cadrul MIRA.
Curtea observă că in temeiul regulamentului de ordine interioara reclamanții, procurori, personal auxiliar și conex au fost planificați să efectueze serviciul de permanență, ce a presupus ca timp de doar câteva zile pe lună, să fie disponibili a se prezenta la sediul parchetului pentru instrumentarea,ori,după caz asigurarea efectuării actelor de procedură in cauze penale ce presupun urgență, întrucât au ca obiect luarea,prelungirea ori menținerea măsurilor arestării preventive.
Cu toate acestea,Curtea constată că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor,ori a personalului din cadrul MIRA,care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, in considerarea efectuării unormisiuni permanente,care presupune că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului,această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții, pe de altă parte,sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează,având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal,insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă la fel ca polițiștilor,pentru că,din motivele de fapt și de drept mai sus expuse,nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Față de cele ce preced,Curtea consideră că judecătorii fondului au interpretat și aplicat greșit prevederile art. 27 din OUG nr. 137/2000, in sensul constatării stării de discriminare a reclamanților față de alte categorii de salariați care se află permanent la dispoziția angajatorului, împrejurare de natură a atrage modificarea sentinței atacată,așa cum prevede art. 304 pct.9/pr.civ. De aceea, apreciind că nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de reformare ale recurenților și întrucât soluția pronunțată prin prezenta le profită acestora din urmă, Curtea va face aplicarea art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9/pr.civ., va admite toate recursurile pârâților, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței Civile nr. 1957/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Modifică parțial sentința recurată în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /03.02.2010
Tehnored / /03.02.2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
