Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1859/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1859
Ședința publică din data de 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele () și (), ambele cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1029 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 26 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre:
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 2008, câând a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Reclamanții (fostă ) și (fostă ) au chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata suplimentărilor reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005 și C pe 2004, sporul de 10% pentru muncă în condiții deosebit de periculoase în perioada 5 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2006, respectiv 5 noiembrie 2004 - 9 martie 2006, a cotei de participare la profitul anual pentru perioada 2004-2006 ca și a două salarii avute la data pensionării, toate actualizate în raport de inflație.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamantele au fost salariatele pârâtei în cadrul laboratorului de toxicologie până în luna ianuarie și respectiv martie 2006, când s-au pensionat, dar nu le-au fost plătite drepturile salariale solicitate în mod nejustificat deși erau menționate în contractul colectiv de muncăp care constituie legea părților.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și cu expertiză de specialitate urmare salarizării de către.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1029 din 31 martie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantelor sumele de 2137 lei pentru și 2998 lei către, respingând excepția prescripției dreptullui la acțiune invocat de pârâtă, drepturi reprezentând primele de Paște și C solicitate, reținându-se că celelalte drepturi cerute nu li se cuvin, nefiind îndeplinite condițiile legale de acordare cum s-a stabilit și prin expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul lor, reclamantele au susținut că în mod greșit nu a fost obligată pârâta la cota de participare la profitul anual al pârâtei, drept prevăzut în art. 39 din Contractul colectiv de muncă și care nu poate fi înlăturat de lipsa unor negocieri prealabile cu sindicatul, ceea ce impune modificarea corespunzătoare a sentinței recurate și acordarea acestor drepturi salariale.
În recursul său, pârâta a criticat sentința pentru greșita acordare a suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și C, care au fost incluse în salariile ce le-au fost plătite reclamanților începând din anul 2003, iar pe de altă parte cuantumul drepturilor acordate au avut în vedere greșit salariul brut în loc de salariul mediu de bază pe societate.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În ce privește recursul reclamantelor.
Referitor la cota de participare la profit a salariaților, inclusiv reclamantele, Curtea constată că în speță acestea nu pot beneficia de asemenea drepturi bănești conform art. 139 din Contractul colectiv de muncă.
Cererea reclamantelor de acordare a unor drepturi salariale reprezentând cota de participare la profit conform art. 139 din Contractul colectiv de muncă este neîntemeiată.
Din examinarea modului de redactare al acestui text rezultă că stabilirea acestei cote, modalitatea concretă de acordare ca și condițiile de diferențiere între salariați, se stabilesc prin negociere cu sindicatul.
Așadar, premisele constituirii acestor cote de participare la profit le constituie înregistrarea de profit la sfârșitul fiecărui an și negocierea cu sindicatul privind criteriile de diferențiere și acordarea acestora.
Pe de altă parte, în cazul societăților comerciale având capital majoritar sau integral privat, conform modificărilor Legii nr.31/1990 prin Legea nr.161/2003, pentru a se aduce regimului juridic al proprietății private vocația salariaților de a primi această cotă-parte de participare la profitul societății comerciale, singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este Adunarea Generală a Acționarilor.
În consecință, este necesară o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine reinvestirea profitului ori să stabilească o anumită cotă cotă de profit care să fie distribuită salariaților și numai după existența unei asemenea hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea celorlalte condiții vizate de art.139 din contracul colectiv de muncă, hotărâre care în speță este inexistentă.
În aceste condiții, rezultă în mod vădit că nu este constituit un drept subiectiv al reclamanților în calitatea lor de salariați, la cota-parte de participare la cota de profit, ci doar o vocație, pretinsul drept nefiind nici determinat nici determinabil în raport de prevederile contractuale pentru a avea o existență legală.
De altfel, este de observat și faptul că în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile nr.OG64/2001 (modificată prin nr.OG61/2004 aprobată prin Legea nr.769/2001) întrucât aceste prevederi normative se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantelor nu li se cuvine pretinsul drept de acordare a unei cote de participare la profitul societății pârâte.
Referitor la recursul societății pârâte.
Criticile formulate de aceasta nu-și găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători, de Paști și C, urmau a fi incluse în salariu, dar aceasta numai pentru anul respectiv nu și pentru viitor, în această din urmă situație pârâta-recurentă fiind obligată să probeze această includere în salariu care să ducă și la creșterea salarială în fiecare an. probe care nu au fost făcute, astfel că în mod corect instanța a admis acțiunea reclamantelor.
Nici criticile vizând cuantumul sumelor acordate reclamantelor nu au bază probatorie, deoarece expertul contabil numit în cauză a calculat cuantumul acestor prime de sărbători, având în vedere salariul de bază mediu brut și nu sallariul brut cum greșit s-a susținut prin motivele de recurs.
Față de cele mai sus-reținute, de asemenea, în mod corect prima instanță a stabilit că se cuvin reclamantelor sumele solicitate în baza art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă așa cum ss-a stabilit și prin expertiza efectuată în cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu subzistă motive de nulitate ale sentinței atacate în ssensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate, în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele () și (), ambele cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1029 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./30.10.2008
f- Tribunalull
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
