Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1864/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1864
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC. SA, cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1378 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în P, str. -. - nr. 62,.1, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, substituind pe avocat din cadrul aceluiași Barou, lipsă fiind intimatele-reclamante,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului pârâtei potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1800 lei, sumă reactualizată cu indicele de inflație către fiecare reclamantă, reprezentând prime de C 2007.
In motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că au fost salariatele pârâtei, iar disp. art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art.283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003. Ulterior, la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de munca al SC SA.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1378 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantelor câte 1800 lei primă de C 2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că, din rezoluția de primire a acțiunii rezultă că aceasta a fost înregistrată la data de 20.03.2009, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantele au fost salariatele pârâtei la SC SA B cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
S-a mai reținut că, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2004-2007 se prevede in cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C că angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol se prevedea că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut de instanța de fond că, prin contractele colective muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte, a menținut pe anii 2004-2005-2006-2007, suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați, beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.l al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Tribunalul a mai reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamante a acestor suplimentări salariale de pentru anul 2007, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de câte 1800 lei.
S-a apreciat de instanța de fond că, împrejurarea că, în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, tribunalul a apreciat că urmează ca pârâta să fie obligată să le plătească reclamantelor sumele sus menționate din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadentei fiecărei sume și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamantele nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit.c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului, vreodată, ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, având în vedere și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1378 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în P, str. -. - nr. 62,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./04.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
