Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1863/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1863
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, a, C, G, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.705 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA, cu sediul in B, Calea, nr.239, sector 1.
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți, a, C, G, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă SC SA, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, a, C, G, -, au chemat în judecată pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata diferenței dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, precum și diferențele rezultate din impozitarea greșită a sumelor acordate cu titlu de plăți compensatorii, drepturi bănești actualizate la data plății efective, în raport de inflație.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că au fost salariații societății pârâte și au fost disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, astfel că în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă au încasat plăți compensatorii, reprezentând indemnizații de concediere în raport de vechimea în muncă în societate, dar nu la nivelul celor stabilite prin Planul social, ținându-se seama de majorarea salariilor, aplicându-se eronat și impozitarea sumelor plătite.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 50 din Contractul colectiv de muncă au fost înlocuite în avantajul salariaților cu cele prevăzute în punctul 4 din planul social urmare negocierilor purtate între sindicat și societatea pârâtă, dispoziții care astfel au devenit obligatorii pentru alte părți semnate, situație în care au fost plătite în mod integral toate drepturile salariale rezultate din acest plan social.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 705 din 24 martie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată ulterior de către pârâtă, iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că reclamanților le-au fost plătite conform art. 4 din Planul social, în întregime indemnizațiile de concediere care sunt mai mari decât cele prevăzute în art. 50 din contractul colectiv de muncă, care nu pot fi acordate cumulat, iar prescripția dreptului la acțiune nu operează, acțiunea fiind formulată peste termenul de 3 ani prevăzut de Codul muncii,
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere a sentinței.
Criticând sentința, reclamanții au susținut că prin acțiunea introductivă au solicitat diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform Planului social, respectiv acestora nu li s-au acordat cele 15 salarii compensatorii și nu li s-a aplicat indexarea în fiecare an conform art. 128 alin.6 din Contractul colectiv de muncă, procentul de creștere al salariilor de bază fiind de 13% în anul 2005, 10% în 2006 și 12% în 2007.
Totodată, au susținut reclamanții că datorită plății acestor sume compensatorii nu s-a aplicat corect prevederea legală privind impozitarea care în speță nu se impunea față de natura sumelor pretinse.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Este de necontestat în speță că urmare negocierilor dintre societatea pârâtă și sindicatul salariaților prin Planul social s-au stabilit indemnizații de concediere pentru disponibilizați până la data de 31 decembrie 2010, cuantumul acestora fiind mai ridicat decât cel prevăzut în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, sume care au fost calculate în raport de salariul mediu brut pe, pentru care s-au aplicat ulterior procentele de indexare, conform contractului colectiv de muncă.
Aceste prevederi ale art. 4 din Planul social s-au calculat avându-se în vedere procentele de creștere din anii anteriori, asupra salariului mediu brut, iar în final sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților în condiții mai avantajoase decât cele prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, situație în care acestora nu li se cuvine vreo diferență cum au pretins, ce ar fi rezultat din art. 128 din Contractul colectiv de muncă, astfel că pretențiile acestora, așa cum au fost formulate în acțiune, sunt nejustificate din punct de vedere legal.
De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind greșita impozitare a drepturilor salariale plătite deoarece astfel de drepturi sunt impozabile potrivit Codului fiscal, în cuprinsul acestuia nefiind reglementate excepție de la această impozitare, neavând nicio relevanță natura acestor plăți compensatorii care rezultă tot din cadrul raporturilor de muncă.
Față de toate considerentele expuse, nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea fiind legală și temeinică sub toate aspectele Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, C, G, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.705 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA, cu sediul in B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.SȘ
4 ex./09.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
