Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 189
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 2524 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în comuna, sat de,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 16, jud. P, în comuna, sat de, nr. 11, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 73, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 213, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 28 ianuarie 2009, lipsind intimații reclamanți, ,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului:
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2524 din data de 3 octombrie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantii, si au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumelor reprezentand drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005 -2007, cu ocazia sarbatorilor de C și Paște si actualizarea sumelor in functie de rata inflatiei de la data scadentei pana la data platii efective.
In motivarea actiunii reclamantii au sustinut ca au fost salariati la SC SA.
S-a mai sustinut in motivarea actiunii de catre reclamanti ca deși Contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentari salariale de Paște și de C, nu au primit aceste suplimentari, ori, prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasa posibilitatea unei interpretari ambigue, suplimentarile salariale prevazute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale castigate ce nu pot fi pierdute și desfiintate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate au fost incluse în salariul de bază și prin urmare nu se mai poate solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința -menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta sa plateasca reclamantilor prima de Paste si C dupa cum urmeaza: 7653,25 lei brut Paste 2006-2007 si C 2005-2007; 1564,64 lei brut C 2005; 2000 lei brut C 2007; 3581,51 lei brut Paste 2006 si C 2005; 3581,51 lei brut Paste 2006 si C 2005 si 7653,25 lei brut Paste 2006-2007 si C 2005-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamanți, după cum urmează: câte 4394 lei pentru fiecare dintre reclamanții și; câte 1974 lei, către fiecare dintre reclamanții și, la câte 927 lei către și la 1387 lei către, reprezentând prime de C și prime de Paști, pentru fiecare reclamant conform perioadei lucrate, calculate conform adresei nr.830/5.02.2008 cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 2524 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în comuna, sat de,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 16, jud. P, în comuna, sat de, nr. 11, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 73, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești,-, jud. P, cu domiciliul în comuna, și în consecință;
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta către reclamanți, după cum urmează: câte 4394 lei pentru fiecare dintre reclamanții și; câte 1974 lei, către fiecare dintre reclamanții și, la câte 927 lei către și la 1387 lei către.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
red.
3 ex/26.02.2009
f- - Tribunalul Prahova
R
.
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
