Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1962/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNC
DOSAR NR- ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.1962
Ședința public din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
Judectori - --- -
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str.G-, nr.11, bis, sector 3 - prin administrator judiciar B,-, - 27,.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.845 din 13.04.2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.3..16, județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Având în vedere c s-a formulat și o cerere de suspendare a cauzei,în recurs, depus la filele 78-79 dosar, precum și împrejurarea c în cererea de chemare în judecat intimații-reclamanți au solicitat judecata cauzei și în lips, Curtea, analizând actele și lucrrile dosarului, constat cauza în stare de judecat și rmâne în pronunțare pe cererea de suspendare și în subsidiar, pe cererea de recurs.
CURT EA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin acțiunea civil înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecat pe pârâta SC SA (în prezent SC " " solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtei la plata sumei de 8615,8 lei, din care 8350 lei drepturi salariale reprezentând prime corespunztoare srbtorilor de Paște și de C 2005-2007 și 265,8 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat ca pe lâng salariul de baz pentru munca prestat, urma s beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de munc încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de munc încheiat la nivelul societții prevedea, la art.168 alin. 1, o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia srbtorilor de Paște și C în cuantum de un salariu de baz mediu pe societate, suplimentari salariale care nu s-au acordat și ca atare, pârâta îi datoreaz și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art.166, 269 din Codul Muncii, art.168 alin.1 din, art.1084 din Codul Civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat susținând c în anul 2003 suplimentrile au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, astfel c dreptul solicitat de reclamant nu mai exist.
Dup administrarea probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civil nr.2035 din 29.07.2008 a admis acțiunea, obligând pârâta s plteasc reclamantului suma brut de 8350 lei, reprezentând suplimentri salariale corespunztoare srbtorilor de C 2005-2007 și Paște 2006-2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecrei sume și pân la data plții efective.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs criticând soluția pentru netemeinicie, iar prin decizia civil nr.2029 pronunțat la data de 10.10.2008, Curtea de APEL PLOIE ȘTIa admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de control judiciar a reținut c este de necontestat c pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai c aceasta nu înseamn c începând cu aceast dat primele de Paște și de C rmân incluse în salariu, îns presupunând c susținerea recurentei este real, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul Muncii, s probeze veridicitatea susținerilor fcute. Or, în cauz, pârâta nu a demonstrat, cu referire concret la situația salarial a reclamantului, c acest lucru corespunde realitții.
Legat de același articol al, Curtea a reținut c prțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime, respectiv echivalentul unui salariu de baz mediu pe unitate a crui valoare concret trebuie stabilit cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, iar în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrrii de probe pentru c solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate, care include și sporurile.
De asemenea, s-a artat c în recurs s-a depus la dosar o adres privitoare la valoarea salariului de baz mediu anual, îns acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art. 168, fiind necesar efectuarea unei expertize contabile-salarizare, care în raport cu evidențele contabile ale unitții și înscrisurile de la dosar s determine cuantumurile salariului de baz mediu brut pe unitate din luna anterioar în care trebuia efectuat plata.
Dup casare, cauza a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar în ședința public din data de 19.01.2009, pe linia deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiz tehnic specialitatea salarizare-normare, dar cum pârâta nu a achitat onorariul de expert, în ședința public din data de 13 aprilie 2009, s-a dispus decderea acesteia din proba încuviințat.
În raport de probatoriile cu înscrisuri administrate în cauz, prin sentința civil nr.845 din 13.04.2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâta s plteasc reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006, 2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007, sum ce va fi actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței la data plții efective.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut c reclamantul a fost salariatul pârâtei, îns în perioada 2005-2007 nu a încasat drepturile reprezentând suplimentrile salariale solicitate, prevzute în favoarea salariaților prin dispozițiile art. 168 din CCM.
Astfel, s-a artat c disp. art. 168 din Contractul colectiv de munc pe unitate pentru anul 2004 stipuleaz c angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baz mediu, cu ocazia srbtorilor de Paște și de C, menționându-se c pentru anul 2003, suplimentrile de la alin.1 au fost introduse în salariul de baz al fiecrui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de munc pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societții pe anii urmtori.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Munc pe anii 2005-2007, instanța apreciat c prțile semnatare ale Contractului Colectiv de Munc la nivelul societții au înțeles s pstreze pentru salariați beneficiul suplimentrilor salariale prev. de alin. 1 al art. 168 din CCM în cursul anilor 2005-2007, suplimentrile fiind introduse în salariul de baz al fiecrui salariat numai pentru anul 2003.
Prin urmare, instanța de fond, în baza art.168 din contractului colectiv sus-menționat și art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea în sensul celor sus-artate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs criticând-o ca nelegal și netemeinic, invocând disp.art. 304 pct. 5, 8 și 9 și art. 3041Cod pr.civil.
Susține recurenta c prin hotrârea dat instanța a înclcat formele de procedur prevzute sub sancțiunea nulitții de art. 105 alin. 2 Cod pr.civil prin aceea c deși potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspend de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor sale, iar împotriva SC SA a fost deschis procedura reorganizrii prin sentința comercial nr. 1786/25.03.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști, instanța a respins prin încheierea din 13.04.2009 cererea recurentei prin care s-a cerut a se constata intervenirea suspendrii de drept a cauzei.
Se mai învedereaz c suspendarea acțiunilor în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 opereaz prin efectul legii, fiind vorba de o norm imperativ, de ordine public, ce are ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusiv a judectorului sindic și se refer la toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, fr a face distincție în funcție de data înregistrrii acestora.
Se concluzioneaz c toate acțiunile introduse împotriva debitorului având ca obiect drepturi bnești se suspend, inclusiv litigiile de munc prin care se pretind asemenea drepturi, foștii salariați având opțiunea formulrii unei declarații de creanț în cadrul dosarului de insolvenț, urmând ca aceast declarație s fie analizat de ctre administratorul judiciar, iar în cazul în care este justificat, s fie admis și în caz contrar, exist posibilitatea contestrii deciziei administratorului, contestație ce va fi soluționat de judectorul sindic.
Pe fondul cauzei, se susține c în mod greșit a fost admis acțiunea întrucât în luna martie 2003, Consiliul de Administrație al Societții a hotrât reașezarea salariilor, ce a presupus, pe de o parte, absorbția primelor acordate de Paște și C în salariul de baz, iar pe de alt parte, majorarea efectiv a salariului de baz dup absorbție cu 9,4%, invocându-se hotrârea nr. 14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație și nota privind reașezarea salariului din cadrul societții, precum și o adres ctre sucursalele din țar.
Așa fiind, din moment ce în martie 2003 s-a operat cuprinderea primelor în salariul de baz, conform art. 168 alin. 2 din CCM, de la acel moment astfel de drepturi nu au mai fost cuvenite, în acest sens fiind și negocierile de la nivelul societții între partenerii sociali, aspect recunoscut și de prțile contractante în cadrul Comisiei Paritare, când prin decizia acesteia din 6.11.2007, s-a stabilit clar care este interpretarea disp.art. 168 alin.1 și 2 din CCM.
Se mai învedereaz c nu se poate vorbi în acest context de o renunțare la anumite drepturi întrucât absorbția are ca efect obținerea de ctre salariați a unor venituri mai mari, includerea în salariul de baz a unor drepturi și ajutoare fiind chiar o recomandare rezultând din la nivel național.
Mai arat recurenta c dac s-ar admite interpretarea conform creia absorbția s-a realizat în anul 2003 numai pentru anul respectiv, s-ar ajunge ca practic, dreptul conferit de contractul colectiv s fie acordat de dou ori, iar deși suplimentele nu s-au acordat niciodat, ele au început a fi pretinse de ctre foștii salariați abia începând cu anul 2008, în acest an dispoziția referitoare la acordarea unor asemenea suplimente fiind tranșat în mod clar prin art. 135 din, la care s-a fcut trimitere.
S-a mai susținut de ctre recurent c rolul Comisiei Paritare este tocmai acela de a interpreta clauzele CCM în cadrul aplicrii acestuia, iar prima instanț a interpretat eronat nota Comisiei Paritare, nefiind vorba de o modificare la contract, ci de o interpretare care a urmrit s înlture orice dubiu cu privire la voința real a partenerilor sociali la momentul încheierii CCM în anul 2003 și ulterior.
Se mai învedereaz c recurenta a fcut dovada absorbției primelor de Paște și C începând cu 1.03.2003, pe când intimatul nu a fcut dovada real a creanței sale, respectiv faptul c nu a beneficiat de absorbția permis de CCM.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului în raport de motivele de recurs formulate, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Deși legal citat cu aceast mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauz.
În recurs, recurenta-pârât, prin administratorul judiciar al acesteia, a formulat o cerere de suspendare a cauzei în baza art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, artând c la data de 25.03.2009, în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Bucure ști, având ca obiect "procedura insolvenței", a fost admis cererea unui anume creditor, fiind deschis procedura general împotriva SC SA B, depunând la dosarul cauzei, în copie, sentința comercial nr.1786/25.03.2009 și încheierea din ședinț din camera de consiliu din 6.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști în dosarul menționat.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecrii cauzei în recurs, ce se impune a fi analizat cu prioritate, Curtea urmeaz aor espinge ca neîntemeiat întrucât, potrivit disp.art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.277/2009, publicat în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009, pentru aprobarea OUG nr.173/2008, de modificare și completare a Legii nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspend de drept toate acțiunile judiciare sau msurile de executare silit pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția cilor de atac declanșate de debitor, excepție ce se regsește și în speța de faț.
Examinând sentința atacat, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrrile dosarului, de dispozițiile legale ce au incidenț în soluționarea cauzei, Curtea constat c recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmeaz:
La termenul din data de 13.04.2009, când pricina s-a soluționat pe fond de ctre prima instanț, tribunalul a respins cererea pârâtei prin care se solicita ca în temeiul art.36 din Legea insolvenței nr.85/2006, s se dispun suspendarea cauzei întrucât împotriva societții s-a deschis procedura prevzut de Legea nr.85/2006, argumentul tribunalului fiind acela c în prezenta cauz nu se tinde la realizarea unei creanțe, ci la constatarea unui drept de creanț, reclamantul neavând posibilitatea s se înscrie la masa credal în lipsa unui titlu executoriu.
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii se suspend de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Textul respectiv a fost modificat ulterior pronunțrii sentinței atacate, prin Legea nr.277/2009, publicat în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009, pentru aprobarea OUG nr.173/2008, de modificare și completare a Legii nr.85/2006, statuându-se, în actuala reglementare, c de la data deschiderii procedurii se suspend de drept toate acțiunile judiciare sau msurile de executare silit pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția cilor de atac declanșate de debitor.
Din cuprinsul certificatului depus în copie la dosarul de fond, rezult c prin sentința nr.1786/25.03.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști în dosarul nr-, a fost deschis, la cererea unei societți creditoare, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, procedura general împotriva debitoarei SC SA- chemat în judecat în calitate de pârât în prezenta cauz, fiind numit în calitate de administrator judiciar al societții.
Prima instanț a respins cererea de suspendare a cauzei deși acțiunea creditorului era o acțiune în realizarea unei creanțe împotriva debitoarei SC SA, urmrind obligarea societții la plata unor drepturi bnești.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificrile ulterioare, vizeaz toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executri silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmrindu-se prin suspendare pstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului s se exercite acțiuni individuale de urmrire sau executare silit a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
Articolul de lege sus-menționat se refer atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute dup deschiderea procedurii, precum și la toate creanțele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenței, inclusiv creanțele de natur salarial, iar suspendarea instituit de acest text de lege opereaz prin efectul legii, instanța de judecat trebuind doar s o constate la cererea debitoarei, textul conținând o norm imperativ, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusiv a judectorului sindic.
Pentru aceste considerente, rezult c în mod greșit tribunalul a respins cererea de suspendare a judecrii cauzei, astfel încât Curtea privește recursul ca fondat, motiv pentru care, în conformitate cu art.312 alin.1 Cod pr.civil îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civil va casa sentința și va admite cererea constatând suspendat de drept judecarea cauzei, conform art.36 din Legea nr.85/2006.
Întrucât primul motiv de recurs a fost apreciat ca întemeiat, pronunțându-se soluția mai sus menționat, nu se mai impune, pe cale de consecinț, analizarea celeilalte critici ce viza modul de soluționare pe fond a cauzei de ctre prima instanț.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat cererea de suspendare a judecții recursului.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str.G-, nr.11, bis, sector 3 - prin administrator judiciar B,-, - 27,.A,.2, sector 3, împotriva sentinței civile nr.845 din 13.04.2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.3..16, județ P și în consecinț:
Caseaz sus menționata sentinț.
Admite cererea și constat suspendat de drept judecata, conform art.36 din Legea nr.85/2006.
Irevocabil.
Pronunțat astzi, 27 octombrie 2009, în ședinț public.
Președinte Judectori
--- - --- - -
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006 GREFIER
4 ex, 26.11.2009,/FA
Trib.P nr-
--,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
