Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1961/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1961

Ședința publică din data de 27 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr

JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, - și intervenienții, G, G G, G, și, toți cu domiciliul ales în B,-,. 114,. B,. 1,. 61, sector 6, la sediul cabinetului de avocatură -, împotriva sentinței civile nr.707 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC SA, cu sediul în B,- Bis, sector 1 - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALIST B, Bd.- -, nbr.35, - 27,.4, sector 3 și SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți avocat - din cadrul Baroului B, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/27.10.2009, intimata-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat - având cuvântul solicită ca instanța să aprecieze supra cererii de suspendare formulată la termenul din 10 iunie 2009 de intimata-pârâtă SC SA, în opinia sa apreciind că nu se impune suspendarea în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat - având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea capătului de cerere privind suplimentările salariale reprezentate de Paști 2008.

Au solicitat aceste suplimentări salariale în conformitate cu art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de ramură

Dacă în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură se stipulează acordarea unui drept acesta trebuie acordat.

În art. 168 din 2008 se prevede că aceste drepturi au fost acordate în anul 2003, iar statul de salarii vizează numai anul 2003.

Arată că trebuie să li se acorde aceste drepturi salariaților motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat pentru considerentele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat având cuvântul arată că decizia prin care s-a introdus prima de Paști și în salariu este nr. 122 și s-a pus în practică introducerea acesteia încă din anul 2003,toate salariile crescând începând cu data introducerii primelor în salariu iar apoi a urmat indexarea acestora.

Mai arată că niciodată aceste prime nu au fost scoase din salariile de bază lucru care se observă și din evoluția făcută la, în anii următorii, până la data încetării acestei sucursale, niciodată salariul de bază nerevenind la cuantumul inițial.

Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.5068/120/30.09.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, -, -, au chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor neacordate conform art. 183 pe anii 2005-2008, să se constate nulitatea clauzei art. 174 CCM pe anii 2005 -2008, la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2005-2008 și ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-40003de gaze naturale conform art 10 alin. 1 și 178 alin 1, constatarea nulității clauzei cuprinse în art. 176 alin. 1 din CCM și solicitarea drepturilor salariale reprezentând prime de Paște 2008 neacordate pentru perioada lucrată, reactualizate cu indicele de inflație.

În motivarea cererii arată că au fost salariații pârâtei, dovada făcând-o cu cărțile de muncă, că au beneficiat de prevederile art. 174 CCM și că începând cu data de 01.05.2004 nu au mai beneficiat de aceste prevederi întrucât s-a modificat acest articol și solicită în continuare constatarea nulității prevederilor art. 174 din CCM al SC.

La fel nu s-au respectat prevederile art. 183 (1), în sensul primirii alimentelor de protecție și nici nu s-au avut în vedere disp. art. 50 din CCM, referitoare la indemnizația minimă de concediere.

Se mai susține că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă prev. de art.170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură și nici primele de Paște și C nu s-au acordat, la fel și contravaloarea a 2500- 40003de gaze nu a fost acordată deși disp.art 178 alin. 1 din CCM erau obligatorii.

Referitor la constatarea nulității art. 176 alin. 1 din CCM, se susține că acest drept salarial poate fi compensat numai în temeiul unui act adițional la și s-au încălcat dispozițiile art.178 alin. 2 din, arătându-se că CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la după Paștele din anul 2008.

La data de 16.12.2008 au formulat cereri de intervenție în interes propriu, G, G G, G, și, prin care au solicitat admiterea unor capete de cerere identice cu cele din cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta SA (fila 299 dosar de fond) s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, întrucăt, cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate nulitatea clauzelor art. 174 și 176 din CCM la nivel de unitate, aceste doua articole au făcut obiectul negocierii între sindicat și patronat, fiind clauze obligatorii pentru cei doi parteneri sociali. Pe de altă parte, prin constatarea nulității art. 174 s-ar nega dreptul salariaților de a beneficia de tichete de masă.

În ceea ce privește alimentația de efort, pârâta a învederat că, începând cu data de 01.04.2004, acest drept a fost compensat prin acordarea tichetelor de masă, conform art. 174 alin. alin. 2 din CCM la nivelul societății și a anexei nr. 19 la acest contract.

Referitor la solicitarea primei de Paști pentru anul 2008, se arată că reclamanții nu mai erau salariații acestei pârâte în luna aprilie 2008, data la care se acordă această primă, întrucât au fost concediați colectiv sau au fost transferați la.

La întâmpinare a fost anexat CCM pentru anul 2007 al B.

Printr-o întâmpinare separată SA a invocat și excepția tardivității acțiunii, în baza disp. art. 283 alin. 1 lit. e cât și prevederile art. 283 alin.1 lit. din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat să se rețină că adaosurile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al reclamanților.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC SA s-a solicitat respingerea cererii întrucât Primele pentru Paști și C e au fost incluse în salariu de bază al reclamanților și intervenienților în anul 2003, atașând în acest sens CCM la nivel de ramură.

La termenul de judecată din 11.02.2009, reclamanții au precizat acțiunea indicând temeiul legal al cererilor și au răspuns excepțiilor prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.707 din 13.03.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile invocate de pârâta SA și a respins ca tardiv introduse cererile referitoare la constatarea nulității clauzei art.174 din CCM 2005-2007 și art.176 alin. 1 din CCM 2005-2007, ambele ale SC, astfel cum au fost precizate ulterior și cererile privind constatarea nulității acelorași clauze ale CCM pe anul 2008.

Prin aceeași sentință au fost respinse celelalte capete de cerere astfel cum au fost precizate ulterior de reclamanți și intervenienți și s-a luat act că pârâta SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că la termenul de judecată din 14.01.2009 s-a admis în principiu cererea de intervenție, iar prin încheierea din 11.02.2009 s-a respins excepția tardivității invocată de pârâta și s-a admis excepția tardivității introducerii acțiunii în ceea ce privește cererea de constatare a nulității clauzei art. 174 și 176 alin. 1 din CCM al SC, încheiat pe anii 2005- 2007.

În ceea ce privește excepțiile tardivității dreptului la acțiune pentru cererile privind nulitatea clauzelor CCM art.174 și art.176 alin. 1 din CCM 2008, s-a constatat că în privința acestor solicitări sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin. 1 lit. și întrucât acțiunea a fost introdusă la 30.09.2008, tribunalul apreciat cererea tardiv formulată.

Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a reținut că în art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.

În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art.168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art.176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.

Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.

Mai reține prima instanță că în CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art.176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.

Astfel, s-a concluzionat de către prima instanță că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.

Referitor la capătul de cerere întemeiat pe prevederile art.183 din, reprezentând alimente, protecție efort, instanța a reținut, în primul rând, că nu este permisă compensarea în bani a acestui drept iar începând cu 01 mai 2004, dreptul privind alimentația protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă 04, prin modificarea art.174 din CCM, prin actul adițional 3193/ 06.05.2004, motiv pentru care a respins și acest capăt de cerere.

Referitor la primele de Paște 2008, instanța a reținut că nu se face dovada vreunui temei legal, că acestea ar fi fost prevăzute printr-un CCM sau anexă pentru anul 2008, motiv pentru care a fost respins și acest capăt de cerere.

În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă în ședința din data de 11.03.2009, acestea au fost respinse având în vedere că, reclamanții pot să-și solicite drepturile atât personal cât și prin reprezentant, sindicatul acestora, astfel că au calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii, cât și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât fiind vorba despre drepturi salariale ce decurg dintr-un contract colectiv de muncă sunt aplicabile prev. de art.283 lit.c din Codul muncii, termenul fiind de trei ani și nu dispozițiile art.283, lit.e din Codul muncii după cum a precizat pârâta în întâmpinare.

S-a luat act că pârâta SC SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei expertize contabile pentru a se stabili dacă drepturile solicitate de reclamanți au fost sau nu incluse în salariu.

În motivarea recursului formulat se arată că în mod greșit instanța de fond a analizat în considerente cererea de acordare a indemnizației minime de concediere, întrucât nu au solicitări în acest sens.

În mod greșit tribunalul a apreciat că reclamanților și intervenienților nu li se cuvine dreptul salarial suplimentar reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă, în condițiile în care pârâtele nu au făcut dovada actului adițional înregistrat la Direcția de muncă, prin care ar fi introdus această suplimentare salarială în salariu.

Se invoca faptul că sub acest aspect instanța de fond nu ar fi examinat fondul pricinii, încălcând astfel principiul egalității în drepturi și implicit dispozițiile art. 6 alin. 1 din CEDO.

În mod asemănător nici actul adițional prin care se pretinde că s-ar fi negociat introducerea în salariul de bază a c/val a 4000 de gaze, drept prevăzut de art. 186 alin. 1 din CCM pe anul 2007, nu a fost depus la dosarul cauzei pentru a justifica motivarea dată de instanță acestui capăt de cerere.

Cu privire la suplimentarea salarială reprezentând Prima de Paște pentru anul 2008 se susține că în mod greșit instanța de fond reține că nu se face dovada vreunui temei legal și că acestea ar fi fost prevăzute în CCM pe anul 2008, deoarece aceasta dovadă a fost efectuată cu CCM la nivel de ramură, în care, la art. 176 alin. 1 se prevede în mod expres: " cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, Csalariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale".

Recurenții mai arată că în CCM pentru anul 2008 nu se prevede și nici nu se face dovada că aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariu, practic se face doar o interpretare în sensul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariu și au fost menținute în acesta, susținere contracarată de toate hotărârile judecătorești pronunțate în țară, precum și de minuta cu nr. 6/17488/2008.

Recurenții apreciază că pentru deplina lămurire a acestor aspecte era necesar ca instanța de fond să încuviințeze proba cu expertiză contabilă, probă solicitată, prin care se puteau analiza statele de salarii și adresele de modificare a drepturilor salariale, pentru a se putea verifica dacă aceste drepturi solicitate de către reclamanți au fost sau nu incluse în salariu.

La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri.

În ședința publică din data de 10 iunie 2009, față de situația că s-a deschis procedura insolvenței față de intimata-pârâtă SC SA, conform sentinței civile nr. 1786/2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, intimata SC SA, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists a solicitat să se constate că a intervenit suspendarea de drept a cauzei, în baza disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de intervenție în interes propriu, recurenții- reclamanți și intervenienți au solicitat, în contradictoriu ci recurentele pârâte SA și SA acordarea unor drepturi salariale suplimentare prevăzute în Contractul colectiv de muncă la nivelul energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2008 și anume: obligarea primei pârate-recurenta la plata suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, prevăzută de art. 170 alin. 1, a ajutorului material egal cu contravaloarea a 2.500- 4.000 de gaze naturale, conform art. 178 alin.1, a drepturilor neacordate conform art. 183 din același contract, precum și obligarea pârâtei SA la plata sumei reprezentând salariul mediu de bază pe unitate pentru Paște 2008 și la comunicarea salariului mediu pe unitate pentru Paște 2008.

Conform înscrierilor din carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, în perioada dedusă judecății -2005-2008 - aceștia au avut calitatea de salariați ai pâratelor, și anume în perioada 2005 -2007 și-au desfașurat activitatea în subordinea pârâtei service SA (actualmente ), și în anul 2008, prin transfer, în subordinea pârâtei

Având în vedere că față de intimata -pârâtă SC SA s-a deschis procedura insolvenței, conform sentinței civile nr. 1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, iar aceasta, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists, a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 36 din Legea nr. 85 /2006 privind procedura insolvenței și să se constate că a intervenit suspendarea de drept a judecării recursului, Curtea, apreciază că pentru o buna administrare a justiției și o justă soluționare a cererii de constatare a intervenirii suspendării de drept, în condițiile în care recursul formulat în contradictoriu cu A este în stare de judecată și nu poate fi tergiversată soluționarea acestuia, se impune disjungerea recursului formulat în contradictoriu cu intimata -pârâta de prezenta cauză și judecarea în mod separat a acestuia.

În consecință, în continuare Curtea urmează să examineze doar motivele de recurs prin care se critică soluția dată de instanța de fond capetelor de cerere privind drepturile salariale suplimentare pretins neacordate de către intimata în anul 2008.

În acest sens, Curtea reține că prin art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008, părțile semnatare nu au mai prevăzut dreptul la prima pentru Paște și C, acordată în mod distinct față de salariu, cu motivarea că "pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paște și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială ), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu".

În consecință, instanța nu poate primi susținerile din motivele de recurs în sensul ca acest drept salarial suplimentar reprezentând prima de Paște, fiind acordat de instanțele judecătorești pentru anii anteriori, se impunea acordarea și pentru anul 2008, întrucât, pe de o parte, în soluționarea acelor cauze au fost interpretate clauzele din contractele colective de muncă din anii respectivi, în care nu se regăsea mențiunea de mai sus, iar pe de altă parte Curtea nu poate trece peste voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă din anul 2008, în sensul celor mai sus arătate.

Curtea apreciază că nu se poate face aplicarea nici a art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006, în cauză găsindu-și aplicarea disp. alin. 6 ale acestui articol, potrivit căruia "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază", situație ce se regăsește în speța dedusă judecății, conform noilor mențiuni din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2008.

Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanți și intervenienți în contradictoriu cu intimata - pârâta SA și să disjungă recursul formulat în contradictoriu cu intimata-pârâta SC, acordând termen la data de 17 noiembrie 2009, pentru când se vor cita părțile.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Disjunge recursul formulat de reclamanți în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA

Acordă termen la data de 17 noiembrie 2009, ora 9, sala 4, pentru soluționarea cererii de suspendare.

Se vor cita părțile.

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți, -, - și intervenienții, G G, G, și, toți cu domiciliul ales în B,-,. 114,. B,. 1,. 61, sector 6, la sediul cabinetului de avocatură -,în contradictoriu cu intimata SC SA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

--- - --- - -- -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120/2006

11.11.2009

/FA

Trib.D nr-

-

Președinte:Elena Simona Lazăr
Judecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1961/2009. Curtea de Apel Ploiesti